PROFESOR ELENA ANUȘCA-DOGLAN,
ZIMBRUL MOLDOVEI
Acum
vreo cincisprezece ani puteai vedea pe marginea unui iaz de pe drumul de țară
care unește satul Iezer de comuna Puiești două ștrengărițe temerare în căutare
de aventură, detectivi pe urmele copilăriei unui confrate din Australia, Ben
Todică plecat de acasă de zeci de ani. Părăsise satul la vârsta de patru
anișori și azi i se făcuse tare dor de acasă, de acea copilărie și de
meleagurile în care deschise ochii pentru întâia oară. Aceste două doamne,
Elena Anușca-Doglan și Vasilica Grigoraș se hotărâseră să-mi aline dorul de
ceea ce rămase mult în urma și umbra anilor. Au socotit că îmi pot trezi
amintiri vii doar imaginile cu căsuțe din vremea anilor în care m-am născut ori
mai nou construite din sătucul meu natal, cu Biserica sfântă care îmi trezise
interesul pentru viață cu dangătul clopotului care suna de îmi sărea cămășuța
pe mine, iar animalele curții înghețau în repaus, cu Școala în care larma
copiilor mă atrăgea spre joacă. Dialogul nostru, schimburile calde de gânduri
și idei, darurile inspirate dintre noi au trezit trăiri de basm în sufletul
meu. Și pentru că sărbătorim o vârstă de admirat și invidiat a uneia dintre
aceste distinse doamne, doresc să o onorez cu aceeași dragoste și demnitate.
Doamna
Anușca sărbătorește anul acesta, 2021, frumoasa vârstă de 70 de ani, vârsta la
care persoanele stau în jurul focului, cu pisica în brațe, spunând povești
nepoților, dânsa este mai activă ca niciodată întreținând flacăra vie a
sportului și dansului românesc. Explicabil acest lucru, dacă ne gândim la faptul
că încă din grădiniță, dumneaiei îi plăcea să se joace de-a serbarea și de-a
doamna profesoară. A ajuns campion național în echipa de handbal și mai târziu
antrenoare. Întreaga carieră sportivă și didactică i-a adus bucurii personale,
dar și celor pe care i-a îndrumat într-un sport sau altul. Multă lume din țară
și de peste hotare o cunoaște pe Anușca, cea care a înființat Festivalul de
gimnastică și dans, sugestiv intitulat „Prietenia” de la Palatul Copiilor din
Vaslui, pe care l-a coordonat cu
profesionalism și dragoste din anul 1985.
Participarea
echipelor de fete conduse spre succes de doamna profesoară Elena Anușca-Doglan
în competiții naționale și internaționale în mai multe țări a crescut și
înflorit reputația școlii vasluiene ca școală de pregătire la nivel olimpic și
european. Nu degeaba iubea marele domnitor Ștefan frumoasele fete ale Moldovei
și de câte ori trecea prin Vaslui cu vătaful său și vedea fetele locurilor
striga: „Să le punem în Stema Moldovei ca cel mai frumos dar de la Dumnezeu căci
ele ne întăresc neamul.” „Dar, Maria ta”, striga vătaful, „Avem zimbrii…” „Da…,
doi sunt destui”, răspundea Ștefan, „…atunci mai pune de-o mănăstire în cinstea
darului sfânt”. Și asta face profesoara hărăzită de Dumnezeu să cultive de o
viață frumosul, punând câte o „mănăstire” în fiecare suflet de copil. Nu e ușor
să construiești caractere. Țara este și crește prin PROFESORII EI și Elena
Anușca-Doglan o face încă din grădiniță unde-i plăcea să fie doamna profesoară.
Doamna
profesoară le-a povestit elevilor despre copilăria acestui MOLDOVEAN din IEZER,
pribeag de mulți ani pe meleaguri îndepărtate; aceștia au contribuit cu
simboluri ale copilăriei, ca daruri pe care mi le-au trimis într-un colet. O
surpriză de suflet pentru mine să descopăr steagul României, apă sfințită din
biserica Iezerului, desene, un clopoțel de sunat la clasă și cretă albă,
floricele și semne de carte presate, broderie și batistuțe cusute cu motive
naționale, cântece și poezii și tot felul de sticluțe, cănuțe și plăcuțe
tradiționale, fotografii, mileuri, ecusoane, stegulețe, insigne făcute să-mi
aline dorul și să mă împlinească, să-mi completeze golurile unei copilării
pierdute, DEVENIND astfel COLEGUL lor de
ȘCOALĂ...
În
dorința ei de a împlini și dărui fericire, o țară întreagă s-a bucurat când
Florica Lavric a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din Los Angeles
USA, în 1984 la canotaj, un erou descoperit de profesorul Elena Anușca-Doglan.
Tot dânsa l-a remarcat și ni l-a dăruit și pe marele handbalist Marius Mihoci.
Doamna
Elena are o familie frumoasă și doi copii de care e foarte mândră. De-a lungul
timpului, ajutată de soț și cei doi copii (tustrei profesori de educație fizică
și sport) și mai nou cu mândrețea de nepoțică (Miruna) continuă și azi să ducă
mai departe spiritul Moldovei domnului nostru, Ștefan cel Mare și să ne facă
mândri muncind, luptând și căștigând locuri fruntașe la concursuri și
festivaluri importante. S-a adaptat condițiilor vremii pe care o trăim și
organizează prin Zoom, întâlniri internaționale și conferințe prin Skype sau
Messenger, unde sunt invitat permanent. Mă simt parte și particip cu deosebită
dragoste și cinste, nu doar pentru bogăția experienței și a frumuseții
participanților, dar și pentru un neam și o cultură specială sufletului meu,
din care mă trag și pe care nu am s-o uit niciodată.
Pentru
noi, românii din diaspora care suntem mândri de realizările celor de acasă am
prezentat cu deosebită bucurie și entuziasm în scrierile mele și în toate
celelalte mijloace media audiovizuale, activitățile organizate de doamna Elena
Anușca-Doglan, președintele AJSPT Vaslui. Salut și admir sprijinul și prezența
distinșilor reprezentanți ai instituțiilor publice locale, și nu numai, în
frunte cu domnul primar ing. Vasile Pavăl, numeroși scriitori, profesori, doctori,
preoți și alți demnitari și intelectuali ai Vasluiului care într-un fel, pe
nesimțite m-au țesut și pe mine, un „țâcă” din Iezer în mantia Moldovei, în
toată această perioadă. Mă simt onorat și PLECĂCIUNE.
Doamna
Elena Anușca-Doglan este INIMA care întinerește Vasluiul. Elena Anușca-Doglan –
Zimbrul Moldovei (cine o cunoaște spune că are energie cât un zimbru), cu
entuziasmul și energia ei sigur vom fi alături de domnia sa pentru încă 20 de
ani de acum înainte.
La
Mulți Ani, distinsă Doamnă și Muză a învingătorilor noștri!
VĂ
IUBIM !
Cu
admirație și mult respect,
Ben
Todică,
Melbourne, Australia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu