ÎN
IUBIRE ȘI FERICIRE, CU VICA ȘI EU
~*~
Că
vica dragă, în drag cu făinoșag de România,
cum,
cu frumoșag te-am dansat în joc, cum merge rar-răruț, drăguț, cum merge rar și
mege cult și cum merge mult, să mă răcoresc firesc și românesc, să mă
învârtesc, în învârtită, cu pomnituri, pe sub mână, învârtindu-ne și o
săptămână,
să
ne învàrtim mai mult, în româneasca cult, în trecător ca trecător, cu trei
alune, pe bune mai bătrânesc,
c-așa
românesc, mă învârtesc și poalele, cu tri lați mi le lățesc, în vânt și
românesc firesc,
cu
inima foc și pară, flacără, în flăcărat, cu totuși iubirea fericit, cu
fericirea ca minunea, de a exista ținând pas, cu pasul mânând ca lumea dansul, îngânând
și popasul, cu omenie, în lucru bun, om bun, moș Crăciun-Iisus ca Vica
puternică, harnică,
bună
prasnică și veste, zână bună, veste bună, Mărioară de la moară cu Vica femeie
frumoasă mă bagi, în boală ca o Mărioară, cu pălincă, lele Floare, lele Floare
și capul să mă doară cum am mai zărit și văzut simțind, cu dorul meu oprit la
provita, la poartă, cu artă și, dorul meu, drept Dumnezeu,
cu
eu, eu umblând teleleu,
în
verb cu proverb,
declinare,
binecuvântare, cu zburat zburare laudă de zestre, cât, îi orizontul, cât se
vede în verde cu albastră zare
ca
o albastră floare, laudă de zestre, în mers legănat cu doinire de hore-cântare
și, cu legănare,
câtu-i
România de profundă și de mare,
Maria
neica, România profundă și, de mare, baladă, cu albastră zare ca o floare care
înfloare la lucru pe câmp, pe hotare, cu sapa la săpat/furca la întors fânul, că
iarba, în soare era lăsată la uscare, la zvântare, iarn-n iernare să trecă, în
binecuvântare,
cu
osteneală din partea omului pus cu trudă, cu osteneală, pus pe iernare,
că
omul, cât trăiește ostenește își face frumasă viață
mândră
ca floarea de mai, floarea de rai, că atâta cât e bine și e bine,
toată
lumea-i neam cu mine și, în tot domn Savaot e bine,
că
și, eu, drept Dumnezeu
o
duc bine, în iubire și fericire cu eu.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu