duminică, 11 octombrie 2015

Proschinitarul Duhului meu


Motto:
”Toată viața trăim visând. Sufletul sănătos face o patrie sănătoasă, o cultură sănătoasă. Arta unește! E un limbaj universal. E forță puternică ce întărește viața! Nerespectul artei fură sufletul, fură liniștea și pacea sufletească - ne fură pe toți! Deci, înțelept va fi să iubim și să curățim artele, astfel ne vom curăți sufletele!”
Ben Todica



***



”Spre geana orizontului,
mi-am trimis gândul,
să preîntâmpine
plecatul
și sositu-mi
Duh”.

”Văd licărul sfințeniei
în trupul bătrân,
prin copilăria
sufletului
de copil”.

”Pe muntele Sfântului,
porumbelu-i așezat,
să mijlocească
reîntoarcerea
îngerului”.

Proscchinitarul duhului meu,
dinspre Carpații athonici,
primește sfințenia
cugetului
străbun”.

”Sunt mulți nechemați”
spune Dosoftei,
și stau în colibe,
și-au înger
păzitor”.

Din grădină un porumbel
veni pe umărul meu,
avea ochii limpezi,
și-n ei
lacrimi”.

I-am mângâiat fruntea,
ardea încet-încet;
i-am umezit chiar ciocul
de cântător
poet”.


Ioan Miclău-Gepianul






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu