IOAN MICLĂU-GEPIANU - Calea Luminilor !

 

IOAN MICLĂU-GEPIANU: Calea  Luminilor !

 

 

        Privesc la norii tulburi, privesc la oameni tulburi, apoi la pomii din gradina mea.

Încerc filosofia omului simplu din popor, căci cu cei din cultură și educația de azi nu te prea poți prinde a filosofa. Totul e ceva de nedescris, pare o negură  ce se stratifică spre a atinge neapărat punctul de rupere a norilor. Aceasta rupere are sa fie, vorba lui Nemoianu, apropierea de adevăr, iar eu o numesc “Calea luminilor”.

      Unii pomi din gradina mea, sunt așa de bătrâni încât li se usucă crăngile, nu mai dau nici fructe. Primul semn care mă face sa sesizez uscarea este ipotența și lipsa de sevă din care să înmugurească  noi frunze/idei vorbind despre oameni!

Aceasta mă face să mă gândesc la noi și tinere  plante, care trebuiesc în gradină/Țara, căci despre această gradină vorbesc, așadar mă preocupă grija de creșterea acestor tinere mlădițe ce vor aduce în continuare rod și înfrumusețarea gradinii dădătoare de viață! Căci este grădina noastră cea dovedită cu actele Istoriei din veacuri imemorabile, ce alte dovezi se tot caută dacă avem noi dreptul la pășunile mioritice!? Auzi-ne Doamne Dumnezeule Sfinte din Ceruri!

     Se apropie ruperea, vânturile sunt și mai aprige, și înțelegem limpede ceea ce ne avertiza  Adrian Botez, despre acea agresiune contra tinerilor mlădițe, contra  acelor mlădițe cu misiunea naturală și sfântă  a asigura continuitatea vieții grădinei Maicii Sfinte,  a îngrijirii rădăcinilor/tradțiilor Neamului, căci tinerii sunt pomii acestei grădini romanești atât de necesară a fi îngrijită.

     Calea luminilor se întrezărește, iată, fulgerele ce spintecă norii tulburi/apogeul uscării politice la popoare! Fulgerele din lume, lunecarea apelor și pământurilor, din orbecăirea “de-a baba oarba” între țările Europei, uscarea financiara a băncilor năpădite de corupții și înșelăciuni. Dumnezeu vede, și știe că,  îndreptarea minților oamenilor lepădați de acea iubire, de acea cale a păcii din suflete, trebuiesc refăcute!  Dumnezeu este Gradinarul cel harnic și sârguincios care va îngriji grădina  Maici Domnului, curățind-o de uscături…, înșelătorii și îmbogățiri din furturi, precum si de profeții mincinoși cărora le sclipesc ochii la vederea averilor și luxului.

     Să nu ne alipim întunericului, ci să observăm luminile adevărului ce se apropie!”

Părinților, și numai părinților le revine sarcina creșterii sănătoare a copiilor lor!”

Cu revoluțiile s-au văzut impactele, întindeți-Vă mâinile frățește cu cei de aproape sau de-departe, păstrați-Vă sângele și sufletele, iubiți-Vă familiile, vatra, casa și masa, căci acestea merită marile sacrificii! Iar scaunele domniilor sunt în mâna lui Dumnezeu, care îi ridică sau îi coboară după faptele lor! Păcatele sunt ale tuturor, răsplata nu a lipsit însă niciodată, chiar dacă vine mai încet ori mai cu răbdare, și să nu uităm căci aceasta, spun Sfintele Scripruri, poate ajunge până-n a patra generație a unui făcător de multe rele poporului sau aproapelui!” Și raiul și iadul sunt realități pământene, omul pământean și le face,  căutând după bine dăm  răul altora!

”Conducătorul bun este acela care-și iubește sincer pe cei ce-i cârmuiește, iar pe vecinii săi cu ură nu-i vorbește, nici înșeală și nici asuprește”.

 ( articol revăzut).

 

 

 

*

 

SCARA MINȚII

(Versiune nouă)

 

 

~*~

 

Neștiută ar fi lumea,

De n-ar fi omul s-o știe,

Frumuseți, iubiri asemeni,

Negăsite-ar fi să fie!

 

Omu-i geniul naturii,

Rază-n infinit și mare,

Un Phoenix ce de-a pururi

Naște din sfințitul soare!

 

Secoli mari, cu minți și genii

Se tot trec spre infinit,

O plimbare de imperii

Închise-ntr-un circuit!

 

Calea-i însă cu victorii,

Sau cu-nfrângeri presărată,

Omenirea-i când în glorii,

Când în lacrimi aruncată!

 

Noi, sperând pe muchea gropii,

Visăm aripi îngerești,

Și-nălțându-ne ca plopii,

Dorim stelele cerești!

 

Fiul Sfânt acolo este:

”Să privim cerul sublim

Iar dumnezeeasca zestre,

Prin inimi să o primim!”

 

 

~*~

I.M.Gepianu

2/8/2019