Început de toamnă.
~*~
Pășesc agale într-o frumoasă zi de
toamnă,
Pe o stradă lăuntrică și pustie,
simțind cum gânduri mă apasă,
La toamna de sfârsit a vieții, deși
visam și eu, ca mulți, la iarna
Dăruită de Creator multor călători ai
acestui mapamond.
Iubesc iarna, născută fiind chiar în
acest anotimp,
O iubesc fiindcă o așteptam, să pot
zbura măcar pe schiuri,
Pentru mulți nefiind însă la fel de
așteptată,
Simțeam însă că numai ea mă
reprezenta cum eram.
Sunt trecători ce intrând în suflet,
au lăsat ferestrele deschise,
Apoi plecând, au adus dezamăgiri
dincolo de firescu,
Uităm că singurătatea pașilor vine
din interior,
Nu din numărul celor care au
interacționat cu tine.
Din viață am luat doar ce am putut,
nu ce am dorit,
M-am bucurat de lumină, de dăruire și
uneori cădere,
De generozitate, de iubire, și de
curățenie sufletească,
Deși știam că nu ele au preț în anii
ce i-am trăit.
Încerc să deschid poarta sufletului
cu credință și loialitate,
Numind asta prietenie, sinceritate,
bună credință,
Alegând să primesc omul cu demnitatea
lipsei de minciună,
Simțind dăruirea și fericirea în
formele cele mai înalte.
Uit să imi închid ferestrele
sufletului uneori,
Trezindu-mă cu inima-n dezordine și
chiar sfârtecată,
De aceea gândesc că sensibilitatea
mea acută,
Mă va face să devin alergător de
cursă lungă, singuratec.
Regrete nu mă încearcă, așa consider
a rămâne,
Deși totul va conduce la singurătate
și durere,
Realizez însă că fără iubire,
generozitate, dăruire,
Chiar compasiune, nu-mi doresc alt
mod de a exista.
~*~
Popa Genoveva
Tablouri de Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu