Decât să-i spui lumii

Decât să-i spui lumii

~*~

Ce-i dragostea noastră? O mare mereie și-un munte mereu

Spre propriul sfârșit avântându-se, doi kamikazi.

Decât să-mi spui mâine

că poți să te stingi precum ceara în picuri de dorul meu,

Mai bine topește-te azi.

Iubește-mă.

În munții Bucegi numai turnuri și temple de vise-am zidit.

Ce falnică urcă la ceruri acea catedrală de brazi!

Decât să-i spui mâini unei lumi ce nu crede

cât de mult m-ai iubit,

Mai bine

dă-mi toată dragostea azi.

Iubește-mă.

O sfântă credință trecea transcendent de la tine la mine

Și-n numele ei puteam eu să ard, tu să arzi.

Decât să treci mâini-eliadește prin toate religiile lumii,

Mai bine

convertește-mă-n crezul tău azi.

Iubește-mă.

  

Urcăm temerar printre stânci și prăpăstii  — a cădea teamă nu ni-i,

Însă cum să te-nvăț, ca și-atunci când n-oi fi, să nu cazi?

Decât să încerci să mai lași pentru mâini-un crâmpei din minunile lumii,

Mai bine dă-mi-le azi.

Iubește-mă.

                                       

Zidim forturi noi și distrugem vetustele, și ne

Schimbămu-ne castrul pe-o stâncă, pe alta, ca niște nomazi.

Decât să-i spui mâini-unei lumi ce nu crede

c-ai vrea să te pună în raclă alături de mine,

Mai bine spune-mi-o azi.

Iubește-mă.

Gătimu-ne-n mantii regale, ne punem cunune de laur  —

Un rege pe munți și pe ape,-o regină pe smirnă și brazi.

Decât să-mi plângi mâine în hohot logodirea cu steaua

                                                                               pe creste și plauri,

Mai bine alină-mă azi.

Iubește-mă.

~*~

NICOLAE MATCAS