O SIMPLĂ OBSERVAȚIE !
(Variantă nouă și adăugită)
A vorbi despre Comedia umană a lui Honore de Balzac, despre Infernul lui Dante Aligheri sau Cântarea României a lui Alecu Russo, e ca și cum ai vorbi de zilele de azi.
Vorbind acum despre spiritualitatea umană în general, despre istorie ca suflet peren al zilei, privind prin câteva ferestre ale gândirii lumea dinafara noastră, deducem prin cea mai simplă observație niște fenomene, mai bine zis fapte în curs de împlinire, pe care omul le urmărește cu mare sârguință și chiar devotare!
Întrebarea ce mi-o pun adesea este dacă, totuși, știe omul înspre ce tinde și cui închină această devotare? Prin cele două ferestre, să zicem, laică și religioasă, vedem lumea exact cum, științific, cu zisă-bunăștiință, se prăvale spre prăpastie și distrugere. Ce spiritualitate umană am emancipa dară în conștiințele noastre?
Umbre vii se aleargă în spațiu și timp. Se înghit, se sfâșie, nasc umbre noi, ce străbat aceeași cale a pierzaniei. Iată umbra istorică omul: care fuge de religie la promisiunea laică de a se face ministru, iar cel laic fuge frumos la religie, visându-se mitropolit.
A răsuci puțină filosofie, observăm că, de fapt, cele două ferestre de care vorbim sunt și niște noțiuni lingvistice, fiecare cu etimologia sa, legate și purtate împreună în conștientul și subconștientul ființei umane; dar curățenia vine pe o altă cale..., a unei sfințenii din generație în generație prin Iubirea a tot ce avem, în spațiul natural, cu toate cele date din începuturile tuturo ființelor, create și evoluate, inclusiv omul!
Dacă mai pierdem vremea și pe la acea deontologie de care omul de azi nu prea mai vrea să audă, adică să fie întrebat de cei 7 ani de-acasă, am putea vorbi despre o anumită morală și bun simț, ce se zice că natural, omul le-a acumulat, totuși, până la vârsta de șaizeci, șaptezeci de ani. Că de nu se întâmplă nici asta, atunci vine vorba din popor: ”ai îmbătrânit degeaba”, ”păcat de școlile tale”, un păduche social” care, în sfârșit, ”a înșelat pe Dumnezeu de zile” Iar în aceste cazuri, dexteritatea duplicitară este toată știința pe care se bazează umbra ce se fâțâie în timp și spațiu. Umbrele astea se unesc, din dorința de aur și bani. Dar ele întunecă, opresc raza unui adevăr după care caută naiva și credula mulțime.
Vreți ziare și reviste? Ziare și reviste s-au făcut, e plină lumea și internetul, numai că fug cititorii de ele! De ce oare? Iată o întrebare bună tinerilor scriitori, la care se speră să se găsească și răspunsul cel bun, adică: Iubirea de adevăr, iubirea de apăroapele tău, și respect pentru tot ceea ce ne înconjoară, adică ceea ce Dumnezeu a creat pentru Ființele Sale!
Cu mult respect și prețuire spre bine!
Ioan Miclău-Gepianu
2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu