Și sper!
~*~
Am tot tăcut de ceva vreme,
Dar n-am uitat să cânt, în gând.
Sufletu-n mine nu se teme!
Dar ochii-i simt, încă, plângând
Că nu mai văd prietenie,
Nimeni nu-ntinde-o mână, azi.
Mă-neacă ură,
viclenie
Mi-e dor de bunii camarazi!
Nu aveam timp să fac nimica
Ziua ori noaptea, ocupat
nici nu dormeam.. M-apucă
frica,
acum, sunt singur, izolat
nu știu de cine, pentru care
blestemăție din străbuni!?
Ah, Dă Tu,Doamne vindecare!
Doar prin iubire-nchinăciuni,
Mătănii! lângă locul
Sfânt
mi-am culcat trupul efemer
aștept eu
morții din pământ
Și nu am încetat să.. sper!
~*~
Cristina-Marina Murgea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu