BRANCUSI
/ DÉVA
~*~
„E
setea cremenii din trup
Adulmecată
de amnar
Ce
mă izbeste şi tresar
De
mă risip şi mă regrup
Pe
limba verde-a bobului
De
pe întinsele tarlale
Ale
credinţei dumitale
Sub
muntele pe care-l sui
Rostind
cuvinte ca tămada
Îmi
curm durerile cu ea
Din
ce tot beau tot aş mai bea
Să
uit tot ce va să se vadă
Mi-e-un
dor placat cu praf stelar
Întru
cuvânt să mă-nfirip
Că-s
risipit şi nu e chip
Să
înfrunzesc într-un stejar
Mi-e
dor cum înfloresc salcâmi
Să
mă cocoț pe curcubeu
Să-i
țin ison Lui Dumneze
La
noua-i Facere de lumi. !
~*~
Marian
Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu