Aia hoti...astia hoti...Cât a furat Carol al II-lea?
În 1941, Ion Antonescu a hotărât constituirea unei
“Comisii de Anchetă privind fraudele din avutul public săvârșite de Carol al
II-lea”. Raportul comisiei, împărțit pe patru capitole a constatat numeroase
abuzuri și ilegalități.
Carol al doilea si Hitler in 1938
Primul capitol, intitulat Daruri, avantagii și
subvenții primite de la particulari, arăta că fostul suveran a primit de la
particulari o serie întreagă de daruri și avantaje prin care și-a mărit
considerabil averea. “Valoarea cadourilor depășea semnificația unor manifestări
protocolare sau mărturii de devotament și afecțiune deosebită, devenind pur și
simplu mijloace ilicite de îmbogățire în dauna particularilor”. Astfel, de la
Nicolae Malaxa a primit o serie de daruri printre care: întregul grajd de
curse, evaluat la 2.000.000 de lei, o colecție de mărci valorând 5.000.000 de
lei, un tablou de Grigorescu, altul de Luchian. Max Auschnitt a plătit
6.000 de lire sterline pe un cal de prăsilă pentru rege. Societatea Reșița i-a
dat 150.000.000 de lei, de la Armand Călinescu a primit o stemă a Frontului
Renașterii Naționale înconjurată cu pietre prețioase (250.000 de lei). C.F.R. a
oferit o placehtă de paltină cu briliante și rubine în valoare de 900.000 de
lei. B.N.R. a cotizat cu 81.000.000 pentru Fundația Regală la care se mai
adaugă 225 de colecții mari de monede jubiliare de aur bătute cu prilegul
împlinirii a 10 ani de domnie, 22 de monede mari, 22 mijlocii și 22 mici cu
ocazia unui secol de la nașterea lui Carol I, aur masiv valorând 224.345 de lei
plus 689.684 de la Ministerul Apărării Naționale pentru realizarea unui
buzdugan, 25,587 kg. de aur în valoare de 5.652.963 de lei pentru
confecționarea unui pahar și a unei farfurii precum și a hărții României în
relief.
Darurile (care pot fi numite și mită) nu se opresc
aici. De la Societatea Techirghiolul (anexă a Băncii Marmorosch, Blank et
comp.) a primit vila “Cetatea de Nisip”, construită pe terenul statului (4,5
ha.). De la societatea “Lujani” acțiuni în valoare nominală de 217.000.000 de
lei. Banca Marmorosch Blank et comp i-a dat 10.000 de acțiuni evaluate la
5.757.000 de lei. “Societe Financiere textile pour la France et l’Etranger” i-a
oferit 9.000 de acțiuni evaluate la 13.565.000. “Astra Vagoane” i-a dat și ea
30.000 de acțiuni valorând 46.227.252. În total, averea lui Carol al II-lea a
sporit prin acțiuni cu 204.113.231, acesta nereușind să le valorifice pe toate.
Abicarea l-a împiedicat parțial.
Capitolul al doilea al anchetei se refera la
Sporirea patrimoniului fostului suveran în dauna statului. Pe acestă linie
se înscriau obținerea a 100 de pogoane în pădurea Snagov din partea Primăriei
București, dobândirea ilegală de imobile prin procedeul dării în plată: ferma
Clenciu-Spanțov (770,8 de ha.), o parte din terenul Școlii de Horticultură de
la Băneasa (3540 de m.p.), Stațiunea de montă Băneasa (5 ha. cu construcții),
pepiniera de la Murfatlar (72 de ha.), balta Iezerul-Mostiștea (1010,4 ha.),
balta Boianu-Sticleanu (6206,6 ha.), pădurea Hereasca (34,8 ha.), teren de
cultură în prelungirea Hereasca (6,5 ha.), toate obținute de la Ministerul
Agriculturii și Domeniilor în schimbul expropierii unor propietăți aparținând
Coroanei pentru a fi demolate și a se construi Palatul regal din București,
care era folosit tot de suveran.
După o serie de manevre, Carol al II-lea a obținut 15
ha. de vie de Cotnari (“donate” de cooperativa din localitate) pe care au fost
construite pivnița și instalația de vinificare, plătite din fondurile
Ministerului Agriculturii și Domeniilor (14.713.907 de lei). Un mod important
de sporire a averii l-a reprezentat acordarea și întrebuințarea de devize din
fondul statului: 302 de automobile, un yacht, și-a plătit deplasările din
străinătate (asta pe lângă lista civilă, “salariul” anual), comisioanele
bancare pentru trasferurile în stăinătate etc., toate acestea însumând
533.227.214 de lei. Scutirile de taxe și reducerile de impozite au fost o altă
cale de îmbogățire. Doar scutirile pentru produsele petroliere folosite de Casa
Regală au fost de 28.915.699 de lei, pentru produse de larg consum 38.168.485
de lei, pentru apă, canal, curent, gunoi în intervalul 1934-1940, o sumă de
10.992.214,10 lei, țigările gratuite însemnau 1.284.200 de lei. Pentru castelul
de la Scroviștea, Carol a obținut de la guvern 69.000.000 pentru străzi,
asanarea lacului din preajmă etc. Guvernul a mai dat 127.899.000 de lei pentru
două automobile vânătoare, plata unei foste servitoare a tatălui Elenei
Lupescu, pentru poliția personală a lui Ernest Urdăreanu, plata rentei unei
artiste de la Teatrul Național București care a trebuit să se stabiliească la
Paris în urma insistențelor Elenei Lupescu, etc.
