PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - AMARUL HRISTIC

 

AMARUL HRISTIC

 

 

~*~

 

SĂ NE UITĂM AMARUL HRISTIC ȘI OM-BUN PRAZNIC 

BEN CEL DRAG

MULȚUMESC OM DE BINE 

OM AL PATRIEI LIMBA ROMÂNĂ,

ÎN FĂINOȘAG, CA MAMA CEA BUNĂ,

ALIATA LIMBA ROMÂNĂ - MAMA CEA BUNĂ SI DE ROMÂNIE,

CU DRAG ȘI, CU FĂINOȘAG,

CU PLINĂTATE DE SĂNĂTATE DACO-ROMÂNĂ ZAMOLXIS-FELIX

REALITATE, FĂRĂ STRES ȘI CU ALTE MINUNI-ÎNȚELEPCIUNI,

ȚINUTĂ SUB SOARE

IN CONTROL SUB TRICOLOR DE POPOR CIOPLIT DIN TOPOR,

ÎN ACEST SPECTACOL COOL "CÂNTAREA ROMÂNIEI, COLȚ DE RAI,

CU ÎN DORIREA, ÎN MAI MUNCITORESC, ROMÂNESC ȘI FIRESC,

CU TOATE IMPLICAȚIILE ȘI COMPLICAȚIILE EXISTENTE,

ÎN COMPANIE,

CU REALITATEA DE UNIVERS ÎN VERS,

CU SENS DE DANS CU RASPUNSURI PROVITA.

OAMENII-S CU ACEL FEL DE FEL DE INCONVENIENTE, RERESTICȚII, CARE TE DEVIAZĂ DE LA   NORMALITATE,

DE LA CRUDA REALITATE, DE LA SĂNĂTATE ȘI TE DEVIAZĂ LA GARGARĂ CU PIONEZĂ,

SE COMENTEAZĂ,

SE  CONTREAZĂ CU CONȘTIINȚĂ ȘI, CU ȘTINȚĂ

CA SĂ TE BUCURI DE VIAȚĂ, DIN HRISTICĂ FERICIRE ȘI IUBIRE, CU DREPT DUMNEZEU ȘI, DISTINCT CU EGO LUI EU INFINIT LA OBIECT: CU VIAȚĂ DIN VIAȚĂ, ÎN VIAȚĂ  BUNĂ,

CĂ CINE SE ASEAMĂNĂ DE SEAMĂNĂ FĂRĂ ASEAMĂN, DE CINE-I DE SEAMĂ SE ADUNĂ FRUMOS, CU FOLOS LUMINOS,

HRISTOS S-ADUNĂ, CĂ CINE SE ASEAMĂNĂ SE ADUNĂ LA VIAȚĂ BUNĂ DE ZÂNA CEA  BUNĂ DE VESTE BUNĂ LIMBA ROMÂNĂ, CARE MI-AI TREZIT LA VIAȚĂ LÂNGĂ VICA

CU BUZE DULCI ȘI OCHI FRUMOȘI LUMINOȘI, OCHI ȚANȚOȘI- HRISTOȘI, CĂ UITĂ CIUBĂNCUȚANCA VINE FRUMOASĂ ÎNDEAJUS

PUSĂ  CA IISUS HRISTOS PROVITA SUS PE GOLGOTA MAI PRESUS PE CRUCE

CA VIEȚII SĂ-MI PUNĂ CRUCE,

CĂ TOT OMUL O ARE

CRUCEA, MINUNEA ȘI SINGUR ANEVOIE, DAR DULCE, CU PERSEVERWNȚĂ ȘI PERFORMANȚĂ, CU O DUC DEPARTE CA LA CARTE FĂRĂ GROAZA,

APARTE NEPĂRTINITOR,

O DUC GENIAL,

NAȚIONAL

NEMURITOR Și MONUMENT UNIVERSAL-

O DUC DOINĂ DUCE DE POMINĂ CU LUMINÂ ȘI  A ROIULUI DE ALBINE DIN STUPINĂ

ROIND ÎN DALBA BGRĂDINĂ,

CU FOTOSINTEZÂ SORELNICĂ,

ÎN FRUNZĂ,

CĂ CRUCEA MI-O DUC SPRE ADEVÂR ȘI ASTRAL SPRE LUCEAFĂR

SPRE CALE CĂTRE CRISTOS CEL CENEROS ȘI FRUMOS-FĂIMOS ÎN DRAG CU FRUMOȘAG CA SOARELE,

ÎN OMENIE LUMINOS, SORELNIC UNIC SPECIFIC ȘI DINAMIC, HARNIC ȘI BUN PRAZNIC CA SĂ NE UITĂM AMARUL,

CĂ VIAȚA NI FRUMOASĂ

DACĂ ȘTIM SĂ O TRĂIM ȘI SUBLIM ȘI NOBIL ȘI UTIL

SĂ UITĂM 

CA VALUL,

SĂ UITĂM AMARUL.

*

S-ar putea eu sunt 

cu graba să-mi stric inima și cu graba,

îmi stric treaba, tastarea, că îmi țâșnește, din  ce tufă iepurile,

că pentru mine, din  cauza mea,

fata rămâne, în truda ei rămâne neprihănită, tot fată rămâne

fată nemăritată, cu floarea involtă tot dezinvoltă,

nedesflorată, fecioară vergină fata nemăritată rămâne tot grâul tot mândru,

dacă eu eram rușinos ea rămânea fecioară,

ca Mărioara de la moară, de la mora cu moroc,

nu mă mai bagă în draci, nu mă mai baga, în boală

ca Vica care mă face și din călcăie să-mi iasă foc,

nu făceam râie la călcâie,

să mă doară la călcâie

la inimă 

cum vine vorba

cu

lingușală și găuză,

că fără cântecul și pasarica lui Vica, nu puteam trăii

că ea era de omenie și, în umbra ei intram cu drag dorule,

că-mi sta firea la femei, la ce aveau ele la brâu

că eu la lacatul lor aveam cheie sub lumina soarelui,

a stelelor și lunii, că că eram român de soi,

gâujos fusta sus și chiloții jos și 

bese Koti monopol, că ai rămas, în curu gol.

Asta-i o poveste de dragoste sau nu v-ați uitat,

nu te-ai chiorât bine,

cu un ochi,

în pod la clisă,

la slănină/la lumină și, cu un alt ochi la fărină (făină) ?

*

ÎNDEAJUNS IISUS

Tu cu de raritate verbe-proverbe ale tale vorbe bune tezaurizate,

pe bune, că ești un scumpete, în cruda realitate cu acuitate, ești poet cu dureri, suferințe și, noblețe de om,

în rază luminat ca un dom

și, înflorit ca un pom pentru rod, un om-poet,

poet-om pentru norod încântător scriitor, în dom,

în raze de soare și, de lună cu o doamnă Floare luminat,

cu viață și, talanții îmulțiți, ca cei botezați și, responsabizați, provita, pentru o viață bună, contabilizați și compatibil cu viața,

în adevar de viață și astral-umană-năzdrăvană de oaie,

mioriță dela Gingis-han undă verde

la Filozoful Noica și Mircea Eliade

transcendent

fenomenal inteligent și inteligent 

ca vitejia și veșnicia în care s-a  născut Iisus și, în Lancrăm, Blaga ca acel Luceafar stelar astral,

să nu apună, deși viața traiul, i-a fost precar,

deși omul avea îndeajuns har,

iar Iisus între coaste, cu suilița a fost străpuns și apă

și sânge a curs în univers,

în sens de dans-imens socio-uman,

că n-a trăit în van,

ci cu sens de rug aprins,

de veste bună,

că fără durere Maria a născut un prunc,

pe pruncu ce a fost numit mai presus ieșit din comun,

s-a numit superb, cu nimb și, cu aplomb:

Iisus.

(ce am scris e îndeajuns?)

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE