Petre Coropceanu – Odă prieteniei: Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă, de Vasilica Grigoraş

De curând Editura „Oscar Print” din Bucureşti a publicat Jurnalul de călătorie în Noua Zeelandă al scriitoarei şi documentaristei Vasilica Grigoraş, autoare a mai multor lucrări de referinţă, între care: Fragmente de spiritualitate Românească (dicţionar al personalităţilor culturale din zona Vaslui) – lucrare ce acoperă în mod strălucit o mare parte din viaţa spirituală şi istorică a acestui ţinut străvechi românesc şi cu remarcabile contribuţii la istoria culturală a României.

Coautoare la lucrările: Anghel Rugină – omul şi savantul şi Anghel Rugină – Petre Iosub: Corespondenţăprin care se aduc contribuţii de substanţă asupra vieţii şi activităţii ştiinţifice a marelui finanţist al lumii, care a lucrat în America până la stingerea din viaţă la conturarea noii revoluţii economice în teoria şi practica mondială.

Alături de aceste lucrări se înscriu alte două consacrate vieţii şi activităţii prof. dr. Petre Iosub: Petre Iosub – un destin exemplar şi Reflecţii filosofice – convorbiri cu Petre Iosub, lucrări care s-au bucurat de aprecieri elogioase din partea mediului academic, a publicului din ţară şi din Australia unde au fost recenzate la Postul de radio 3zzz, de către românul australian Ben Todică.

Jurnalul de călătorie în Noua Zeelandă vine să dezvăluie o nouă faţă a creaţiei Vasilicăi Grigoraş, şi anume aventura lirico-sentimentală trăită cu mare intensitate în călătoria printr-un spaţie mirific din Emisfera sudică – acolo unde natura s-a întrecut pe sine în „realizarea” unor construcţii geologice de-a dreptul fantastice.

Obişnuită cu peisajul splendid al României, care configurează, practic, structurile geologice ale Europei, autoarea Jurnalului va trăi, oniric, un altfel de timp cosmic printre „capcanele” vizuale de peisaj şi civilizaţie ale Noii Zeelande. Este ca şi cum s-ar afla într-o lume paralelă şi ar descoperi o nouă planetă. Prima impresie este de înmărmurire! Apoi curiozitatea o împinge temerar în a descoperi şi a-şi explica sieşi şi cititorului tot ceea ce impresionează memoria vizuală.

Descrierea parcurge un drum ascendent – de la imaginile şocante la trăirea calmă şi meditativă a realităţii naturale şi umane care năvălesc prin toate simţurile şi se constituie, prin decantare meditativă, în simboluri ce poartă încărcătura de conţinut a unei existenţe reale. Astfel apar paginile de un lirism profund cu care autoarea va aureola descrierea acestui colţ de lume. Aici soarele şi oceanul devin zeităţi parcă încercând mereu să comunice cu oamenii. Aceeaşi umanizare se pare că dobândesc peisajele împădurite cu palmieri, dar şi vieţuitoare care aproape formează o comuniune cu oamenii. Iată că suntem într-un spaţiu în care, chiar dacă natura a creat fabuloase forme, uneori destul de şocante pentru vizitator, totul pare să existe şi să convieţuiască în deplină armonie şi echilibru.

Pe lângă descrierile de fineţe şi de mare rafinament artistic dăruite peisajului geologic, autoarea va „capta” în memoria proprie şi a timpului numeroase aspecte din viaţa, activitatea şi comportamentul oamenilor, din tradiţiile ancestrale ale băştinaşilor maori, dar şi ale populaţiei europene şi asiatice care a „invadat” acest spaţiu.

Ochiul atent, dar mai ales sufletul autoarei nu vor scăpa nimic din ceea ce este nou şi specific locului. Ea va învestiga în amănunt tot ceea ce oferă viaţa şi natura în această ţară, făcând un adevărat „pelerinaj” prin parcurile şi rezervaţiile naturale cu plante şi păsări exotice, prin saunele şi piscinele cu ape termale la mare căutare pentru sănătatea oamenilor, dar mai ales prin lăcaşurile de cult, bibilioteci şi şcoli publice pentru a descoperi comorile spirituale ale maorilor şi bagajele culturale care susţin viaţa spirituală a noilor locatari neozeelandezi.

Credem că cititorul care va avea bucuria să parcurgă acest minunat Jurnal, care este şi un imn al prieteniei înălţat către românii, dar şi ceilalţi locuitori din Noua Zeelandă, îşi va întregi imaginea miniaturală a Planetei Albastre şi va gândi că acolo unde este Omul totul se umanizează.

Petre Coropceanu

3 octombrie, 2015