DREPTURILE OMULUI – DREPTUL LA
ENERGIE
CĂI
SPRE UN VIITOR
VIABIL
Luminiţa Cornelia ZUGRAVU
19 Sept. 2021
Un
viitor energetic viabil poate fi numai unul care nu se bazează pe consumarea
resurselor. Energia nucleară şi solară, ca şi sursele regenerabile de energie
trebuie să furnizeze energia primară într-un viitor energetic viabil ceea ce ar
putea determina o schimbare fundamentală în situaţia omenirii.
În zilele noastre se alocă 75% din
resursele disponibile numai producerii energiei, pe când în cazul surselor de
energie neconvenţionale această pondere ar fi mult mai mică.
Studiul
I.I.A.S.A. detaliază caracteristicile importante ale purtătorilor de energie
secundară: transportabilitatea şi versatilitatea lor, precum şi uşurinţa cu
care pot fi construite reţele de distribuţie, deci capacitatea lor de a fi
orientate către utilizator.
Caracteristicile de versatilitate şi
într-o oarecare măsură de transportabilitate se aplică cu siguranţă energiei
electrice, ceea ce se reflectă în ratele de creştere înalte ale acestei forme
de energie secundară, situate cu mult deasupra ratelor medii de creştere a
energiei şi a celor ale creşterii economice.
În condiţiile împuţinării
purtătorilor de energie fosili trebuie să se dezvolte un purtător de energie
alternativ care să fie el însuşi chimic, mai degrabă decât electric.
Acest purtător de energie arputea fi
hidrogenul, el fiind atractiv din câteva puncte de vedere.
În primul rând tehnologia de
conversie a electricităţii în hidrogen prin electroliza apei este destul de
bine dezvoltată.
În al doilea rând procesele de
conversie a energiei nucleare şi solare direct în hidrogen, fără etapa
intermediară de producere a electricităţii, sunt promiţătoare.
În al treilea rând, hidrogenul este
mult mai uşor de stocat decât electricitatea şi ar putea fi deosebit de
potrivit pentru depozitare pe scară largă în zăcămintele de gaze naturale
sărăcite.
În al patrulea rând, reţelele de
conducte şi infrastructura asociată utilizării pe scară largă a gazelor
naturale este potrivită pentru înlocuirea treptată a gazelor naturale cu
hidrogenul. (Trebuie avut în vedere procesul de difuzie a hidrogenului prin
pereţii tubulaturii.).
În al cincilea rând, prin arderea
hidrogenului se produc vapori de apă, ceea ce face ca utilizarea lui să fie
atractivă sub raport ecologic.
Dintre dezavantajele hidrogenului,
cel mai important este acela că el este în stare gazoasă la temperatura
standard (200C) şi ca urmare nu este adaptat la cererea de combustibili lichizi
din domeniul transporturilor.
Avantajul
major al hidrogenului este legat de tranziţia de la combustibilii curaţi la
combustibilii fosili „murdari” săraci în hidrogen, cu alte cuvinte, hidrogenul
este insuficient chiar şi-n sistemul actual de combustibili fosili. Deci
eforturile în direcţia dezvoltării hidrogenului ca succesor posibil al
combustibililor fosili au meritul de a spori capacitatea de utilizare a
combustibililor fosili rămaşi.
Deşi
un sistem energetic viabil bazat pe surse solare şi nucleare de energie şi
utilizând electricitatea şi hidrogenul ca purtători de energie secundară este
posibil să se dezvolte în viitor, este în interesul nostru să utilizăm cu grijă
atomul de carbon pentru a construi o punte spre un viitor viabil.
Problemele care se pun sunt extrem
de dificile.
Posedă omenirea capacităţile
productive şi instituţionale, resursele de capital, de materiale şi disciplina
pentru a atinge un asemenea obiectiv?
Ce înseamnă să mobilizezi programe
de construcţie la o asemenea scară în întreaga lume sau să construieşti uzinele
care să producă zecile de miliarde de tone de beton şi oţel necesare pentru
construirea acestor grandioase centrale electrice noi?
Pentru soluţionarea acestor probleme
va fi nevoie de timp şi de intrări de materiale – în special de capital. Vor
trebui depăşite barierele instituţionale de toate felurile şi la toate
nivelurile.
Se va cere în general o
productivitate mult mai mare în întreaga lume ceea ce va impune niveluri
ridicate ale comerţului internaţional de toate felurile – cu forţă de muncă,
competenţe, tehnologii, cunoştinţe, energie, produse, hrană.
Dezvoltarea noii infrastructuri
bazate pe reactoare regeneratoare, pe energie solară cu facilităţile de
transmitere şi distribuire conduce la investiţii de ordinul a 2-3$ /watt
capacitate realizată, ceea ce la o cerere de numai 20Twatt/an ar necesita o
investiţie de 40-60 trilioane $. Această investiţie este foarte mare în
comparaţie cu valorile actuale şi ar putea conduce la o şi mai mare
diferenţiere pe glob: cei săraci devenind, cu un nivel investiţional de numai
380 $/loc in sistemul energetic, tot mai săraci în comparaţie cu cei din
regiunile cu o economie de piaţă dezvoltată unde acest nivel se încadrează în
limitele cerute, adică 8.500 $/loc.
Abordând în spiritul optimist al
studiului I.I.A.S.A. problema putem să înţelegem că a fi bogaţi şi nu săraci
presupune mai presus de toate să învăţăm să utilizăm mai ingenios, mai
eficient, mai productiv resursele limitate disponibile. Acest proces trebuie să
fie continuu şi cumulativ.
În aceste condiţii cu cât
productivitatea noastră va fi mai mare – cu cât vom investi mai înţelept
resursele actuale de energie, forţă de muncă, capital, Know-how – cu atât vom
fi mai aproape de transformarea posibilităţii unui sistem energetic viabil
într-o realitate.
Succesul înseamnă trecerea unui
prag – decuplarea aprovizionării cu energie a lumii de problema asigurării
resurselor. Trecerea acestui prag presupune şi numeroase conflicte de interese,
războaie, mutaţii nebănuite de forţă între ţările şi diferitele regiuni ale
celor cinci continente.
Acest prag înseamnă în istoria
omenirii de fapt a treia treaptă pe scara evoluţiei după cultivarea pământului
şi industrializare.
Trecerea acestui prag va costa
foarte mult omenirea, dar condiţiile istorice impunându-l sunt convinsă că ne
stă în puteri.
Drepturile se câştigă şi trebuie
apărate – in fata celor condusi de deviza „Divide et impera”
Tot ce e Românesc nu piere
şi nici nu va pieri !
Sursa:
RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu