VIOREL ROMAN - Modernizarea fara occidentalizare a greco-ortodocsilor (1)

Modernizarea fara occidentalizare a greco-ortodocsilor (1)

se termina pretutindeni si intotdeauna prost. Dupa cinci secole de colonialism oriental turco-fanariot, Romania incerca de la Cuza Voda la Nicolae si Elena Ceausescu, azi cu Programul de guvernare Dragnea, o modernizare fara occidentalizare, cu rezultatul de „Forme fara fond“. Prof. Mircea Cosea in ziare.com.: Avem crestere economica, a veniturilor. PSD experimenteaza fortarea dezvoltarii cu cresterea veniturilor, sperand ca ele vor stimula productia, investitiile etc. …Tot ce se consuma in Romania ca urmare a veniturilor sporite este o crestere economica pe care o exportam celor care ne trimit marfurile pe care le consumam, pentru ca nu suntem in stare sa producem … exportam grau si importam coca congelata. 70% din bunurile pe care le consumam sunt din import. Si, cum in balanta fiecarei familii alimentele ajung la 40-45% din buget, orice crestere a veniturilor mareste si aceasta parte a consumului din import. … cresterea veniturilor care nu e acoperita de o productie interna duce la inflatie … Deocamdata, am avut o reducere a puterii de cumparare sub 1% … si ne putem astepta la anularea efectului pozitiv al cresterii veniturilor prin cresterea inflatiei, a dobanzilor, a impozitelor si taxelor etc. Economia din Romania nu prezinta, nici pentru straini, nici pentru romani, garantii ca va avea rezultate bune in viitor. Potrivit statisticilor, mare parte a populatiei considera ca Romania merge intr-o directie gresita.

Modernizarea fara occidentalizare a greco-ortodocsilor

se termina pretutindeni si intotdeauna prost, chiar si ca membru in UE/NATO. Asta a experimentat Grecia acuma un deceniu, asta au incercat Prim-ministru Tariceanu si ministrul sau de finante Vosganian, asta incearca acuma Caritasul lui Dragnea, care se închide, supraviețui exact pe colapsul bugetului de stat. Și pe o amnistie, dupa cum ne explica mai jos foarte convingator Moise Guran:

Așa cum Firea nu crede în coincidențe, nici eu nu cred. Evenimentele acestor zile sunt complexe, adevăratele intenții ale lui Dragnea fiind bine acoperite de crearea unor perdele de fum. Finalul este imprevizbil, dar câteva linii pot fi totuși detectate. Ceea ce îmi este încă neclar la această oră e doar gradul de implicare conștientă atât a primarului Capitalei, dar și a prim-ministrului Viorica Dăncilă în schema ce va fi pusă în aplicare imediat.

Criza bugetară este cât se poate de serioasă și are o anvergură mult mai mare decât cei aproximativ 150 de milioane de lei tăiați din bugetele de securitate. La nivelul actual de cheltuială cu pensiile și salariile bugetarilor (cele mai mari din istoria României, ca procent în PIB sunt mai mari și decât în 2008) statul român nu le mai poate plăti în limita unui deficit de 3%. Pur și simplu așa a fost desenat acest buget încă din start, iar la aprobarea pe repede înainte, în decembrie 2017, toată lumea știa ce gogonate ascunde. Asta nu înseamnă că statul nu va mai plăti. Banii există fizic, e plină lumea de ei, nu suntem în 1995, nici în 2009. În plus, din 2011, în Trezoreria statului există o rezervă (buffer) de 5 mld. euro proiectată să permită statului român să supraviețuiască șase luni fără să se împrumute deloc. Sunt semne clare că Guvernul Dăncilă ciupește deja de câteva luni din această rezervă.

Caritasul lui Dragnea, numit pompos buget de stat, este grevat suplimentar de credite de angajament din anul trecut și aruncă în continuare iresponsabil cheltuieli pe anul următor, făcând pur și simplu România o țară de neguvernat! (Detalii aici, despre cum funcționează acest mecanism într-un avertisment lansat în 2017 de consilierul prezidențial Cosmin Marinescu.) Numai rectificarea propusă ieri lui Iohannis mai suplimentează cu 9 mld creditele de angajament, față de doar 3 mld credite bugetare. O poezie! Și un dezastru inevitabil în 2019-2020!

Dacă ar dori să deblocheze criza cu Iohannis guvernului i-ar fi foarte simplu să o facă, mutând de exemplu banii prevăzuți ilegal pentru Referendumul de aprobare a modificării Constituției. Da, ăla cu familia tradițională. Care încă n-a fost votată de Senat și de aceea și spun că banii sunt ilegal prevăzuți în rectificare – bugetele, inclusiv rectificările, se fac pe texte de lege aprobate, iar modificarea Constituției NU este încă aprobată.

Tăierea unor sume din bugetele serviciilor secrete reprezintă perdeaua de fum perfectă, căci alimentează și justifică marota cu Statul Paralel, în fapt singurul program de guvernare al PSD. Guvernul NU vrea să deblocheze criza cu Iohannis căci ar fi nevoit să recunoască faptul că din bugetul-caritas lipsesc cel puțin un miliard de euro peste deficit (aprecierea îmi aparține, judecând strict după diferența dintre cât cheltuie lunar statul și ce împrumuturi are prevăzute).

În toate situațiile devine inevitabil fie un împrumut extern, fie o creștere rapidă a dobânzilor de pe piața internă. Și asta în condițiile unui alt record profilat – cele mai mici investiții din istoria României.

Este foarte posibil ca prim-ministrul Viorica Dăncilă să nu înțeleagă nimic din toate acestea. Este captiva unui aparat controlat de Dragnea care îi zugrăvește monstruleți, amenințări inexistente și o stare de război căreia persoana Dăncilă nu îi mai poate rezista mult. Psihic, este pregătită să semneze o ordonanță de amnistie mascată, pe care de asemenea nu o va înțelege.

Managementul situației de după o ordonanță de amnistie este unul mai complicat. Interesul lui Dragnea este un soft landing în care să predea altora o țară neguvernabilă de facto, dar să lase impresia că a fost alungat de la putere de serviciile secrete exact când intenționa să mai mărească o dată pensii, salarii, etc. Construiește astfel perfect antagonizarea securiștilor cu poporul sărac, chiar dacă banii respectivi nici nu există (ca disponibil bugetar), iar ca ordin de mărime e o disproporție semnificativă între necesitățile de finanțare.

Răscoala Gabrielei Firea pare veritabilă, dar asta nu exclude posibilitatea ca primărița să fi fost puțin manipulată astfel încât acțiunea ei să facă parte din soft-landingul lui Dragnea. Atacându-l pe acesta, Gabriela și-a făcut o lansare perfectă în cursa prezidențială iar popularitatea ei va crește chiar dacă Guvernul Dăncilă dă o ordonanță de amnistie. Nu exclud totuși posibilitatea ca acest pas să fi fost unul jucat. Având în vedere iminența acestei ordonanțe, Gabriela trebuia să facă mutarea înainte.

Și totuși ea nu va fi candidatul PSD la prezidențiale. Acela va fi păcăliciul de Tăriceanu. Păcălici, pentru că PSD-ALDE nu are nicio șansă să câștige prezidențialele. Un candidat “independent” dar susținut de aparatul de partid are o șansă mai mare și acel candidat este Gabriela Firea. Acesta este soft-landingul lui Dragnea. Nu pierde partidul ci doar guvernarea, dar guvernarea frige, căci în mod real Guvernul nu mai poate plăti pensii și salarii la nivelul actual. De aceea am și început să o suspectez pe Firea că n-a pornit întâmplător acum atacul.

Este neîndoielnic faptul că Dragnea și Tăriceanu s-au înțeles atât în privința susținerii unei ordonanțe de amnistie cât și în privința candidaturii comune, de formă, a lui Tăriceanu. Ancheta evenimentelor din 10 august a pus o presiune și mai mare, iar modificarea Codului Penal nu mai este suficientă. Căderea guvernului după o astfel de ordonanță le este utilă și va fi orchestrată pe fondul crizei bugetare “provocate de Iohannis și de securiștii care nu vor să mărim pensiile și salariile poporului.”

Prăbușirea Guvernului Dăncilă îl pune doar pe Președintele Iohannis în încurcătură. Fie va găsi o soluție de guvernare “de sacrificiu”, fie va încerca să provoace alegeri anticipate. În această ultimă variantă România nu mai poate asigura președinția UE, iar președinția UE este principalul driver de campanie electorală pe care Iohannis și l-a programat pentru a câștiga al doilea mandat. Tocmai de aceea nu este exclus nici ca Dragnea să urmărească cu intenție amânarea președinției UE, mai ales că Dăncilă și miniștrii săi pur și simplu nu pot duce la capăt un astfel de obiectiv și s-ar face de râs. Oricum, în ambele variante, și dacă Iohannis propune un alt guvern și dacă este amânată președinția UE, șansele sale să câștige alegerile din 2019 scad considerabil. Ghici ale cui cresc?

A nu se înțelege din această analiză a mea că eu cred că Guvernul Dăncilă nu ar trebui să demisioneze imediat. Din contră, e o urgență! Dincolo de orice calcule electorale nu uitați că o criză bugetară este un lucru serios, grav, periculos. În mod cert, cei care spun că nu pricepe electoratul PSD ce trăiește decât dacă statul nu mai plătește pensiile și salariile greșesc de două ori: O dată că, in extremis pensiile și salariile vor fi plătite din bufferul de trezorerie, chiar dacă asta va arunca în aer dobânzile și cursul. Vor fi alții afectați, nu electoratul PSD. A doua oară, că o astfel de judecată iresponsabilă nu are ce căuta în spațiul public. Mai pe românește spus, nu numai că vom avea nevoie de un deceniu ca să ne revenim după cei doi ani de guvernare iresponsabilă, dar electoratul PSD tot nu va pricepe din toate astea decât că Firea e mai bună decât Dragnea.

Modernizare si occidentalizare

D-nii Liviu Dragnea, seful Partidului de guvernamant din 1946, PMR, PCR, FSN, PSDR, PSD, Parlamentului, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatul Poporului etc. si presedintele Klaus Werner Iohannis personifica incompatibilitatea „Statelor paralele ilegitime“, in acelasi timp si http://www.logossiagape.ro/2018/02/13/viorel-roman-razboiul-dintre-statele-paralele/

inadvertenta dintre feudalism si capitalism, traditionalism si rationalism, modernizare, economia de subzistenta si de piata, devalmasie, colectivism si individualism, teocratie si statul de drept, orient si occident, ortodoxie si catolicism. Carpatii despart civilizatiile crestine, Imperiul Sf. Petru, Roma si Imperiul Sf. Andrei, „treia Roma“, Moscova, inconciliabile de un mileniu, de la Marea Schisma.

 http://www.asiiromani.com/statul-catolic-cu-popor-ortodox-e-romania/

 https://valcea-turism.ro/statul-catolic-cu-popor-ortodox-e-romania/

Feudalismul

 e un sistem socio-economic al economiei de subzistență unde piramida Puterii este identica cu cea a Bisericii nationale in simfonie cu statul. Puterea discreţionară, feudala si azi la ortodocsi, unde proprietatea privata e moft, e tema filmului „Leviathan“ de Andrei Swjaginzew. Pentru BBC si semnatarul acestor randuri, e unul din cele mai bune filme ale secolului. Monstrul din Vechiul Testament apare în „Ciocoii vechi și noi“ de Nicolae Filimon, în „Ticăloşii“ de Șerban Marinescu, „Undeva la Palilula“ de Silviu Purcărete, în „De ce e România un stat feudal, până unde ajunge șpaga de la vamă?“ de Lucian Davidescu, in „România Feudală vs România Europeană“ de Iulian Fota, la Mircea Druc, in revista Lumea, 2018/5.

http://armoniiculturale.ro/2018/08/30/pr-dr-viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-1-29/

Romania feudala

Din 2012 s-a renunţat la construcţiei unei Românii occidentale, constata Iulian Fota, consilier prezidential, … „şi ne-am apucat de construcţia unei Românii Feudale. Am câştigat alegerile parlamentare, ţară este a mea, sunt ministru eu sunt vătaful, sunt numit manager de spital, spitalul este al meu, sunt preşedinte de partid, este al meu, rector, tot a mea este universitatea.“ Dragnea, la a carei viata s-a atentat recent, vrea sa revina la normalitatea feudalismului ortodoxo-comunist, la principiu de bază propriu organizării și activității partidelor socialiste și muncitorești, care susțin conducerea centralizată cu participarea colectivității. Recentralizarea deciziilor si resurselor a PSD-ului intra in conflict cu presedintele tarii, cu adeptii capitalismului, individualismului, advarsarii reinstaurarii iobagii ortodoxo-comunist din vremea dictaturii lui Nicolae si Elena Ceausescu, care se bucura insa in Vechiul Regat de adeziunea maselor largi populare dependente de buget.

Romania la o răscruce istorică

Pentru a intalege acest conflict intre „Statele paralel ilegitime“, fiecare din perspectiva celuilalt, iata si un punct de vedere anonim: „Ceea ce a încercat să realizeze comunismul românesc a fost o feudalizare modernizată a țării. Dincolo de toată povestea comunismului științific a lui Marx, comunismul real se instaurează nu prin abolirea proprietății private , ci prin confiscarea ei de un grup ce acționează după regulile bandei de gangsteri. Violența împoriva elitelor politice și economice, omerta presei, închiderea granițelor, supravegherea cetățenilor și dispunera totală de veniturile țării, fac din comunismul real o parazitare ce se pretinde legitimă, orientată „științific” spre un viitor prosper care se tot amână. Orice țară căzută pradă comunismului devine un lagăr de concentrare la nivel național. Ajunsă proprietatea de facto a unei familii România funcționa prin relații de vasalitate dirijate de Partidul Comunist, feudal-ortodoxo-comunist. Feudalismul presupune niște relații sociale sintagmatice, de familie, și în care loialitatea și servilismul față de șef prevalează relațiilor profesioniste. Se creează astfel o stratificare fermă a națiunii, cea între o clasă comunist-feudală privilegiată și restul populatiei ce devine o populație de șerbi. Găsim în această descriere și explicația blocajului economic în care intră o asemenea țară în care criteriile de selecție a persoanelor de conducere sunt orientate spre loialitate în dauna profesionalismului și creativității, știut fiind că profesioniștii sunt oameni liberi, greu de înregimentat. Ortodoxo-comunismul real se bazează pe neisprăviți, mimetiști profesionali, oameni ale căror carențe îi fac disponibili pentru supravegherea păturii oprimate și exploatate. Această neisprăvire profesională, dar și sufletească explică și nevoia de lux și de mărire ca răsplată a valorii, a lipsei de valoare, de fapt. Ceea ce se întâmplă astăzi în România e un conflict major între clasa feudală postrevoluționara, devenită feudal-mafiotică, și o conștiință liberă ce s-a născut între timp. Nu e întâmplător faptul că diaspora românească e atât de conștientă de situația gravă în care se află țara. Rahitica victorie în alegeri a forțelor feudale, victorie bazată pe absenteismul unor oameni scârbiți de politică, a reprezentat șansa unei capturări a țării printr-o privatizare a justiției și, după cum se vede, a forțelor de ordine ce ar urma să devină gărzi pretoriene ale stăpânilor feudali. Ceea ce a câștigat diaspora în Occident este codul libertății, si materiale. Indiferent că îngrijesc bătrâni sau lucrează ca doctori sau superspecialiști in firme de prestigiu, acești oameni știu că sunt liberi să-și vândă munca și o fac cum cred că e mai bine pentru ei, în state ce funcționează realmente pe principii democratice. Feudalitatea românească actuală s-a văzut teribil amenințată de faptul că instituțiile au început să funcționeze dincolo de controlul lor. Nu e întâmplător faptul că guvernarea actuală se întemeiază pe relații de județ care sunt adevărate relații de familie în care loialitatea primează – vezi actulalul prim-ministru etc. Se urmărește restaurarea unei societăți etajate sub camuflajul unei democrații formale. Marea lor problemă e cum să înșele organismele europene și o fac după metoda hoțului care strigă ”Hoțul!”. Justificările lor bazate pe o rețea de dezinformări funcționează la un anumit segment al populației ce nu s-a putut elibera de conștiința de șerb, dar pentru cei care au înțeles și au trăit libertatea ele nu mai au nicio putere. O altă problemă pentru ei este alegerea unui președinte de orientare occidentală si aici e vorba atât de Traian Băsescu dar și de Klaus Iohannis ce au fost și sunt cât se poate de conștienți de existența acestor forțe malefice în societatea românească. Discreditarea președinților prin cele mai abjecte minciuni, suspendarea fără temei fac parte din arsenalul toxic pe care îl folosesc în lupta lor disperată de înstăpânire totală asupra țării. Asemeni unui șarpe constrictor ce-și sufocă prada se urmărește sufocarea Justiției pe baza unui scenariu realizat cu ajutorul, mărinimos plătit desigur, al unor consilieri ai răului. Asistăm de fapt la o lovitură de stat discretă, camuflată în haina unui vot democratic. Se încearcă capturarea instituțiilor statului de drept, aducerea lor la ordine și e vorba de ordinea strâmbă a unor interese de infractori. Ultima lar ispravă în care sute de jandarmi au fost făcuți să-și calce jurământul făcut poporului de o conducere aservită grupului infracțional ce a dizolvat cu totul PSD-ul ca partid politic a devoalat situația reală în care se află România. Suntem la o răscruce istorică…“

Modernizare si occidentalizare

De doua secole exista o vasta expertiza a blocajului ratiunii, modernizarii, a „Formelor fara fond“. La capitolul occidentalizare, refacerea unitatii de credinta cu Roma, fara de care totul e in van, gasim la fel un vast arsenal de paleative sortite ab ovo esecului. Au inceput evreii dupa ce turcii, grecii pierd zahareaua. Cuza, pasoptistii, masonii, ca si regii germani continua orientarea spre vest, dar Romania Mare in loc sa devina o mare dioceza a Romei, cum se voia la Alba Iulia, se cantoneza intr-un mimetism de „modernizare fara occidentalizare“, sortit esecului, dezmembrarii numai dupa doua decenii. Stalin accepta modernizarea la Dunarea de Jos, dar lichideaza Biserica Unita cu Roma, garantia occidentalizarii. Nicolae si Elena Ceausescu continua dictatura de dezvoltare stalinista, prigoana impotriva Bisericii Unite si totul se prabuseste ca un castel de nisip in 1989. Vazand incapacitatea ortodocsior moldo-valahi de „modernizare si ocidentalizare“ „prin ei insisi“ a „Gradinii Maicii Domnului“, Fericitul papa Ioan Paul II vine la Bucuresti in 1999 si le deschide partile Europei. Romania este din anul 2007 membra a UE/NATO, care si-au luat astfel si responsabilitatea, cu o armata si o administratie la fata locului, a modernizarii si occidentalizarii tarii, fireste asta presupune un efort constant a mai multor generatii, de romani si occidentali.

Pag. 38 in: http://www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-roman/

Modernizare fara occidentalizare,

este proiectul care i-a dus la pierzanie pe Nicolae si Elena Ceausescu, Saddam, Gadafi etc. Nimic mai pagubos pentru natiunile care vor pe aceasta cale duplicitara sa depaseasca subdezvoltarea si sa intre in rand cu lumea larga.

Dupa esecul Lagarului marxist-leninist, a dictaturii de dezvoltare ortodoxo-comunista, iata ca si dupa 1989 in tranzitia spre vest, libertate, proprietate, acquis comunitar, se continuie „Modernizarea fara occidentalizare“, dupa cum vedem mult mai clar la scriitorul Damian Spiridon decat in mass media antioccidentala politic corecta in dezorietarea maselor largi populare.

Fericitul papa Ioan Paul II a venit la Bucuresti 1999, a celebrat cu patriarhul BOR Teoctist o slujba memoriabila langa Palatul lui Nicolae si Elena Ceausescu, a deschis portile occidentului romanilor, care adera la UE, NATO, dar odata cu sacii in caruta, ei intorc spatele vestului.

Dialogul cu Roma in vederea refacerii unitatii de credinta, conditio sine qua non a occidentalizarii a incetat, asa ca cinci milioane de romani s-au refugiat in tarile acquis-ului comunitar, care numai de jure e obligatoriu si in tara. Papa Francisc nu mai vine in Romania in anul Centenarului.

Damian Spiridon, facebook 08.08.2018 : „Trăim un timp al certitudinilor de fier. Profeți la tot pasul, în mici grupuscule, mișunând indistinct în vortexul colcăitoar al face-boock-ului. Ideile sunt puține, au vigoarea aceea indusă de steroizii de creștere, adică ceva profund fals și grotesc-amenințător. În speță, vorbim despre o schemă de " fabricare" a ideilor, pe osatura unei scheme binare, reproduse inflaționar : Răul este identificat în Celălalt (comunistul, criptocomunistul, securistul, pesedistul, ortodoxistul, sorosistul, globalistul, sexo-marxistul, ateul militant, etc.

Sunt invariabile utilizate ca atare de sistemele manipulative, care sunt interesate fie de o disciplină socială care să favorizeze consumul, dinamica pieței "libere", fie de o destructurare care să "pună pe drumul cel bun" statele nealiniate sau prost aliniate în siajul economiei globale. Este vorba de o luptă acerbă pentru resurse, bani, influență, hegemonie ("maidanul" din Ucraina, sau "revoluțiile" din țările arabe, stau mărturie. Mai nou, nebunia din Venezuela).

Antagonizarea extremă a societății românești s-a produs (și a ajuns astăzi la un foarte riscant apogeu) într-un moment de cvasiabsență a intelectualității critice, de anomie și corupție endemică a clasei politice, datorate unei așa zise tranziții, un adevărat rai pentru improvizatori dubioși, politicieni de mucava, (mari încasatori de comisioane), votanți pentru legi cu dedicație. Orice om cu scaun la cap știe că aici nu au funcționat doctrinele politice, ci interese transpartinice, care au alcătuit complicități de nedescâlcit.

Asistăm astăzi la un adevărat război civil in nuce, în care partea autointitulată civilizată și alfabetizată, bastion al educației și al bunului gust, își declamă cu o viforoasă aroganță îndreptățirea de a pune lucrurile la punct.

Excelența intelectuală a acestei "mișcari" își revendică meritul unui anticomunism militant( apărut post factum și bazat pe un stil recriminatoriu, care nu are nimic în comun cu cercetarea profesionistă. Nemaizicând de biografiile cosmetizate sau vârâte sub preș pur și simplu, de către foarte mulți aprigi combatanți, pe principiul că după război mulți viteji se-arată).

Printr-un marketing foarte ingenios, și-au construit un veritabil prestigiu, comercializat ca atare prin edițile de lux ale propriilor cărți, emisiuni de televiziune, conferințe în spații foarte generoase, etc. Pe scurt, un activism de lux, extrem de percutant pentru o populație urbană dornică de "modele" morale și intelectuale .

Mișcarea "# Rezist" (cu acel nefericit și inadecvat slogan PSD-ciuma roșie), această nouă poveste cu " Muie-Psd, au ca actant ideatic exact această grupare a "elitei luminate". Au apărut deja două texte halucinante care vor să demonstreze că negrul e alb și că dracul nu-i chiar așa de negru (ba e înger de-a dreptul) dacă activează pe partea bună și nobilă a baricadei. Poate istoricii viitorului vor da de originea enigmatică, de nu tenebroasă a acestei rele credințe cu adevărat uimitoare.

Și de partea cealaltă a "baricadei", se-aud voci exacerbate, "trolate" (fixate pe câteva stereotipuri agresive), prizoniere ale unei partituri ideologice furibund-reductive. Dar parcă nu în acest siaj al nebuniei intratabile, ca în zona "elitei ". Se vorbește de revoluție, de "ocuparea prin forță a guvernului", de acțiuni punitive, împușcături... Te ia cu capu. Nemaivorbind de liderii din piață, numai ascultându-i un minut ți se face părul măciucă.

Problema este că acest melanj între o clasă politică slabă integralmente și această elită nevropată și arondată ostentativ unei drepte mitologizate, este de o toxicitate extremă. Ce se întâmplă acum, sunt indiciile fără echivoc ale unei anomii foarte aproape de a declanșa un drum fără întoarcere.

Ce-am înțeles eu (aștept să fiu luminat).“

 https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf