Scriitorul zilei: Ion Andreiţă, n. 11 iunie 1939
Din
comuna Perieţi, judeţul Olt, fiu al unui notar Marin Andreiţă şi al Floricăi,
din neam preoţesc, a făcut şcoala primară în comuna natală, liceul Radu
Greceanu la Slatina, 1953-1956, apoi facultatea de Filologie din Bucureşti
1958-1963, după care a devenit jurnalist la Scânteia tineretului, 1963-1983,
apoi la România liberă, până la pensionarea din 1997. Continuă să publice în
revistele literare ale momentului.
A
debutat cu poezii în 1960 în Luceafărul şi a publicat volume de poeme: Minunea
de a trăi, 1970, Măsurând cu lacrima fiinţa ta, 1993; Dimineţile albe...,1999;
Între două bătăi de aripă, 2003; 101 poeme, colecţia Ideal, 2010; volume de
reportaje literare: Colegi de generaţie, 1979; Drumuri esenţiale, 1982; Secante la omenie, 1985, memoriale de
călătorie: Misterul Fluviului Galben, 1993 (o călătorie în China), Scrisori
pariziene, 2000; Călător la un capăt de lume,
2001; Scrisori italiene, 2004; şi câteva volume de proze scurte: O zi de
toamnă, 1997; Natură vie cu barcă, 1983; Viaţă, drumuri, litere, 2010.
Vigoare
de temperament, precizie scripturală, metafore sensibile, o caldă şi omenească
înţelegere pentru destinul românilor sub vremuri, scene din vremea foametei,
dar mai ales atmosfera din Perieţii copilăriei sale, impregnând paginile sale
de proză - acestea sunt permanenţele textelor lui Ion Andreiţă, care s-a salvat
din ziaristica angajată tocmai printr-un angajament mai profund, cel faţă de
semenii săi condamnaţi la anonimat, ducându-şi viaţa în modestie şi bună
credinţă.
P.S.
Cu Toamnă târzie, antologia de proză scurtă apărută la TipoMoldova, 2012 am
sentimentul că Ion Andreiţă restabileşte adevărul cu privire la adevărata sa
vocaţie: aceea de observator co-participativ al vieţii omului simplu,
nesofisticat, în datele sale primordiale şi în context rural ancestral, de
povestitor plin de har al unor întâmplări de la marginea lumii, într-o frazare
curgătoare, iluminată de omenească înţelegere a sensului vieţii. Poezia
fugoasă, publicistica plină de nerv şi culoare, sunt laturi ale temperamentului
său nedomolit, însă povestirea este harul dat lui de la Dumnezeu.
Citeşte
mai mult:
http://www.ghimpele.ro/2012/06/se-naste-scriitorul-ion-andreita-vezi-ce-alti-mari-artisti-marcheaza-semnificatia-zilei-de-11-iunie/
http://www.crispedia.ro/Ion_Andreita
http://www.zf.ro/autori/ion-andreita-3941229/
http://www.pro-saeculum.ro/arhiva/73/articolul16.html
***
Unul
dintre foştii mei colegi de liceu (la Radu Greceanu din Slatina, alături de
Caius Traian Dragomir şi Anton Vătăşescu),
cu care mă mândresc şi pe care-mi doresc să-l văd mai des. Se şi
întâmplă, în ultima vreme, mai des decât la tinereţe, căci amândoi suntem în
sfârşit degrevaţi de servituţile meseriilor noastre "pe picior": el
reporter, eu geolog terenist; ne revedem la întruniri culturale-scriitoriceşti,
în Bucureşti sau prin ţară, schimbăm impresii, cărţi cu autograf... Însă s-ar
spune că vremea prieteniilor s-a cam dus. Ne gestionăm fiecare cum poate:
energiile, timpul, aspiraţiile...
Poezia zilei, Ion Lazu
Pe deal, II
Lui Jean Andreiţă
~*~
Viaţa se trage în scocul văii
Care se umple cu seară.
Eu stărui pe deal. Dulăii
Îşi încearcă glasul prin uluci.
Cerul a îmbătrânind ca o oglindă
Dintr-un conac părăsit. Nu ştiu ce
aştept
Cu spinarea rezemată de prun
Cu genunchii în piept.
O femeie pândindu-mă pe după tufe
Rupe din livada veche crengi uscate
Şi, când pleacă, legătura ei
Pierde o mătreaţă ca de noapte.
Atunci prin bezna ce-n salcâmi se
lasă
Moşul îşi aduce caprele acasă.
Eu stărui încă şi încă
Rezemat de prunul cel cu creastă
şuie.
Şi târziu, punând palmele alături
Sting a coalei căţuie.
În cer şi pe pământ se lasă
Noaptea cea mai adâncă.
~*~
Alexeşti- Vâlcea, 1981
Sursa
: http://ilazu.blogspot.com/
Mă minunez și eu când recitesc... Sfiala dar și blocajul în fața unei prietenii care nu s-a desfășurat la vremea ei...
RăspundețiȘtergereDedicația poeziei mele cată să oblojască rănile abstracte ale neîmplinirilor... I. Lazu