Mircea
Dorin Istrate – Voievodul poeziei ardelene
Mircea Dorin Istrate, poet, profesor, director de
școală și director de muzeu, este una dintre figurile marcante ale liricii
contemporane transilvănene, desemnat adesea, pe drept cuvânt, drept „Voievodul
poeziei ardelene”. Născut în Ardeal și format în spiritul valorilor autentice
ale acestui spațiu cultural, el și-a început activitatea literară relativ
târziu, în anul 2006, la vârsta de 62 de ani. Cu toate acestea, în doar câțiva
ani, poetul a atins o prolificitate și o profunzime remarcabile, adunând peste
4000 de poezii și 33 de volume, din care 25 au fost deja publicate.
Debutul său publicistic s-a produs în 2007, când a
obținut Premiul I la Concursul Național de Poezie de la București, semn al unei
recunoașteri rapide a talentului său nativ. Ulterior, întreaga sa operă a fost
încununată de numeroase distincții naționale și internaționale, între care se
remarcă Premiul Național „Opera Omnia” (2024), Medalia „Cetățean de Onoare al
Culturii”, Ordinul „Donum Sacrum Unitatis”, Diploma „Stejarul de Aur” –
Montreal (2025), precum și titlul de „Pro Libro Senator” la Târgu Mureș (2021).
Membru al Consiliului Director al Ligii Scriitorilor
Români, Mircea Dorin Istrate este totodată Președinte Onorific al Filialei
Mureș a L.S.R., pe care a fondat-o în 2015 și a condus-o cu distincție până în
2024.
Criticii literari și colegii de breaslă, între care
prof. dr. Anica Leicu și Liliana Moldovan, subliniază dimensiunea spirituală și
vizionară a poeziei sale. Anica Leicu îl definește drept un „voievod al poeziei
ardelene” care „a depășit de-acum granițele imaginative ale cuvintelor”, un
poet ce picură „cu neasemuit har și dar” sensuri profunde în sufletul
cititorului.
Versurile sale sunt caracterizate de o poetică a
armoniei cosmice, în care elementele naturii, misterul divin și condiția umană
se împletesc într-o viziune totalizatoare. În spiritul marilor poeți
transilvăneni – Lucian Blaga și Ioan Alexandru –, Mircea Dorin Istrate caută
sacralitatea ascunsă în lucrurile simple, construind o poezie meditativă, dar
caldă, plină de credință și speranță.
El recuperează, de asemenea, dimensiunea patriotică și
identitară a poeziei românești, fără a cădea în retorică. Poeziile sale
dedicate neamului, istoriei, satului și eroilor români au o vibrație sinceră,
născută din convingerea că poezia este o formă de rugăciune pentru sufletul
colectiv al națiunii.
În plan tematic, opera sa acoperă o largă paletă: de
la poezia religioasă (care trădează o intensă trăire mistică), la poezia
socială și cea de dragoste, până la lirica universală a omului confruntat cu
timpul și infinitul.
Prețuit de confrații săi, Mircea Dorin Istrate este o
prezență vie în viața culturală a Mureșului și a Transilvaniei. Activitatea sa
ca organizator, mentor și animator cultural a dat un nou suflu mișcării
literare locale. Prin fondarea și coordonarea Filialei Mureș a Ligii
Scriitorilor Români, a contribuit la consolidarea unei rețele culturale active,
care a promovat literatura autentică și valorile spirituale românești.
Scrisorile de felicitare și aprecierile primite din
partea unor personalități de prim rang – Patriarhul Daniel, Acad. Ioan-Aurel
Pop, Mitropolitul Laurențiu Streza, Al. Florin Țene – confirmă nu doar
recunoașterea valorii sale poetice, ci și respectul față de misiunea spirituală
pe care o poartă cu demnitate.
Din punct de vedere estetic, poezia lui Mircea Dorin
Istrate se înscrie într-o tradiție post-blagiană, în care metafora și simbolul
cosmic capătă roluri definitorii. Poetul cultivă o lexicalitate arhaizantă,
plină de solemnitate, dar păstrează în același timp un ton modern, reflexiv.
Mircea Dorin Istrate este un poet al purității și al
înfiorării metafizice. În fața infinitului, poetul nu descrie, ci trăiește. El
nu vorbește despre cer, ci îl invocă. Această dimensiune trăită, „dinlăuntru”,
conferă autenticității sale o forță aparte.
Criticul Al. Florin Țene, într-un articol dedicat
poeziei contemporane ardelene, remarca faptul că *„Mircea Dorin Istrate ridică
poezia transilvăneană la rangul de misiune spirituală, prin limpezimea
expresiei și sacralitatea viziunii”*¹.
Mircea Dorin Istrate se impune ca o conștiință poetică
a Ardealului contemporan, un creator care a reușit, prin autenticitate,
credință și sensibilitate, să transforme poezia într-un act de comuniune cu
divinitatea și cu neamul său.
Opera sa, vastă și profundă, va rămâne reper de frumusețe și moralitate
artistică în literatura română de azi.
AL. FLORIN ȚENE
Note critice
1. Al. Florin Țene – Despre poezia
ardelenească contemporană, în Revista Bogdania, nr. 130/2025.
2. Anica Leicu – Un gând curat și sincer
despre Mircea Dorin Istrate, în Bogdania, nr. 131–132, mai–iunie 2025.
3. Liliana Moldovan – Profil de creator și
mentor cultural, în Revista Ardealul literar, nr. 2/2024.
Bibliografie selectivă
Istrate, Mircea Dorin. Lacrimi pentru
neamul meu, Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2010.
Istrate, Mircea Dorin. Cânturi pentru cerul românesc, Editura Napoca Star,
Cluj-Napoca, 2014.
Istrate, Mircea Dorin. Din lacrima Ardealului, Editura Ecou Transilvan,
Cluj-Napoca, 2018.
Istrate, Mircea Dorin. Poeme pentru Dumnezeu și Neam, Editura Armonii
Culturale, Adjud, 2021.
Țene, Al. Florin. File din istoria Ligii Scriitorilor Români, Editura Napoca
Star, Cluj-Napoca, 2023.
Leicu, Anica. Un gând curat și sincer despre Mircea Dorin Istrate, în Bogdania,
nr. 131–132, mai–iunie 2025.
Moldovan, Liliana. Profiluri literare mureșene, Editura Vatra Veche, Târgu
Mureș, 2024.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu