PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CĂ ROMÂNIA PROFUNDĂ

 

CĂ ROMÂNIA PROFUNDĂ

 

 

~*~

 

Noi suntem o mare comoară, comoară rară, cu bucuria până la stele și, fericirea națiunii,

în special testament

Avram Iancu, un neaoș tribun pașoptist transilvan ca un Iisus Hristos

al românilor și omenirii,

cu rost artist, altruist de popor sub sfânt tricolor,

al românilor trăitori pe acest român pământ

limba română,

de adevărat matern,

etern,

cu adevăr și viață, cu ștință și conștiință națională,

școală de dincolo de școlă-iubire pe  verticală, dar, în noua ordine mondială,

universală a păcii și muncii, de adevărați români național, internaționali, în totuși

iubirea nobili-utili,

cu manifest pentru sănătatea omenirii și al pământului pe urma zimbrului,

Mesie a iubirii, cu vecernia și liturghia păcii și a muncii,

cu dor de dor,

până la marginea mării,

în răsăritul luminii,

în dimensiunea minunii lumimii, românimii și lumii cu străbună veste bună, a

 lucrului bun și chemarii de dragoste de viață,

de conștiință a mulțumirii și,

împăcării

ca atare, cu valoare, de România profundă, taincă ca Iisus mai presus de cuvânt,

în duh, văzduh și pe pământ sfânt,

în mărime de sfântă treime, ca cele bune să se adune, iar cele rele să se spele, că

 cele rele-n iad cu ele.

 

Noi suntem, în panoplia celor înteresanți, importanți și inteligenți având enorme ceasiri bune, că de la noi nu fură hecherii/corupții,

tagma hoților demnitari.

Eu sunt cel, în care drept Dimnezeu m-a binevoit ca să fiu ca eu.

Noi suntem extremi ca Maica Domnului că tu ca Brâncoveanu ești un român divin

și stai perfect,

din capul locului ești ecumenic hodoronca-tronc că tu ai o simțire o lunecare

pentru limba română teologică,

cu înoire,

chemare străbună cu dragostea o trăsnaie,

că și-n tine e un miracol festival, spectacol, național, că,

cu teologia ai intrat de la părinți pe șest astral ca un țăran cu roade tadițional,

cu trudă să scoată din pământ roadă mălai și holdă de grâu,

încă din neolitic,

că cerul pe lângă pământul care-i cratimă,

 

că se leagă dumnezirea de ce-i dar din darul lui Dumnezeu,

cerescul nostru pur și simplu templu eliberării,

un  ceva

care vine din afara noastră inedit și inspirat de Dumnezeu,

că vedem lucrurile cu capacitate, că ne gândim la alfel și la altfel, la ce nu s-a mai scris, nu s-a mai făcut, că noi strălucim, prin cuvântul arhaic, ciudat,

că noi corespondăm mai aparte,

ca la cei 6 brâncoveneni retezați de cap,

că noi ceva  cam așa ceva am vrut să scriem original mergând înainte inedit,

că e ca într-o scenă chineză 

care din puctură unul cu ochii holbați ne întrabă ca samurai,

dar s-a întunecat

(și, tu, poți să explici, nu-i așa ca și corbul lui Poe ? / ca cei 6 decapitați fără ași trăda credința ortodoxă

ca tatăl,

părintele lor, cu un bun public, o efigie a neamului, icoană drept Dumnezeu a nemului,

drept meteorit astru astral,

că-i o tragedie a nemului, chiar dacă neamul are o forță morală roz,

că noi avem o împărăție a lui Dumnezeu,

o revelație

noi, Ben noi o avem cu temei, Men ca credință, conștiință, pe care unii nebuni n-o cunosc,

în duh și văzduh,

paradoxal,

că oamenii sunt îndrăciți și fără ai judeca, deși noi nu ne putem răbda

să nu-i criticam,

chiar, chiar dacă se face sacrificii pentru pronie,

pentru bune.

 

Deci nu s-a gândit suficient ?

 

De exemplu pur și simplu ești un exemplu.

 

Învățam voința și măsura vieții.

 

La Mulți Ani România

și noi toți Românii, copiii ei care o lăudăm și o preamărim

în larga lume

și

în  Glia ei sfântă,

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE