Războiul electronic
General Mr. (r) Dr. Adrian-Leonard
Bantaș
27 Iunie 2021
„Si vis pacem, para bellum”[1]
Aspecte generale
Complexitatea
câmpului de luptă modern determinată de apariția unor tehnologii noi precum
cele de comunicații, inteligență artificială, robotică, cibernetică, extinderea
zonei de luptă către spațiul cosmic, globalizarea cu aspectele sale militare,
toate acestea și multe altele, nu puteau să nu producă schimbări în arta
militară, dar și în modul de ducere a luptei. Astăzi, analiștii militari și
experții în artă militară nu mai pot analiza acțiunile de luptă exclusiv pe
zone de operații (indiferent de dimensiunea spațială a acestora) fără a ține
seamă de consecințele și influențele lor generate, inclusiv la scară globală,
de către războiul informațional și a celui mediatic. Enumerăm aici segmentul de
comandă, control și informații cu indicii specifici cunoscuți: C2I, C2I2, C4I4,
C4ISR[2] etc., războiul electronic, războiul web, războiul psihologic, războiul
imagologic și multe altele.
Toate
acestea prezintă un interes deosebit, de mare actualitate, deoarece sunt
folosite pe o scară din ce în ce mai mare, în timp de pace și de război,
generând atât efecte locale cât și globale. Țintele acestor acțiuni asupra
cărora pot fi folosite sunt practic nelimitate, vizând toate domeniile de
activitate umană: politic, militar, economic, social, cultural, etc.
Caracterul
extrem de distructiv presupus de un conflict militar modern a determinat
factorii de conducere politico-militară ai statelor să evite, cel puțin într-o
fază incipientă, folosirea directă a forței armate, preferând mijloacele de
influențare menite a descuraja oponentul, a-i slăbi încrederea în propriile
forțe și mijloace, în final, a ceda presiunii exercitate asupra sa fără
rezistență armată. Astăzi se poate cuceri un stat numai cu mijloacele de
influențare enumerate mai sus, fără a mai fi nevoie de tancuri, avioane, etc.,
fără distrugerile și pierderile de vieți omenești presupuse de războiul clasic.
Folosirea social-media pentru amplificarea diviziunii interne dintr-o țară
țintă, a atacurilor cibernetice pentru afectarea funcționării și credibilității
instituțiilor, implicarea organizațiilor neguvernamentale pentru propagarea
neîncrederii în conducerea țării victimă, pot fi suficiente pentru ca agresorul
să-și atingă scopurile.
Evident,
pentru supunerea unui stat numai cu aceste mijloace presupune existența unei
conjuncturi optime, depinde de situația politică, economică, militară și
socială din țara respectivă, de conjunctura internațională, eventualele alianțe
și aranjamente de securitate. Într-o lume din ce în ce mai globalizată nimeni
nu mai este singur: „este aproape imposibil statelor, în condițiile unei lumi
globalizate, să își urmărească securitatea în mod autarhic [motiv pentru care]
ele caută să își maximizeze securitatea cooperând”[3].
Și
așa ajungem la ceea ce Alvin Tofler exprima într-una dintre lucrările sale,
Puterea în mișcare[4]: „triada puterii este formată din: forța fizică, bogăție
și cunoaștere”[5]. Aceste elemente - spune același autor - pot fi folosite în
funcție de contextul dat, selectiv sau împreună pentru realizarea scopului
propus. Totuși, cea mai importantă pare a fi cunoașterea. Chiar și marele
gânditor militar chinez, Sun Zi, anticipa aceste principii moderne ce corespund
nivelului de dezvoltare socială actuală, spunând că atunci „când îţi învingi
duşmanii în luptă eşti un bun comandant, dar abia când îi învingi fără luptă
eşti genial” și că ,,invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnerabilitatea
inamicului, de el”[6].
În
condițiile unui viitor război de sistem, acesta se va desfășura în toate
mediile cunoscute (terestru, marin, aerian, extraterestru, în spectrul
electromagnetic, cibernetic, domeniul psihologic, etc.), iar luptele, chiar
dacă se vor desfășura terestru, vor fi conduse din spațiu. Războiul
informațional sub toate formele sale va fi prezent permanent: la pace, pe timpul
luptei și după terminarea războiului.
Ce
exemplu mai elocvent poate fi oferit în sprijinul celor afirmate mai sus decât
actuala criză generată de pandemia de Covid-19. Sunt câteva trăsături ce ar
trebui reținute: a) avalanșa de dezinformări privitoare la sursa virusului,
natura sa, vinovăția și ce vaccin este mai bun; b) actorii statali implicați:
de nivel politic, economic, științific, militari, servicii de informații; c)
scopuri urmărite: încurajarea/descurajarea populației, umanitare, propagandă,
atingerea unor obiective politice și militare, subminarea intereselor altor
state; d) jucătorii: marile puteri (S.U.A., China și Rusia) au fost cele mai
agresive; puterile regionale au fost mai rezervate, iar ceilalți s-au conformat
în funcție de zona de influență din care fac parte.
Războiul Electronic - principii
Am
ținut, în mod special, să abordez problematica războiului electronic din mai
multe considerente. În primul rând, este un domeniu mai puțin cunoscut
cititorilor, chiar și militarilor, date fiind limitările impuse de aparatura
specifică acestui domeniu, lipsa de informații și imposibilitatea de a face
publice date cu caracter militar aflate sub restricții de publicare la diferite
nivele, prin secretizarea acestora și altele. Chiar și accesarea datelor în
domeniu, din punct de vedere tehnic constructiv și/sau utilizarea acestora pe
timp de pace ori în luptă necesită o pregătire de specialitate, în domeniul
electronicii, comunicațiilor, informaticii și domeniilor conexe. Avem în vedere
categoriile de forțe armate (terestre, aeriene, navale), dar și celelalte
structuri militare din compunerea acestora din fiecare țară în parte, alianță
militară și chiar forțe și mijloace constituite ad-hoc pentru scopuri limitate
în timp (ex. campanii militare, războaie etc.).
În
al doilea rând, există deseori o confuzie între domeniul general al
electronicii, de care este responsabil războiul electronic și subdomeniul
conținutului informativ al mesajelor din spațiul electromagnetic, care cade în
responsabilitatea componentei acestuia de cercetare radio. Pentru a explica
misiunea specifică a componentei de război electronic, voi detalia succint
structura organizatorică și misiunile specifice acestui domeniu.
Mai
întâi să definim noțiunea de spațiu electromagnetic. Acesta reprezintă „mediul
de desfășurare a tuturor fenomenelor, proceselor, acțiunilor și activităților
care implică utilizarea energiei electromagnetice”[7].
Războiul
Electronic cuprinde „ansamblul acțiunilor militare care implică utilizarea
energiei electromagnetice pentru a determina, exploata, contracara, reduce și
preveni acțiunile ostile în spațiul electromagnetic, precum și măsurile care
asigură desfășurarea în siguranță a acțiunilor trupelor proprii și/sau
aliate”[8].
În
continuare, voi aborda, pe scurt, domeniul informațiilor din semnale din mediul
electromagnetic (S.I.G.I.N.T. - signal intelligence[9]), pentru a facilita
descrierea capacitaților militare abordate. Cea mai cunoscută descriere a
SIGINT este oferită de departamentul N.S.A./C.S.S.[10] din Statele Unite, care
arată că SIGINT presupune: „...colectarea informaţiilor străine din sisteme de
comunicaţii şi informaţii şi diseminarea acestora către beneficiarii
guvernamentali americani (civili şi militari), în scopul protejării trupele
proprii, susţinerii aliaţilor, combaterii terorismului, a criminalităţii
internaţionale şi a traficului de droguri, susţinerii negocierilor diplomatice
şi promovarea altor obiective naţionale importante”[11].
Apariția
și implementarea noilor tehnologii în domeniul SIGINT au determinat apariţia a
două subdomenii: informații electronice (altele decât cele din comunicații, ex.
: telemetrie, radare, sisteme de navigație); Electronic Intelligence şi
Informații în Comunicații (E.L.I.N.T) - Communication Intelligence (COM.INT).
Domeniul E.L.I.N.T oferă informații pornind de la caracteristicile semnalelor
electronice, reuşind să determine inclusiv tipul echipamentului tehnic. Partea
ofensivă a acestui domeniu este specifică războiului electronic în care sunt
derulate acţiuni de bruiere a semnalelor electronice inamice sau de reproducere
a acestora în scopul creării fenomenului de ascundere (Fog of War) [12].
Așadar,
mediul electromagnetic, cu precădere spectrul undelor radio, reprezintă legătura
între mediul real și cel virtual. De aceea, se consideră că tocmai acest
spectru este punctul vulnerabil care este și va fi în atenția permanentă a
elementelor de război electronic, prin componentele sale: cercetarea radio,
goniometria radio, bruiajul radio, măsurile de protecție[13].
Insist
asupra acestor precizări deoarece am identificat în literatura și practica de
specialitate existența unor opinii pe care nu le consider fondate, conform
cărora cercetarea radio este considerată un domeniu separat, care nu se
constituie într-o componentă a războiului electronic. Voi continua demersul de
față prin prezentarea argumentelor în favoarea poziției de mai sus.
Cercetarea
radio are drept obiectiv interceptarea surselor de emisie electromagnetică (ex.
emițătoare de tip radio, radioreleu, etc.) și de a le localiza în spațiu prin
metoda denumită goniometrie. Stațiile Gonio determină direcția emițătorului,
iar prin intersectarea mai multor direcții detectate prin goniometrare se
localizează emițătorul. Cu cât mai multe direcții goniometrate, cu atât mai
sigură este localizarea sursei de emisie radio.
Odată
depistată sursa de emisie, se transferă datele către structurile de cercetare,
apoi se urmărește evoluția emițătorului. Aici intervine confuzia de interpretare,
astfel:
-
pentru unitatea de război electronic prezintă interes în principal, următoarele
caracteristici: puterea emițătorului; lungimea de undă (frecvența); cu cine
lucrează (indicativele și locația corespondenților); intervalele de intrare în
legătură; deplasări din/în locul de stație (aplicații, exerciții, tabere etc.);
coduri/parole de recunoaștere; antene și directivitate de propagare; experiența
specialiștilor în lucrul cu aparatura din dotare; măsuri de protecție; modul de
lucru curent; fluxul de informații în general, etc. Tehnologia modernă poate
analiza spectrul emițătorului după ceea ce se definește drept „anvelopa”
semnalului emis. Este vorba, mai precis, despre cele două sinusoide care
delimitează conținutul semnalului analizat, sub forma rezultată dintr-un maxim
și un minim de oscilații, în timp și spațiu (pe verticală și orizontală).
Această anvelopă electromagnetică reprezintă ADN-ul emițătorului, care este
UNIC. Se numește „unic” pentru faptul că analiza electronică a
semnalului/anvelopei arată inclusiv sursa de energie folosită (rețea electrică,
baterie, grup electrogen, etc.), care este unică pentru emițătorul respectiv.
Fie și o ,,bujie defectă” sau un etaj electronic cu particularități creează
ceea ce am denumit, metaforic, ADN-ul fiecărei surse de emisie, cu
caracteristicile sale incomparabile cu cele ale altor surse similare;
- pentru structura de cercetare
radio-informativă prezintă interes în principal conținutul informațional din
ceea ce se recepționează. Celelalte date nu constituie obiectul de interes al
domeniului SIGINT, deoarece nu se urmărește ca sursa de emisie să fie anihilată
(scoasă din funcțiune, neutralizată) prin bruiaj (acțiune specifică unităților
de război electronic), bombardare (prin acțiuni ale aviației sau artileriei)
sau prin orice alte mijloace militare adecvate obiectivului urmărit.
Odată
localizat emițătorul prin goniometrare, unitatea de război electronic va căuta
să localizeze, în cel mai scurt timp, receptorul (receptoarele) cu care acesta
„lucrează”, pentru ca apoi să execute acțiuni de bruiaj asupra receptoarelor
care „ascultă”, spre a le deteriora mesajul, astfel încât acesta să devină
neinteligibil. Nu se vor executa acțiuni de bruiaj asupra emițătorului, pentru
că acestea nu îl vor afecta. Mai mult, acesta nu trebuie să recunoască
existența unei acțiuni de bruiaj asupra sa. Prin executarea de bruiaj asupra
receptorului, operatorii săi pot considera că este vorba despre o defecțiune
tehnică, despre deficiențe în realizarea legăturii, lipsa de energie, lipsă de
profesionalism din partea operatorilor de serviciu, eventuale defecțiuni ale
antenelor, orientarea greșită a acestora și altele.
În
egală măsură, se pot efectua asupra receptoarelor depistate transmiteri de
informații false (dezinformare), comenzi derutante, ordine contrarii, etc. De
obicei, aceste proceduri sunt executate în cooperare cu structurile de război
psihologic proprii (PSYOPS).
Unitățile
de război electronic deservesc Ministerul Apărării Naționale al României și,
eventual, structurile N.A.T.O./ cu misiunile lor specifice, pe timp de pace și
de război. Acestea au rol determinat în sprijinirea categoriilor de forțe
armate, inclusiv în cadrul acțiunilor de luptă la care trupele Armatei României
participă în diversele teatre, pentru cercetarea/depistarea surselor de emisie
inamice, goniometrarea (localizarea) emițătoarelor, anihilarea lor prin bruiaj
în vederea zădărnicirii transferului de informații între corespondenți, până la
utilizarea procedeelor de anihilare totală a acestora.
În
ceea ce privește măsurile de protecție, acestea au drept scop protejarea
mijloacelor electronice proprii (emițătoare și receptoare de informații)
împotriva acțiunilor de război electronic desfășurate de inamic.
Sisteme actuale de război electronic,
în principalele armate contemporane
Statele Unite ale Americii
Unul
dintre elementele de tehnică de război electronic utilizate de către armata
americană este reprezentat de EA-6B Prowler. Acesta este un avion specializat
construit de Northrop Grumman introdus în dotarea Infanteriei Marine și Marinei
SUA în varianta A-6 Intruder[14] încă din 1971. Acesta asigură o umbrelă de
protecție pentru avioanele de asalt, trupele terestre, nave și aeronave,
executând un puternic bruiaj împotriva radarelor, sistemelor de comunicați și
chiar de ochire inamice[15]. De-a lungul timpului avionul EA-6B Prowler a
suferit o serie de modernizări, cum ar fi: adoptarea sistemelor ICAP III
(Improved Capability III) și MIDS (Multifunctional Information Distribution
System) concepute pentru a contracara sistemele electronice de luptă moderne,
multifuncționale[16].
Israel
Încă
din anul 2012 Pentagonul a finalizat negocierile cu Lockheed Martin pentru a
instala la bordul avioanelor F-35 destinate Israelului, un sistem propriu
israelian de război electronic[17]. De remarcat este că „una dintre
particularitățile sistemului datalink MADL este sistemul în lanț în care
funcționează. Astfel, primul avion transmite informațiile către cel mai
apropiat avion F-35, care, la rândul lui, retransmite informația către cel mai
apropiat aparat și tot așa. Sistemul reduce șansele ca avioanele proprii aflate
în misiune să fie descoperite de sistemele SIGINT/EW[18] inamice”.
Italia
Unul
dintre sistemele de Război electronic utilizate în armata italiană este JEDI
(Jamming and Electronic Defense Instrumentation), dezvolat de către com-pania
EMI pornind de la experiența acumulată în teatrul de război afghan. Principala
caracteristică a noului sistem de război electronic este aceea că poate fi
paletat, ceea ce permite o dislocare rapidă. De asemeni, sistemele de bruiaj și
război electronic pot fi adaptate la bordul unui avion obișnuit de transport,
cu modificări minime[19]. Sistemul JEDI asigură o supraveghere electronică
extinsă a adversarului precum și bruiaj eficient asupta comunicațiilor
acestuia. Dacă în zona supravegheată sunt detectate emisii radio, telefoane
celulare, etc., JEDI poate bruia imediat întreaga zonă pe un spectru foarte
larg de frecvențe făcând astfel imposibilă comunicarea sau detonarea de
dispozitive explozive improvizate (IED[20]) ampalsate terestru.
Elveția
Compania
israeliană „Elta Systems Ltd.” a furnizat Elveției un sistem de culegere de
informații din comunicații (ESM[21] /COMINT) pentru detecția, analiza și
localizarea emisiilor electromagnetice. Arhitectura acestui sistem a fost
adaptată la cerințele beneficiarului legate de caracteristicile geografice ale
Elveției. De asemeni, sistemul permite folosirea senzorilor în rețea.
ELK-7036
este o familie de sisteme COMINT/DF[22] care interceptează, analizează,
identifică, localizează și monitorizează comunicațiile radio V/UHF[23] în banda
20-3000MHz. În înzestrarea armatei se află atât în varianta terestră (în
configurație fixă, transportabilă sau mobilă) cât și în varianta navală și
aeriană. Sistemul poate fi folosit ca senzor de avertizare timpurie,
monitorizare, precum și suport pentru sistemele de bruiaj, autonom sau conectat
într-o rețea de sisteme sincronizate prin GPS[24].
Federația Rusă
Printre
sistemele de Război electronic intrate recent în dotarea Armatei Rusiei este
sistemul Navodchik-2. Acesta include o stație de control și șapte vehicule
aeriene fără pilot (U.A.V.) din familia Granat, ce pot zbura până la 100 km.
Sistemul
este conceput pentru a efectua activități de recunoaștere, culegere de
informaţii şi furnizarea coordonatelor țintelor către sistemele de artilerie[21].
Se pare că Navodchik-2 a intrat în serviciul armatei ruse în anul 2014, fiind
trimis la Bază militară rusă 102 din orașul Gyumri, Armenia. De atunci, orice
rapoarte despre utilizarea acestui sistem atât în mass-media rusească, cât și
pe site-ul oficial al Ministerului rus al Apărării, se referă în principal doar
la Armenia. Sistemul a fost menționat de mai multe ori în contextul acțiunilor
trupelor ruse în regiunea Cskhinvali din Georgia[22].
Un
alt sistem de război electronic utilizat de armata rusă este „INFAUNA”, care
este specializat în bruiajul comunicațiilor, sistemelor de declanșare prin
radio a dispozitivelor explozive, precum și a oricărui alt tip de dispozitiv
comandat de la distanță prin radio[22].
Există
și o versiune a sistemului INFAUNA denumită „JUDOIST” dispus pe transportor
blindat MKTK-1A, care poate să detecteze și radarele inamice[24].
China
Se
pare că specialiștii chinezi au dezvoltat un radar cuantic care a intrat recent
în înzestrarea structurilor de război electronic ale armatei Chinei.
Funcționarea acestui radar se bazează pe teoria distribuției cuantice (quantum
entanglement). Distribuția cuantică se referă la proprietatea particulelor
elementare legate împreună de a transmite acțiunea exercitată asupra uneia și
celorlalte particule din lanț. Legarea particulelor elementare se realizează
atunci când stările cuantice ale mai multor particule elementare diferite sunt
cuplate între ele. Proprietatea ca două sau mai multe particule legate să
primească același mesaj primit de o singură particulă permite ca prin studierea
unei singure particule să se poată înțelege întreg lanțul cuantic[25].
Practic,
funcționarea unui astfel de radar se bazează pe faptul că un cristal desparte
mai mulți fotoni în perechi , „A” și „B”. Radarul cuantic trimite un fascicul
de perechi „A” în timp ce celălalt set „B” rămâne în baza de date a radarului
cuantic. Prin studierea fotonilor „B” reținuți în baza de date a radarului
cuantic operatorii pot spune ce se întâmplă cu fotonii difuzați spre exterior:
Dacă au întâlnit un obiect? Cât de mare este acesta? Cât de repede se
deplasează și în ce direcție?[26]. Avantajul unui astfel de radar este acela că
ar putea detecta „avioanele invizibile” prin folosirea particulelor subatomice,
nu prin unde radio cum fac radarele clasice. Aceasta înseamnă că, indiferent
dacă avionul are vizibilitate redusă (invizibil) sau un sistem de bruiaj activ
sau pasiv, el tot apare pe radarul cuantic. În plus, ținta nu detectează faptul
că a fost reperată[27].
Concluzii
Între
dezvoltările tehnologice actuale din domeniul militar, progresele realizate în
domeniul războiului electronic sunt foarte importante deoarece spațiul
operaţional în care se desfăşoară, anume spectrul electromagnetic, este şi
mediul în care operează toate forţele armate, chiar dacă acestea sunt
concentrate pe dominarea spaţiului specific de luptă (terestru, naval, aerian,
spațial, cibernetic sau de intelligence).
În
aceste condiții, pregătirea militarilor trebuie să se desfășoare în condițiile
specifice exercitării de către inamic a unor acțiuni intense de război
electronic. Nu trebuie făcute compromisuri în acest sens pe motiv că
periclitează obiectivele de pregătire ale celorlalte specialități militare[28].
În
aceeași idee, Daniel Goure, expert în probleme militare şi securitate naţională
la Institutul Lexington, a declarat că noile sisteme de război electronic ale
Rusiei sunt sofisticate. Ele pot fi montate pe vehicule mari sau pe avioane şi
pot ataca ţinte aflate la sute de km distanţă. Vorbind despre folosirea
mijloacelor de război electronic într-un posibil conflict militar, Goure a mai
subliniat un aspect foarte important, anume că acesta „are capacitatea de a
afecta imaginea liderilor militari asupra spațiului de operații ceea ce poate
duce la erori în procesul de decizie”[29].
Aceste
constatări nu fac decât să întărească concluzia că războiul electronic
reprezintă un domeniu pe cât de actual, pe atât de necesar în cadrul oricărei
armate moderne. Necesitatea dezvoltării permanente a mijloacelor, continuarea
neîntreruptă a cercetării științifice în acest domeniu, modernizarea continuă a
strategiei de folosire și de pregătire a cadrelor de specialitate trebuie să
constituie o preocupare permanentă a liderilor politici și militari ai oricărei
armate moderne. De asemeni, cooperarea cu aliații este importantă.
Iar
în ceea ce privește perspectivele dezvoltării acestui domeniu, putem anticipa
extinderea acțiunilor de război electronic în spațiul cosmic. Posibilitățile
unor state precum SUA, Rusia, China, etc. de a construi vehicule spațiale ce au
capacitatea de a spiona, intercepta sau distruge sateliți[30] ce navighează pe
orbite, posibilitatea ca în viitor aceste țări să stabilească baze permanente
pe Lună sau pe un alt satelit al Pământului fac ca ficțiunea să devină
realitate.
Franța
deja a anunțat recent că intenționează să construiască sateliți de pază
(bodyguard) înarmați; SUA, în timpul Administrației Trump deja a înființat
Comandamentul Spațial și se lucrează intens pentru elaborarea strategiei,
misiunilor și compunerii Forțelor spațiale[31]. Sub diferite forme (bruiaj,
interceptare comunicații, spionaj, sabotaj) războiului electronic este deja
prezent în spațiul extraterestru[32]. În orice caz, este predictibil că, în
viitorul nu foarte îndepărtat, războiul electronic în spațiul extraterestru va
reprezenta o preocupare din ce în ce mai mare pentru strategii militari
întrucât multe acţiuni militare de pe Pământ depind acum de tehnologii aflate
în spațiul extraterestru[33].
Aranjament
grafic - I.M.
----------------------------------------
[1]
„Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război” - expresie latină folosită de
Publius Flavius Vegetius Renatus în lucrarea sa, De Re Militari, vol. III.
Expresia este de obicei interpretată în felul următor: o societate puternică
este puțin probabil să fie atacată de către dușmani (a se vedea, în acest sens,
www.wikipedia.org, f.a., accesat 25.01.2021).
[2]
C=Comandă, Control, Comunicatii, Computere și I=Informații, Informatică,
S=Supraveghere și R=Recunoaștere.
[3]
Dragoș-Adrian Bantaș, Între frică și siguranță: societățile umane în căutarea
securității, Editura CTEA, București, 2019, p. 189.
[4]
Publicată inițial în anul 1990.
[5]
Alvin Toffler, Puterea în mișcare, editura Antet, Oradea, 1997, p. 17.
[6]
Sun Tzu, Arta războiului, Editura Cartex 2000, 2019, passim.
[7]
Adrian-Leonard Bantaș, Doctrina pentru Război Electronic, în revista Gândirea
Militară Românească, Anul XIII, nr. 5/2002, pp. 109-117.
[8]
Adrian-Leonard Bantaș, teză de doctorat cu tema Contribuții privind organizarea
transmisiunilor pentru conducerea sistemului global de luptă radioelectronică
realizat în Armata României, la pace și în operația de apărare strategică,
susținută în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1995.
[8]
Signals Intelligence.
[19]
National Security Agency/Central Security Service
[11]
Petrică Claudiu Alupoaie, Spectrul radio, teatru de operaţiuni, disponibil pe
www.intelligence.sri.ro, 6 februarie 2020, accesat 25.01.2021.
[12]
Ibidem.
[13]
Dacă anumiți autori sau practicieni identifică existența, alături de măsuri, a
contra-măsurilor, contra-contra măsurilor etc., în ceea ce mă privește,
consider că acestea sunt doar variațiuni pe aceeași temă, și singurul concept
justificat este cel de măsuri de protecție, acestea survenind la nivelul cerut
de evoluția situațiilor de luptă.
[14]
www.wikipedia.org -EA-6 Prowler, 28.03.2013, accesat în 25.01.2021.
[15]
Ibidem.
[16]
Ibidem.
[17]
www.rumaniamilitary.wordpress.com, Israelul a primit permisiunea de a instala
pe F-35 echipament propriu, 01.08.2012, accesat 25.01.2021.
[18]
Ibidem.
[19]
www.rumaniamilitary.wordpress.com -JEDI în armata italiană, 26.07.2012, accesat
25.01.2021.
[20]
Ibidem.
[21]
www.rumaniamilitary.wordpress.com -Trupele aeropurtate ruse VDV…, 15.07.2012,
accesat 26.01.2021.
[22]
Ibidem.
[23]
Ibidem.
[24]
Ibidem.
[26]
Ibidem.
[27]
Ibidem.
[28]
Mircea Mocanu, Învăţăminte din războiul electronic purtat în Ucraina,
www.monitorulapararii.ro -10.12.2019, accesat 25.01.2021.
[29]
Andrei Popescu, Rusia câştigă războiul electronic împotriva trupelor SUA în
Siria [raport], www.epochtimes-romania.com - 31.07.2018, accesat 25.01.2021.
[30]
Gareth Dorrian, Ian Whittaker, Space may soon become a war zone – here’s how
that would work, www. theconversation.com, 18.10.2019, accesat 25.01.2021.
[31]
Ibidem.
[34]
Ibidem.
[33]
Ibidem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu