Facă-se voia Ta

Dorina Stoica

Am vrut să strâng prinos de bunătate,

Să port durerile lumii în sufletul meu

Dar m am năruit ca o veche cetate.

Am înţeles care mi e locul, cine sunt eu

Şi am început  să l caut pe Dumnezeu.

Am ridicat ochii spre cer, dar nu l am zărit,

L am căutat în oameni, am dat de păcat,

M am privit pe mine, m am îndreptăţit,

Am plâns, am urât, am iubit şi am sperat.

Cu mâinile împreunate şi capul plecat,

Când am văzut nu pot nimic neajutorat

În biserică îngenuncheată am suspinat:

„Curăţeşte mă, Doamne, mai întâi de păcat

Şi n toate să fie sfântă doar voia Ta

Primesc bun sau rău, orice îmi vei da.”