Duhul Apocalipsei
Pr. Prof. dr. Alexandru
Stănciulescu-Bârda
13 Iunie 2021
Cu
mulţi ani în urmă, când eram student, aveam profesori cu studii în străinătate,
care ne spuneau din când în când: „Măi, copii! Faţă de ce-am văzut noi în
Occident, voi sunteţi nişte sfinţi, măi!” Întrebam, curioşi, ce au văzut în Apus şi ei răspundeau: „Nu vă
spunem, ca să nu vă dăm idei!”.
Ni
se părea curioasă această afirmaţie, dar n-aveam încotro! Au trecut anii şi
abia azi îi înţeleg bine pe profesorii mei. Înţeleg ce voiau să ne spună.
Desigur, se refereau la starea morală a tineretului, la destrăbălarea ce-o
văzuseră în statele pe care le vizitaseră. Azi lucrurile acestea au venit, din
păcate, şi la noi. Ne întâlnim cu ele pe toate drumurile, pe toate străzile, în
toate localurile, inclusiv în şcoli. Cei care
am mai prins anii când în şcoala românească era un alt tip de
disciplină, suntem intrigaţi, revoltaţi
adesea. Poate suntem înclinaţi să aruncăm toate păcatele în spatele generaţiei
tinere şi s-o facem responsabilă de toate relele. Situaţia este discutabilă.
Nu,
nu cred că aceşti copii şi tineri sunt de vină pentru decăderea morală ce se
resimte pas cu pas şi an cu an în societatea românească. Socotesc mai degrabă
pe aceşti copii şi aceşti tineri nişte victime ale vremii şi vremurilor
noastre. Când spun aceasta, mă gândesc la faptul că niciodată copilul şi
tânărul din ţara noastră nu a fost bombardat şi invadat cu atâta informaţie şi
influenţă negativă din punct de vedere moral ca astăzi. Zecile de programe de
la televiziune, internetul, radio-ul,
revistele şi ziarele de tot felul se întrec ca să ofere cât mai mult material
distrugător de suflet. Parcă este o campanie susţinută şi subvenţionată de
forţe obscure şi diabolice, care urmăresc coruperea morală a tinerei generaţii.
Cei
vârstnici sunt răspunzători în mare măsură de această situaţie. Dincolo de
obligaţia părinţilor, învăţătorilor, profesorilor, preoţilor şi celorlalţi
factori răspunzători de capitolul educaţie, de face totul pentru a-i apăra pe
copii şi tineri de aceste influenţe nefaste, pentru a le crea filtrul necesar
ca ei înşişi să aibă capacitatea de a alege între bine şi rău, răspunderea
apasă asupra factorilor politici, asupra celor ce produc şi răspândesc
informaţia. Aceştia nu mai sunt tineri, ci sunt oameni maturi, deplin
responsabili. Şi lor le revine sarcina să contribuie la asanarea morală a
societăţii româneşti. Dacă ei nu vor face aceasta, zadarnice vor fi eforturile
Familiei, Şcolii, Bisericii şi celorlalte instituţii.
Mediul
se poate intoxica foarte uşor şi curăţirea lui este deosebit de grea. Nu
militez pentru introducerea cenzurii în presă şi în programele mass-media.
Ne-am săturat de ea zeci de ani. Este nevoie însă de o cenzură de ordin moral,
ca responsabilitate pentru sănătatea trupească şi spirituală a populaţiei.
Facturii politici şi administrativi ai ţării nu trebuie să se joace cu această
problemă, fiindcă vor fi consecinţe incalculabile pentru viitorul ţării şi al
societăţii româneşti. Pentru nişte câştiguri mărunte, trecătoare, se produc
pierderi imense pentru neamul românesc însuşi.
Am
putea spune că astăzi lupta pentru curăţenia morală a tinerei generaţii este o
formă autentică de patriotism. Lupta nu este uşoară, ci dimpotrivă. Un singur
exemplu, în limita spaţiului, ar fi edificator în acest sens. De oarecare vreme
a apărut în cartierul Crihala din Tr. Severin, pe un bloc-turn chipul unei
târfe îmbrăcate într-un furou transparent. Are dimensiuni mult mai mari decât
cele adevărate, şade acolo răscrăcărată, cu privire provocatoare, iar deasupra
scrie cu litere imense: „Tutunul este chiar singura ta plăcere?” Imaginea
apocaliptică se vede foarte bine de departe, de pe mai multe străzi, dar mai cu
seamă din curţile liceelor economic, pedagogic şi „Ţiţeica”. Chiar întâmplător
a fost postată acolo? Ce trebuie să înţeleg din imagine şi text? Că cineva trebuie să se lase de fumat?
Nicidecum! Oricine va înţelege că numai patima fumatului nu e suficientă, ci
mai trebuie adăugate şi altele. Ni se sugerează făţiş ce ne-am putea alege:
desfrâul. Cât timp îi trebuie unui profesor sau unui preot să-l convingă pe
adolescentul din liceu, că nu trebuie să
dea curs unor asemenea îndemnuri, ci dimpotrivă?!
Oare,
cine a pus acea imagine acolo? Copiii? În nici un caz! Îl trage cineva la
răspundere pe acel om sau acea instituţie, care a plasat imaginea acolo şi
distruge cu ea sufletele nevinovate ale copiilor? Aţi auzit Dumneavoastră pe
vreun candidat la funcţiile supreme în judeţ, în oraş, în comună, la fotoliile
de parlamentari făcându-şi cap de afiş
în programul său electoral lupta pentru
moralitatea societăţii româneşti, pentru salvarea acestor copii şi tineri de la
influenţele nefaste la care sunt supuşi 24 de ore din 24? Eu n-am auzit! Cât
timp trebuie să mai treacă pentru ca să ne trezim la realitate şi acest monstru
al păcatului să nu ne mai distrugă
sufletele copiilor?[1]
Aranjament
grafic – I.M.
-------------------------------------
[1]
Duhul Apocalipsei, în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget
Românesc”, vol. IV, 2011, pp. 263 – 265; în ,,Datina”, Tr. Severin, an.
XXIV(2014), nr. 6223(27 aug.), p. 6;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu