Ploua a noapte pustie
~*~
Bat ploile ȋn geamurile Toamnei
Cu picuri reci ȋnvolburați de vȃnt
Se-agitǎ frunzele la gȃndul spamei
De fi-vor murdǎrite cu pǎmȃnt.
Bat picuri reci ȋn noapte de poveste
Ferestrele cǎtre necunoscut
Bat visele spre cǎile celeste
Bat picuri grei ȋn veacul disolut .
Ȋn Poarta care duce spre Tǎcere
Bat disperate vise rǎtǎcite,
Ȋngheațǎ fǎrǎ noimǎ ȋn durere
Speranțele ȋn vieți nearvunite!
Lovește ploaia-n gemurile vieții
Ȋn noaptea apǎrutǎ din pustie
A fost cerutǎ ziua judecǎții
Slujbașilor cu toga sȃngerie
Cȃnd picuri reci lovesc cu rǎutate
Ferestrele spre nopțile pustii
Sar lacǎte de vremuri ferecate
Umanitatea scapǎ de stihii
*
Lovesc, infectați,
picurii reci
Și-n poarta celor cu capetele seci!
~*~
Virgil Ciucǎ
New York
11/26/2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu