Ben Todica - Aproapele meu, un tot de lumină

Aproapele meu, un tot de lumină

 

~*~

 Azi dimineață (22 septembrie), pe la orele 9 și ceva a fost un cutremur de 6 grade.

 

A fost lung, cred că a durat vreo 25 - 30 secunde. Au căzut ceva ziduri la câteva magazine, sticle de vin, fugeau, care-ncotro.

 

Noroc că abia la nouă se deschid, însă suntem închiși în case cu pandemia,

cu tanti Mia de Lei, Purcei și Grivei.

 

M-am trezit din somn și am ieșit afară din casă cu soția să ne răcorim frica, obișnuiți cu ea de la vaccin.

 

La fel al meu vecin, vecinii.

 

Casa mea e făcută din plăci de beton sudate, înghețate la încheieturi

și nu se dărâmă ușor

cum o fac cele din cărămidă aridă, coaptă din Bărăgan

de-un țigan orfan și fără ghiozdan.

 

În cele cu pridvor, iau găsit pe coridor

îmbrățișați – cică lucrau la o piesă de teatru.

 

Unii zic acum că a fost mai mic, intensitate de 5,5 grade. Oricum a fost cea mai mare și vie experiență a mea de cutremur din 4 trăite, prima în 1977 cu mama care striga: „Cine dracu e sub pat de-l zgâlțâie? Ea urmărea știrile cu Ceaușescu. Caragiu și Bocăneț, cel isteț asa cum spunea Moliere au ales cea mai nesuferită zi - în ajun de sâmbăta morților

 au ales scara principală spre lumina

destinului.

 

Sunt mirat că nu s-a întâmplat nimic cu casa.

 Puteam fi morți azi, la 9 și 10.

 

Am trăit 30 de secunde cât 10 minute de film dialog cu TOTUL EXISTENȚIAL – cu gândul la iarba verde de acasă,

trecând prin fața mea toate posibilitățile.

 

Bine că nu a fost sfârșitul și că mai suntem lăsați un pic să meditam. Am avut un dialog mental clar cu absolutul. În 30 de secunde am comprimat întreaga enciclopedie universală și s-a OPRIT. Am fugit cu soția de mână în pijamale afară. Era frig și liniște. Hai înăuntru că răcim.

Kubrick nu mai era să ne vadă, nici Nicolaescu, Saizescu sau Hitchcock

cu păsările lui să ne avertizeze.

 

Că am intrat în normal,

 

Nu am pățit nimic,

 

Mulțumim lui DUMNEZEU!

Al meu, al nostru.

 

M-am gândit în cele 30 de secunde: să fie acesta oare sfârșitul? Să alerg repede la soție să nu moară singură, să moară cu ideea că nu a fost abandonată. E greu să zici asta când totul se petrece în secunde, însă pentru momentul morții, timpul se dilată și sentimentele omenești ies ca razele soarelui și îmbrățișează viața. Iubirea e ca un bobocel învăluit într-o fașă, care îmbrățișată zboară în lumina absolută a nașterii sale. În această poziție, Dumnezeu hotărăște dacă mai rămâi sau nu. Și a hotărât să ieșim împreună afară. Am pretins toată ziua că e normalitate, însă în măduva, esența inimii am trecut printr-o zonă în care sufletele au tremurat ca niște miei abia născuți. Azi 22 septembrie 2021, la ora 9 și... puteam fi absorbiți de abis în adâncul pământului sau spulberați în atmosferă. Toți răspund: Vai, nu vorbi așa! Bată-te peste gură! Însă adevărul este că ni s-a mai dat o șansă. E doar punctul meu de vedere. Copiii spun că: A fost doar un cutremur. Lumea a și uitat deja, în amestecul de proteste, refugiați și pandemie viața merge înainte ca o nesimțită. Poate!! Dar, e posibil să fi fost și un avertisment: să schimbăm ceva în felul nostru de a fi. Și atunci, de ce oare, uităm să-I mulțumim DOMNULUI pentru noua șansă la viață?

 

Ben Todica

A mai aparut in: 

http://ajrp.org/2021/09/23/aproapele-meu-un-tot-de-lumina/

https://saltmin.com/2021/09/23/ben-todica-aproapele-meu-un-tot-de-lumina/

COMENTARII:

Dragă Ben,

Da,"viața merge înainte ca o nesimțită". Dar ne pune stavile în jur, ca să nu uităm că totul a fost o caznă.

E trist. E tot mai trist!

 

Adrian Munteanu

----- 

Singurul lucru adevarat 

e Dumnezeul din noi. 

Viata, 

inventia unor excroci. 

 

Ce ramane?

E sa ne aparam de intepaturile unor ace, 

din nevazut.

Existente.

 

Care trezesc MISTERUL

BT

Mult Iubită  și Onorată Familie, Doamna și Domnul Ben Todică,

Dumnezeu a avut milă de Dumneavoastră dragii noștri, în groaznicul cutremur și nu vi s-a întâmplat decât o sperietură.

Am simțit și eu cutremurul din 1977 din România, fiind în Timișoara, și alte cutremure mai mici din bazinul Banloc- petrolier.

Blocul din Timișoara în care este apartamentul nostru are bulină roșie și mai avem și vecini care au eliminat pereți de rezistență spre a da un aspect mai luxos, deși din construcție apartamentele arătau frumoase, dar cu o lucrătură superficială în construcție, după cum s-a constatat.

În asemenea momente de cutremur, nimeni nu are putere de a sta pe loc, dar se spune că e bine să intrăm sub masă, sau să stăm lângă armătura încăperii, sau stâlpii de la ușă care sunt ultimii care cad.

 Dar vin alții care spun că un curemur se produce pe verticală sau pe orizontală sau alunecare, așa cum similar ați observat la mina de la Ciudanovița, unde Dumnezeu a veghiat asupra celor care lucrau, deci nu poți intui ce este bine să faci în asemenea momente de panică maximă.

Iată că fără paza Domnului suntem foarte amenințați și pierduți.

Trăim vremuri de apocalipsă și întocmai cum zice Părintele Dr. Stănciulescu suferim cele zece cazne- lovituri-pedepse, precum popoorul egiptean, datorită faraonului care îi oprima pe evreii lui Moise, în robia egiteană.

 Să nu ne descurajăm, ci așa cum zice ecleziastul să muncim de parcă am trăi  cincisute de ani și să ne rugăm de parcă am muri azi. Doamne ajută-ne și ne miluește!

Să mulțumim lui Dumnezeu care ne-a ferit și v-a ferit de rău și pe Dumneavoastră.

 Am citit cu multă strângere de inimă acest blogspot, care este o capodoperă, imn închinat lui Dumnezeu, iubirii familiale și o poezie a înălțării sufletești.

Addenda de multe pagini este o lecție civică pe care ar fi bine să o citească toți, cunoscut fiind faptul că sunteți un român care vorbește fraților săi români de la un amvon al jurnalisticii, stiinței, generozității și credinței.

Vă îmbrățișez cu mult respect și mulțumiri pentru ceeace reprezentați pentru noi românii din Țară și din Diaspora,

 Cu deosebită stimă,

 Melania Rusu Caragioiu

 

Multumim din suflet distinsa doamna si sora in Duh Ing. Melania Rusu Caragioiu

Cu iubire,

Ben Todica si Familia

In momentul de varf am avut aceasta imagine:

"Eu tocmai repetam Omar k

 In vederea susținerii recitalului din 23 septembrie la  centrul cultural din Pitești...

O, cine-mi vs spune pentru ce din pulberoy am venit, și- m pulberi mă voi spulbera? PR"

Cu tremur sufletesc am citit totul!

Mă bucur că nu vi s-a întâmplat nimic!

Dumnezeu să vă apere de toate relele!

Chifu Cornelia

Eu nu mai uit cum Toma Caragiu a fugit pe scări la cutrenurul din 1977 și a fost surprins de dărâmături. iar în alt bloc a rămas blocat în pivnița de vinuri un tânăr care a trăit numai cu vin 14 zile până când a fost descarcerat. Mi se pare că era în întuneric total și când și-a revenit a dat cu mâna de o sticlă plină și apoi incet, încet s-a dumirit unde era și ce l-ar putea salva de la foame și sete...

 Doamne ferește ce situații groaznice.

 Mie  mi-e frică de influența acelui aparat sofisticat și de mare forță care produce particula lui Dumnezeu, Deasemenea de expieriențele cu bombe atomice în oceane, in mine, în adânci escavații.

Într-o vreme spuneau aberații precum că schimbările climatice se datorează dejecțiilor vacilor și că acestea ar trebui sacrificate.

Dar este posibil ca energia care declanțează cutremjre să aibe și influiențe cosmice, având putere de atracție dar și o bună rezonantă inversă de electricitate prin straturile din miezul său.

 Nichel plus fier: siliciu plus aluminiu; mai puțin stratul de suprafață siliciu plus magneziu...

 Oricum, Domnul să ne apere de tot ce este rău,

 Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

 Salutări cu veselie Dumneavoastră și Doamnei  Ming.

Cu stimă,

 Melania Rusu Caragioiu