Anna Nora Rotaru – Poeme

NEGUSTORUL DE VISURI

Pe malul timpului mă surpă-ncet gândul…

Visul mi se-opreşte pe minutar, răstignit…

S-ajung la capăt de drum, să-mi vină rândul,

Îmi las calul să pască, de-un ciot priponit.

Rândul… c-un ban să-mi cumpăr speranţă…

Treaptă cu treaptă urc, s-ajung pare greu…

Nu mai am nici putere, nici măcar cutezanţă,

Un zid se înaltă-n cale-mi, oprindu-mă mereu.

Nimeni să-mi vină-n ajutor, de mână să mă tragă…

Se-nghesuie, se-mping alţii, cu vlăguite chipuri.

Negustorul cotrobăieşte, să-mi dea din desagă,

Însă mi-i trupu-nţepenit, pe mal între timpuri.

Totul se-mprăstie-n jur, ca o fugace viziune…

Se schimbă decorul, ceaţa-n ochi mi se aşterne…

Degeab-aştept, în ultim ceas poate-o minune,

Mai mult neputinţa m-opreşte, dezolarea mă cerne.

Mă-nghite-aşteptarea şi strunele tăcerii

Îmi cânta sonata timpului-n zadar pierdut…

Uscate visuri pe brazdele-adânci ale uitării,

Scaieţi devin, duşi de vânt… câmpului tribut.

Iar clipe-am să număr, ca pân-acum cele trecute…

Pe-alt negustor să vină, voi aştepta cu-agonie…

Pe malul timpului, cu voci supuse-n gând, tăcute,

Răbdare fac, mai vreau să sper…sperând la nebunie!

ȘOAPTE ȘI LACRIMI

Drum în față, drum în spate

Și-mprejur doar bălării.

Aud clopotul cum bate,

Dinspre sat, peste câmpii.

E-n amurg, e trist, pustiu,

Roșul se topește-n seară.

Mă aștepți, nu cred să viu,

Dorul să ni-l stingem iară.

Câte așteptări au fost…

Câte vorbe dulci deșarte…

Ce acum nu-și mai au rost,

Risipite-n drum, departe…

De atât amar de vreme,

Vântu-a măturat cărarea.

Nimeni n-o să ne mai cheme!

Peste noi căzu-nserarea.

Șoapte dulci de altădată,

Stau-necate în șuvoaie

Și se-amestecă în baltă,

Cu pietriș și cu noroaie.

N-am acum ce să aștept!

Drum deschis îmi stă în față!

Îmi strâng inima în piept

Și-l continui cât am viață.

Privesc cerul roș ca sânge.

Încă nu căzu de seară

Și mă strânge-un nod de-a plânge,

De-o iubire ce-o să moară …