Yachtul Luceafărul, cel luat din banii publici, era
propietatea regelui, dar trecut în patrimoniul Marinei Române, deci
cheltuielile de întreținere și plata personalului (37.132.034) erau din banii
statului. Numeroase persoane din serviciul personal al regelui erau plătite de
stat. Pasionat de filatelie, a obținut din partea Poștei numeroase timbre
autohtone și străine plus un specialist în materie, detașat la Paris pentru a
aranja colecția suveranului (3.759.901 de lei). Carol al II-lea a folosit chiar
și automobile rechiziționate. Convorbirile telefonice interne și externe
(17.963.684) și abonamentele la ziare (6.784.838 de lei) au fost decontate de Poștă.
Carol nu a ezitat să pună mâna pe cei 6.000.000 de lei din fondul “Soldați”, ai
celor detașați pentru stagiu la Palat, sumă strânsă astfel încât la finalul
serviciului aceștia să aibă o sumă minimă de bani. Pe cheltuiala statului s-au
făcut amenajări la propietatea particulară de la Băneasa (1.500.000 de lei).
La inaugurarea stadionului Giulesti
La categoria diverse raportul menționa: Regia
Autonomă C.F.R. e executat pentru Casa Regală un automotor de vânătoare cu două
remorci-platformă în valoare de 2.000.000 de lei, două vagoane frigorifice
pentru vânat la prețul de 9,9 milioane. Prefectura Poliției Capitalei a făcut o
brigadă de 18 oameni și un șef de secție cu misiunea să păzească locuința
Elenei Lupescu începând cu 1934. Regele nu a plătit taxă de timbru, impozit
pentru mașini, a executat la tipografie diverse lucrări, registre și imprimate
în mod gratuit, în afară de costul hârtiei. În mai 1932 a primit cadou de la
Poliție o instalație de cinema în valoare de 298.000. Icrele pe care regele le
primea nu suportau taxa de lux în valoare de 16,5%, adică 30.197. De asemnea
icrele negre nu au fost taxate cu 76.017. Alte icre negre au fost predate gratuit,
ele costând 6.482.000 de lei. Din ordinul regelui, Direcția Generală a Poliției
a plătit lunar 10.000 de lei soției unui maior mort la Jilava. În plus au fost
dați 300.000 de lei lui Eugen Bianu pentru urmărirea lui Barbu Știrbei.
Direcția Generală a Pădurilor Statului a dat lemne de 288.572 de lei, a
efectuat în 1937 lucrări la Castelul de Vânătoare de la Lăpușna (997.420 de
lei) iar anul următor de 1.097.914. Ministerul Sănătății și Asigurărilor
Sociale a dat aparatură de radiologie în valoare de 1.130.000 de lei. Biserica
Ortodoxă a dat pentru castelul de la Ițcani două vagoane de lemne plus 420.000
de lei pentru reparații și ameliorări. Primăria București a cumpărat colecții
de inele vechi și tablouri în valoare de 925.000 de lei, obiecte dăruite lui Carol
al II-lea. Primăria Ploiești a oferit produse petroliere în valoare de 485.961
de lei.
Elena Lupescu
Suveranul a obținut și subvenții din partea statului, totalizând
125.337.805, pentru întreținerea palatelor regale, transportul de materiale și
persoane pe C.F.R., pentru asigurarea tablourilor. Doar pentru vânătorile
regale, Ministerul Agriculturii a cheltuit 10.020.000 de lei, iar pentru
grajdurile din str. Virgiliu din București 4.900.792 de lei.
La capitolul al III-lea, Sume a căror proveniență
nu s-a putut stabili , comisia de anchetă punea două lăzi cu bani,
110.850.000, predate de Ernest Urdăreanu, în ziua de 6 septembrie 1940,
administratorului bunurilor private ale lui Carol al II-lea, precum și suma de
32.950.000 de lei transferați în dolari prin B.N.R. și depuși la Chase Bank din
New York. Sume importante au fost deturnate din ordinul lui Carol al II-lea din
fondurile destinate construirii Palatului Regal (250.000.000) și de la Stația
de montă Mogoșoaia (44.851.810).
După întinse cercetări, instanța specială de judecată
de pe lângă Curtea de Casație, prin decizia nr.1 din 26 noiembrie 1941 l-a
obligat pe Carol al II-lea să restituie propietățile dobândite ilegal și să
plătească suma de 1.161.762.359 de lei. Bineînțeles că statul nu a primit vreun
ban. Se adăugau valorile aflate în străinătate, pe care comisia nu a putut să
le studieze. Constantin Argetoianu nota la 31 iulie 1938 despre “neîncetatele
transferuri pe care regele prevăzător le face în străinătate, cu complicitatea
ministrului de Finanțe, Mitiță Constantinescu”.
În timp ce se înfrupta din banii publici, Carol ținea
discursuri despre cinste, corectitudine, despre forța de granit a oștirii
române și despre hotărârea ei de a aprăra fiecare palmă de pământ a țării.
Ostentativ, și-a petrecut sărbătorile de iarnă din 1939 în rândul militarilor,
începând de la granița de vest, Oradea, apoi în Dobrogea, la Constanța, apoi la
Est la Chișinău. În capitala Basarabiei a vorbit patetic despre “drepturile
noastre istorice asupra acestui ținut moldovenesc” după care a asistat la
parada militară. Regele avea să noteze: “În timpul paradei mi-a fost frig, mai
ales la picioare și asta m-a făcut să mă duc la Cercul Militar pe jos.
Entuziasmul publicului a fost stârnit cu această ocazie. Am fost inspirat.”
Oamenii nu știau că regelui îi este frig, credeau că el coborâse pentru a fi
alături de ei, simbol al susținerii în cazul unei agresiuni sovietice.
In 1950
Sursa:
Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi.
Carol al II-lea, editura Enciclopedică, București, 2010
