Bazarul național

Andrei Plesu

Bazarul este un loc in care impestritarea musteriilor se amesteca vioi cu impestritarea marfurilor: o piata nesistematizabila, cu de toate (dar mai ales cu maruntisuri), o mare forfota in care multi se isca fara un tel anume.

O inghesuiala vesela. Aerul e saturat de un pitoresc zumzet de voci, dar de comunicat nu comunica imeni cu adevarat. Bazarul e o multime in care te misti solitar, stimulat strict de propria curiozitate: te strecori, dai din coate, aluneci, neobservat, printre tarabe si negustori, concentrati, ei insisi, pe afacerea proprie. A spune ca ,,lumea intreaga e un bazar" e a spune ca lumea e o adunatura de agitati egocentrici... Si, in orice caz, un spectacol dezordonat, anonim, in care, sub o suprafata baltata, nu se intrevede nimic consistent. Nu se ofera decit ceea ce se vede...

Uneori, am impresia ca ,,tranzitia" romaneasca post-decembrista n-a reusit decit sa transforme

penitenciarul dictaturii intr-un bazar al bunului-plac, al hazardului, al policromiei de prost-gust. Ma refer, desigur, la ceea ce se vede, caci inca imi fac iluzia ca exista si o alta Romanie, ,,profunda", nevazuta, unde oamenii sunt mai asezati si ,,normalitatea" mai stabila.

Dar sa facem un inventar rapid al ,,suprafetei". Ceea ce sare in ochi, mai ales daca privesti spre ,,virf", este o aglomeratie de personaje mediocre si hraparete, care au luat tara in stapinire cu o indrazneala iresponsabila: demagogi, inculti, lacomi, siguri de sine, bascaliosi fara haz, agresivi, triviali, situati, comportamental, intre mahala si ,,petrecerea tovaraseasca". E destul sa vezi cum merg, sau sa le privesti portretele, ca sa te infiori. Nu e vorba daca sunt frumosi sau uriti, grasi sau slabi. E vorba de expresia chipului lor: cvasi inexistenta. E vorba de privirea obtuza, de felul cum e distribuita osinza pe falci si ceafa, de ochii nesemnificativi, ingropati in pleoape uleioase. Cind deschid gura, iti dai imediat seama ca sunt niste flasnete ignare, pentru care limba tarii e o caruta stricata, iar politica o smecherie de bodega. Fura ca-n transa si ca-n codru. Cind sunt prinsi, se simt victime ,,politice" (adica, ma-ntelegi, ,,colegi" cu de-alde Iuliu Maniu sau Petre Tutea), sau se imbolnavesc subit, de toate bolile pamintului, pe care, in timp ce delapidau, nu le-au simtit niciodata sau le-au tinut, eroic, in friu. Puscaria ii transforma, oricum, in scriitori de viitor. Sunt fecunzi ca niste campioni ai literelor, produc cel putin doua ,,studii" pe an, asa incit te intrebi daca nu cumva, de dragul stiintei si al literaturii, n-ar trebui condamnati pe viata.

Institutiile ajunse pe mina unor astfel de insi se smintesc si ele pina la avarie. Oamenii legii incalca legea, politistii tulbura ordinea publica, (cu cite un viol nevinovat sau cu mici spagi bine-meritate), reprezentantii fiscului (mai ales cei de la ,,anti-frauda") sunt prinsi cu mita-n sac, parlamentarii (adica ,,legiuitorii") saboteaza aplicarea legilor si inventeaza legi pentru inflorirea si protejarea ograzii proprii, ,,poporul" pe care il apara avocatul poporului e alcatuit din vreo doi-trei politicieni ,,cu probleme", gazetari pro-USL ieri, sunt, azi, anti-Ponta, fiare mediatice de la ,,Antena 3" lucreaza astazi, ,,obiectiv", la ,,Realitatea TV", ba chia la ,,B1 TV", calomniile singeroase nu sunt nici asumate cu scuze, nici pedepsite de ,,organul" competent, ci, daca li s-a dovedit reaua-credinta, bagate, dezinvolt, sub pres.

In diverse studiouri de televiziune oameni pe care ii credeai onorabili consimt sa apara si sa stea de vorba cu tot soiul de golanasi si toape, iar divertismentul de care telespectatorii au parte mai peste tot consacra drept vedete (si deci ,,modele") manelisti euforici sau nervosi, dansatoare din buric, fese botoxate si caftangii de satra.

Ore intregi, luni de zile, seara de seara, ai ocazia sa faci cunostinta cu tribulatiile abisalului Leo din Strehaia, un soi de Casanova national, coplesit de necazuri inconturnabile din cauza eternului feminin, intruchipat perfid de Loredana Chivu si Dana Criminala... Guta bate in direct, Oana Zavoranu e sfatuita sa-si poarte dessous-urile pe dos ca sa scape de vraji, Prigoana si fosta consoarta traiesc a 329-a criza ,,definitiva" a casniciei lor.

Din ,,breaking news" aflam ca vine sfirsitul lumii sau ca a murit catelul unei mari atiste, mase largi de credinciosi umbla dupa profetii sinistre, chipuri cioplite, moaste si miracole funebre, forum-urile si blogurile mustesc de genii volubile, adevarati olimpici ai subteranei. Pe toate canalele prolifereaza, birfa, indiscretia groba, kitsch-ul, incompetenta ofensiva, prostia surizatoare sau taioasa, minciuna, patriotismul de chermeza, umorul mitocanesc, folclorul contrafacut, impostura, tupeul, nesimtirea, linguseala sau paraponul.

Am ochi rau Sa dea Dumnezeu! Dar nu-mi cereti sa ma bucur, la piata, de merele frumoase, cind, pentru a le identifica, trebuie sa dau la o parte tone de putregaiuri. Bazarul e, prin definitie, neselectiv. Ca experienta turistica poate fi amuzant. Dar ca mediu de viata, ca ambianta cotidiana, e destructurant, dizolvant, toxic. Ce e de facute Deocamdata, nu cred ca putem face mai mult decit sa dam un urlet de furie, sau de panica.

Numai ca, intr-un bazar adevarat, urletele nu se prea aud, iar daca se aud, sunt luate drept isterii episodice, sau, mai rau, drept chiote participative...