''Speranța
este o eroare''
(Laszlo Kasznahorkai)
~*~
De-nhami
eroarea la eroare.
Chiar
de ne-ar spune-o Linus,
Cu-atâtea
vâlvătaie-n în brațe
Coapse
zvâcnindu-și
Răsărit
de lună plină
La
Eufrat, părelnicu-i atât de viu,
Că
chiar că nu știu
Cum poate raiu-n
iad să-i fie minus?
Ninlilul
meu, din mii de ani lumină,
Cu
plusul lor
Și
încă o grămadă,
În
scoica vremii înfloriși livadă,
Iar
printre orătănii
Întregul
cer
Brodat
cu veacuri scumpe în ogradă.
Adus-ai ocarinei de lut trist,
Frumseți
mult mai adânci ca gușa mierlei,
Tu
prima dată veșnicia-ai umilit
în
bucurie genele cântând
O
lacrimă
Cât
heruvicul perlei.
Cu
tine e atâta soare
Chiar
fără el pe plajă.
Ce-ar
fi
Măcar
o moarte să dormim îmbrățișați ?
Nemuritoareo,
Au
nu simți
Cum între noi va crește
Preaotrăvita
mlajă
Cu-n
clopoțel rotund în vârf
Ca
ochi rotund de pește?
~*~
ICHIM DUMITRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu