Klaus Iohannis - agent electoral al
P.S.D. ?
Petru Romoşan
19 Septembrie 2021
De
ce a făcut praf Klaus Iohannis P.N.L. ? Chiar dacă sună brutal, cel mai
probabil, din prostie. Şi din stângăcie. Pentru că 80 % dintre acţiunile
publice, mai ales în politică, sunt dictate de prostie. Aşa spun înţelepţii şi
politologii foarte experimentaţi. Klaus Iohannis nu a fost niciodată un
„naţional-liberal”, cum nici Emil Constantinescu nu a fost vreun „ţărănist”. Ne
amintim că, după Emil Constantinescu, P.N.Ţ.C.D., care a greşit susţinându-l la
preşedinţie, s-a făcut praf. Iată că şi de P.N.L. începe să se aleagă praful,
indiferent cine va fi ales la preşedinţia partidului în 25 septembrie.
Deoamdată
pare greu, dacă nu imposibil de dovedit că Florin Cîţu ar fi copilul din flori
al Securităţii. Chiar dacă asta ar putea explica şi dubioasa împroprietărire cu
zeci de hectare de pădure. Decât, poate, dacă fostul procuror (absolvent de
Drept cu 10 !) Valer Marian îşi va încheia cu succes cercetările din Vâlcea.
Oricum, cel mai rău lucru care i se poate întâmpla P.N.L.-ului în 25 septembrie
e ca deja total compromisul Florin Cîţu să fie ales preşedintele partidului.
Dar nu Florin Cîţu e cel mai bun agent electoral al P.S.D. (apud Vasile Dâncu),
ci chiar Klaus Iohannis. Deşi, probabil, involuntar.
Klaus
Iohannis are toate şansele să devină membru (fie şi secret !) al P.S.D. Asta în
cazul în care în Germania Olaf Scholz devine cancelar şi va reuşi să pună pe
picioare o coaliţie integral de stânga cu Verzii („Die Grünen”) şi cu „Die
Linke”, stângiştii moştenitori indirecţi ai fostului partid comunist est-german.
„Die Linke” (Stânga) cere ieşirea din N.A.T.O. şi o alianţă cu Rusia. Criza
economică în curs în toată Europa pare să sufle vânt în pupa partidelor de
stânga. Vom avea în cel mult doi ani o majoritate de stânga în Parlamentul
European ? Asta dacă vor mai exista moneda euro şi Parlamentul European. Deja
în ţările nordice flutură steagul stângii.
În
Norvegia, Partidul Muncii al lui Jonas Gahrstoere a câştigat clar alegerile
parlamentare, trimiţându-i în opoziţie pe conservatori, care au condus ţara din
2013, de opt ani deci. Tema principală a campaniei electorale în Norvegia a
fost ieşirea din petrol, o mană extraordinară pentru această ţară de 5 milioane
de locuitori, mană care e pe sfârşite. Aceşti „travaişti” vor forma o coaliţie
cu Partidul de Centru, cu socialiştii şi, probabil, cu comuniştii, lăsând în
opoziţie cele două partide verzi. Astfel, toate cele cinci ţări nordice
(Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia, Islanda) vor fi conduse în curând de
guverne de stânga.
Calculele
strategilor de la Bucureşti, care gândesc în locul lui Klaus Iohannis, au fost
foarte sofisticate. Au crezut că, dacă provoacă o criză guvernamentală, vor
lăsa deschise toate opţiunile. La dispoziţia celui care câştigă alegerile la
Berlin. Creşterea surprinzătoare în sondaje, începând din august, a
social-democratului Olaf Scholz, vicecancelar şi ministru de Finanţe din partea
S.P.D., aflat în marea coaliţie cu C.D.U. (Angela Merkel), şi a S.P.D.-ului i-a
împins pe aceşti jalnici strategi la fabricarea unei crize politice artificiale
la Bucureşti. Au făcut astfel praf fragila coaliţie „de dreapta” a P.N.L. cu
U.S.R. şi U.D.M.R. Coaliţia nu se mai poate reface nici dacă ar câştiga în
Germania creştin-democraţii. Pentru războiul din statul subteran de la
Bucureşti nu există cale de întoarcere (vezi şi condamnarea surprinzătoare a
lui Viorel Hrebenciuc). Klaus Iohannis şi strategii care-l manevrează sunt
într-o poziţie de pat (şah) etern sau într-un şpagat hilar.
„După
16 ani la putere, Angela Merkel lasă în urma sa un peisaj politic german
devastat [...]. Doamna Merkel şi-a avariat funcţia cu refuzul său de a accepta
dezbaterea politică (« Nu există alternativă ! »), cu preferinţa sa pentru
deciziile bruşte şi solitare (ieşirea din nuclear în 2011, primirea
necontrolată a refugiaţilor în 2015, votul fără concertare prealabilă al legii
privind căsătoriile homosexuale în 2017). Doamna Merkel a fost realeasă pe
fondul unui abstenţionism de 30 % în 2009 şi 2013. A practicat atât de asiduu «
Marea Coaliţie » cu S.P.D.-ul (timp de 12 ani din cei 16 cât a stat la putere),
încât a accelerat substituirea guvernării prin tehnocraţie democraţiei
parlamentare pe care Republica Federală o practicase până în 2005” (Édouard
Husson – „Chronique du désordre allemand post-Merkel (I)”[1].
Sondajele
pot fi totuşi infirmate dacă, pe model american 2020, alegerile vor fi
fraudate. Acelaşi Édouard Husson, istoric, profesor al universăţilor în Franţa
şi expert în politică germană, citează ironic foaia liberală Die Zeit : „Şi
iată că în această situaţie incertă jurnalul „Die Zeit” îşi muşcă zăbala.
Săptămânalul, de obicei foarte rezervat, le povesteşte cu consternare
cititorilor săi că nişte informaticieni i-au arătat că e foarte uşor să
manipulezi rezultatele atunci când ele sunt introduse în maşinile amplasate în
birourile de vot. Ne apucă râsul mai întâi, căci acelaşi jurnal a publicat
numeroase articole care explicau că n-au existat şi că nu puteau să existe
fraude la ultimele alegeri prezidenţiale din America, şi asta împotriva
evidenţei. „Die Zeit” trece de la o extremă la alta: sistemul electoral german
este mult mai unificat şi mai transparent decât cel american. Şi-apoi, dacă ne
gândim la posibile tentaţii de fraudare, ele ar privi aparent dorinţa unanimă a
establishment-ului politic german de a împiedica AfD-ul să facă un scor prea
mare. O „fraudă” care - dacă s-ar produce - n-ar displăcea deloc, în şoaptă,
cititorilor lui „Die Zeit”” (idem).
Campania
electorală pentru parlamentarele din Germania, care vor duce la formarea unui
nou guvern, cu un nou cancelar, a intrat în linie dreaptă. În mai puţin de două
săptămâni vom cunoaşte numele noului cancelar. Cu fiecare zi care trece,
lipsiţi de aura stinsă a puterii Angelei Merkel şi cu alesul său, Armin
Laschet, mare autor de gafe, C.D.U.-C.S.U. se duce la vale. O Germanie la
stânga (cu S.P.D., „Die Grünen” şi „Die Linke”) va da în scurt timp şi o Europă
la stânga, social-democrată şi mai ales „verde”, ecologistă. Cu o accelerare a
investiţiilor în economia verde şi în digital. Şi cu un L.G.B.T.Q. pentru toate
ţările U.E.
--------------------------------------
[1]
https://lecourrierdesstrateges.fr/2021/09/08/chronique-du-desordre-allemand-post-merkel-i/
- 8 septembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu