MIRCEA DORIN ISTRATE - Cuvinte cu parfum din altă vreme

 

Poezii pentru sâmbăta seare

 

 

 

~*~

 

Cuvinte cu parfum din altă vreme

 

Motto

Șirag de perle-i limba românească

Tot șlefuită-n vremea strămoșească.

Îmi are-n ea parfum și gust divin

La fel ca-mbătrnitul cela vin.

 

*

 

C-an vis o văd pe Mama tână,

Pe Moșul, știutor de toate,

Pe-ai mei Părinți, ca o fântână

De vorbe vechi, înmiresmate.

 

Eram copil, abia mijit

Și pus de-acum, pe calea vieții,

Neștiutor, dar fericit,

De raza dulce-a dimineții,

 

Când mama-n poale mă ținea

Și-n legănat liniștitor,

La Maica-n lacrimi se ruga

Să-i țină-n pace-a ei odor,

 

Să-mi de-a noroc și bucurii

Și de necazuri mă ferească,

Să nu-mi de-a zile plumburii,

Și mai nimica nu-mi lipsească.

*

Apoi, când m-a nălțat un pic

Am fost și eu de pus la muncă,

Dar mi-a plăcut, c-am fost de mic,

Un hărnicuț, cu dor de, ducă.

 

Atunci, la toți de leatul meu

Ne fost-a raiul pământesc,

Chiar dacă traiul fost-a greu,

Noi fost-am ingeri din ceresc.

 

Întoarce Doamne înapoi,

Trecutul timp ce l-am trăit,

Ne dă doar ce-am avut pe noi,

Și las clipa-n nemurit.

 

Din joacă și din libertate,

Ne-om face rai pe pământesc,

Mai mult nu vrem, c-avem de toate,

Ce-i ca acolo, prin ceresc.

*

Aici, în satul meu acum,

Nimic nu-i mai, ce-a fost odată,

Nici măcar tină nu-i pe drum,

Nu trece-un car ca altădată,

În care eu, pe-un braț de paie

Cu tata--ntors de la arat,

Eram ca-n sfânta mea copaie,

De vise dulci, în legănat.

 

De-asupra cerul plin de stele

Cu luna-mbrățișând un nor,

Acopereau visele mele,

Urându-mi dulce :

 Somn ușor!

 

9.10.2025

Mircea Dorin Itrate

 

***

 

 

 

N-am știut

 

motto

Lumea asta, poate fie, numai cânt și veselie

Numai dor și bucurie, de vom fi-n copilărie

Iar cea vreme să ne ție,

Doar o clipă, de,

Vecie.

 

N-am știut atunci, odată, că cea vreme ce ni-i dată,

Ține-o clipă și se gată, nu mai vine și-altă dată,

Chiar de-i dai din greu răsplată,

Când o-mbobocită  fată,

Dintr-o vară însteletă,

Se lăsat-a, sărutată,

Și-nc-odată,

Și-nc-odată

Cum mi-ar face orice fată,

Ce-i odată și odată, c-o plăcere înțărcată.

 

Rai a fost de negrăit ici pe plaiul cel lumesc,

Când doi ochi ce m-au momit, dar mi-au dat împărătesc,

Să fiu domnitor crăiesc, peste-ntinsul cel ceresc.

N-am știut să mai greșesc,

Și din greu să mai cerșesc

Ca să mai păcătuiesc,

Cu-n sărut să

Mă-ndulcesc.

 

10.10.2025

Mircea Dorin Istrate

 

***

 

 

 

Tot mi te caut tinerețe

 

Tot mi te caut tinerețe,

Prin anii mei, ce-s mulți la număr,

De mult nu mi-ai mai dat binețe,

De mult nu mai bătut pe umăr.

 

Te caut în albumul vieții,

Cu fila lui îngălbenită,

Dar parcă-mi ești în umbra ceții,

Trecând tiptil, ușor, grăbită.

 

Te caut în iubiri de-o vară,

Printre atâtea care-au fost,

Ai stat ca trenul vieți-n gară,

Te-ai dus și nu te-ai mai întors.

 

Te caut azi sub bruma toamnei,

Cu-a ei parfum de coaptă prună,

Ascunsă poate-n umbra tainei,

Cu-a mea iubire, împreună.

*

Oricum, te am în amintire,

Divină clipă, gust de rai,

Tu-mi dai un bob de fericire,

De-aceea rogu-te,

Mai stai!

 

Îmi umezește pleoapa clipei,

Ce-mi înfioară al meu gând,

Fii visului de fulg aripe,

În toamna vieții, rând la rând.

 

11.10.2025

Mircea Dorin Israte

 

  ***

 

 

 

Nebunaticul meu vis

 

Te-ai dus în vis, ca fiecare, clipită ce-am trăit-o-n doi,

În tainic gând, să fie-n stare, să mă întoarcă înapoi,

În amintirea verii care, ne-a întâlnit cândva, de mult,

Când ochii tăi, albastră mare, m-au îmbiat, cu un sărut.

 

De-atunci încolo, nebuie de-mbrățișări și sărutări,

Trăite-n raiuri de iubire, cu  nesfârșite-nfiorări,

Cu jurăminte spuse-n taină, în seri cu stelele-n sclipiri,

Când ne-ndulceam pe săturate, în vraja marilor iubiri.

 

N-avut-a cerul cu-a lui toate genuni și raiuri adunate,

Ce-au fost atunci acele clipe, în nerăbdare așteptate,

Să fie gust și-nmiresmare  de al cerescului divin,

Când a lui abur ne ’nalțat-a, ca după-mbătrânitul vin.

*

Apoi, așa cum dat ne este de soarta cea înșelătoare,

Alte cărări ți-au stat în cale, te ducă-n larga depărtare,

Icoana ta din ceea vreme am tăinuito-n amintiri,

Să fie început la toate,  din vremea-ntâilor iubiri.

 

Cum te-aș chema napoi și astăzi, în vremea ceia de atunci,

Să fim în primăveri de mână, prin înflorite văi și lunci,

Mai nimenea să nu ne cate, cât fi-vor cele veșniciri,

Ne piardă numele și urma, ne scoată toți din amintiri.

 

Te-aștept de vrei, ’pân la plecare, înspre tărâmul celălalt,

Și-așa ne-om duce mână-n mână, înveșmântați într-un păcat,

Să umplem nesfârșitul lumii cu dragoste și cu iubire,

Să fie largul, infinitul, un câmp de flori și fericire.

 

12.102025

Mircea Dorin Istrate

 

***

 

 

 

Tare-s supărat, pe toamnă

 

 

E lumea toată întristată, de la copii la bătrânei,

Pe vreme, viață, pe mai toate, pe mâțe, pe măgari, căței,

Pe ploaie, vânt, pe sura ceață, pe frigul cela zgribulit,

Așa că n-am să-i spun azi toamnei :Cumătră, bine ai venit!

 

Nici nu știu cum, dar de o vreme, nu prea îmi ești tu așteptată,

Că-mi vii  grăbită, prea de vreme și nici nu-mi ești prea încărcată,

Te sărăcești pe zi ce trece și te scumpești de-o vreme-ncoace,

Așa că astea adunate, apoi la nimeni nu-i prea place.

 

Nu ne îmbii c-o mustărie, cu-n mic, c-o ciorbă de potroace,

Cu varză, la doi lei bucata, cu prune coapte, comănace,

Nu mai îmi e un ,,Târg de Toamnă,, cu struguri, poame și cu mere,

 Și cu băndași să-mi țină hangul, la fleici, cărnați cu-n țap de bere.

*

Păi asta-i toamnă, dragă doamnă ? de-atâta lume așteptată ?

Păi nu-i nimic, cum tre’ să fie, de cum îmi fost-a altădată,

Ajuns-ai dar o cerșetoare, urâtă, slabă, zdrențăroasă,

De noi, de câte mi-s pe lume, bag samă, nici că îți mai pasă.

*

Abia aștepți să vină iarna, să poți a merge-n neuitare,

Să nu mai fii de-njurătură, de-ntrebi pe rând, pe fiecare,

Ne lasă în durerea noastră și du-te dară pe pustii

Și pe aici, cum ești acuma, mai niciodat’, să nu-mi mai vii.

 

13.10.2025

Mircea Dorin Istrate

 

***

 

 

 

Dragului meu neam, de jetfitori

 

Popor al meu, înevoit, te stingi ca sfânta lumânare,

Ai și uitat că ai trăit, cândva în cinste și-n onoare,

C-ai fost și cap la multe neamuri, la limbă și la-nțelepciune,

Iubind de-apururi libertatea, de-aceia-mi stai și-acu-n Columne,

În monumente de aminte și-n nesfârșite cimitire,

Să-mi fii modele pentru timpul, când iar vei fi, jertfelnicire.

 

Te-ai săturat de câtă vreme mai toți te mint și mi te fură,

De-a tale toate te despoaie, tu taci și mută-ți e cea gură,

Îți iau pământul de sub tine, îți iau bucate de pe masă,

Tot mi te mută-n alte locuri, să-ți faci pe-acol’ o altă casă,

Să-ți uiți mai neamurile toate și limba ta, fagur de miere,

Să-ți uiți străbunii din istorii, să simți că totu-n jur îți piere.

 

Nu ți-a rămas decât speranța, că lumea asta-i trecătoare,

Că vine înapoi cea vreme, când iar vom fi sub al nost’ soare

Un neam, o țară în unire, un gând, un vis liniștitor,

Că toate or să treac-odată și n-am rămas nicicui, datori,

Mai numai cerului și Maicii, că în grădina Ei ne ține,

Sub umbra Sa ocrotitoare, tot îndemnând să facem bine.

*

Am stat aici de la-nceputuri, și-om sta mereu până-n vecie,

Nebune vremi vor trece-n valuri, iar noi vom da jertfelnicie,

Doar ca ăst colț de rai să fie, a noastră vatră de trăit,

De pâine veșnic lăcrimată, de râs, de bocet, de iubit,

Altar de rugă spre cerescul cu umbra lui ocrotitoare,

De câte încă s-or petrece, aici, sub sfântul ăsta soare.

 

14.10.2025

 Mircea Dorin Istrate

 

***

 

 

 

Maxime și cugetări

 

Cugetări depre bătrânețe

 

*,,Bătrânii-mi sunt cuibar de-nțelepciune

Și martori vii ce mai trăiesc în lume”

*

,,Adevărata fericire este atunci când dăruiești

Nu când cel suflet  îți așteaptă, mai  de la alții să primești”

 

Cugetări despre tinerețe

 

,,Ne-mbie tinerețea cu zvăpăieli nebune,

Ne cumințește viața, sorbind înțelepciune”

 

,,Ce-a vârstă-a tinereție e-nveșmântată-n aur,

Iar cea a bătrâneții, pe frunte poartă laur”

 

,,În tinerețe suntem nestinsul rug și foc,

Ajunși la bătrânețe, ne potolim pe loc”

 

,,Frumoasă-i tinerețea că are-n ea de toate,

Dar și cea bătrânețe, că mințile mi-s coapte”

 

,,E  tinerețea sunet din clopoțel de-argint,

Iar bătrânețea-mi  este, un clotot spart, dogit”

 

,, Îmi are tinerețea frumosul și vigoare,

Iar ștearsa bătrânețe, necazul care doare”

,,Își arde tinerețea iubirile în foc,

Cerșește bătrănețea clipite de noroc”

 

,,Zglobia tinerețe ar vrea s-aibă de toate,

Spășita bătrânețe îmi vrea doar, sănătate”

 

,,În mierea tinereții se-ascunde-un vis divin,

În ziua bătrâneții-i un repetabil chin”

 

,,Hapsâna tinerețe ar vrea plăceri și bani,

Trecuta bătrânețe, ai tinereții ani”

 

,,În mustul tinereții, pe frunte-s bobi  de aur,

În bruma bătrâneții-s coroanele de laur”

 

***

 

 

 

Cugetări depre bătrânețe

 

*,,Bătrânii-mi sunt cuibar de-nțelepciune

Și martori vii ce mai trăiesc în lume”

*

,,Adevărata fericire este atunci când dăruiești

Nu când cel suflet  îți așteaptă, mai  de la alții să primești”

 

 

*În ochii celor tineri sunt flăcări jucăușe,

Iar la bătrâni vezi bine, îmi sunt lumini ascunse.

 

* La tineri frumusețea e ruptă din natură,

La cei bătrâni ajuns-a să fie, artă pură.

 

* Nu-i fi bătrân vreodată, de-ai pus în tăinuire

În inimă și-n suflet, o boabă de iubire.

 

* Bătrânii au doar prieteni și prea puțini dușmani,

Că toți ce-au fost odată, mi i-au iertat în ani.

 

* Ce-a tinerețe-ntr-una ia zile de la viață,

Bătrânii-n a lor gânduri, smeriți cerșesc speranță.

 

* Bătrâni-s catedrale, monede învechite,

Mi-s cărți din altă vreme, ce trebuiesc citite.

 

* Frumoasă-i bătrânețea de-ajungi ca s-o trăiești,

Și dacă-n a ta viață știut-ai s-o-ncinstești.

 

* Un prunc în dar primește clipite de la viață,

Bătrânii ani-ș număr, înșiruiți pe ață.

 

* Un tinerel din viață doar miere vrea s-adune,

Bătrânul îmi împarte la toți, înțelepciune.

 

* Să știți că viața n-are la urmă bătrânețe,

Acolo-i adunată, trecuta tinerețe.

 

*,,De-aici nimic nu duceți în viața de apoi,

Cum ați venit pe lume, așa vă duceți… goi”

*

 Peste-a sufletului rană,

Când veți fi-n a vieții toamnă,

Puneți ruga sfintelor,

Din mierea cuvintelor.

***

 

~*~

MIRCEA DORIN ISTRATE