MINILECTURA cu GAND de SEARA

ORBI SI ORBI - Cuviosul Bonifatie de la Teofania

Cel orb cu trupul îsi cunoaste nenorocirea prin mijlocirea mintii – însa cine va putea încredinta sufletul ca este orb duhovniceste? Cel orb cu trupul nu îsi iubeste starea, însa cel orb duhovniceste îsi iubeste, de obicei, întunericul. Cel orb cu trupul iubeste si nazuieste lumina cea materiala, însa pentru cel orb cu duhul lumina duhovniceasca este nesuferita. Cei orbi cu trupul nu îsi îngaduie niciodata sa se sfadeasca cu cei ce vad în privinta celor pe care nu le pot zari; cei orbi duhovniceste au însa neclintita încredintare ca vad limpede si curat, ba chiar îi numesc orbi pe cei care nu gândesc si nu se poarta la fel ca ei. Cel orb trupeste nu se apuca niciodata sa fie calauza altuia pe un drum pe care nu-l stie; cei orbi cu duhul însa chiar se propun ca îndrumatori altora, ducându-i în ratacire . Cine îsi da seama de orbirea sa duhovniceasca înceteaza a mai nadajdui în sine si în dreptatea sa si, asemenea Prorocului David, striga: „Doamne! deschide ochii mei, si voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalm 118, 18).

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 63-64

SIMTUL TACTIL - Sfantul Nectarie al Eghinei

Simtul tactil uman are în plus particularitatea de a fi susceptibil de o dezvoltare si desavârsire mult superioare celei obisnuite si cunoscute; în cazul persoanelor nevazatoare acest simt devine în urma exercitiului atât de ascutit, încât se pot sesiza cu ajutorul lui diferentele extrem de fine, în cazul suprafetelor, ca de exemplu gravarile de argint, în cazul monedelor sau al altor obiecte, diferite culori, în cazul stofelor de lâna s.a. Iata în ce masura întelepciunea lui Dumnezeu a realizat armonia dintre ratiune si organele cu totul indispensabile ale acesteia! Iata cât de lamurit ingeniozitatea simtului tactil demonstreaza ca sufletul omului este rational si ca în vederea acestei rationalitati a fost creat astfel!

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 82-83.

IMPREUNA-LUCRAREA - Arhimandritul Ioannikios

Hai sa construim o fabrica de gânduri bune. Daca o fabrica produce gloante si o aprovizionam cu fier, va face gloante. Daca o fabrica face potire si o aprovizionam cu aur, va produce potire din aur. Daca o aprovizionam cu fier, va face potire din fier. Ce gânduri vom pune în minte, aceea vom obtine.

Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca

Dobrin si Maria Ciobanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 2000, cap. XIX, p. 184

IZVORUL NESECAT - Sfantul Teofan Zavoratul

Izvorul plin de apa care se revarsa neîncetat, adapându-i cu îmbelsugare pe toti cei ce vin la el, închipuie îmbelsugarea si nesecarea îndurarilor Tale, Doamne.

Tu esti Cela ce hranesti puterile ceresti si toata suflarea de pe pamânt. Dorind mântuirea noastra, iubirea Ta se pleaca singura catre noi, ca sa-i atraga si sa-i mântuiasca pe cei care vin la ea.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 116.

PESTELE - Sfantul Vasile cel Mare

 Fiecare neam de peste are hrana sa deosebita. Unii pesti se hranesc cu mâl, altii cu alge, altii se multumesc cu ierburile care cresc în apa. Cei mai multi pesti se manânca unii pe altii; cel mai mic dintre ei este hrana celui mai mare. Daca se întâmpla vreodata ca pestele care a înghitit un peste mai mic sa fie prada altuia, atunci ajung împreuna în pântecele celui din urma.

Ce altceva, oare, facem noi, oamenii, când împilam pe cei saraci? În ce se deosebeste de pestele cel din urma omul, care prin lacoma lui iubire de bogatie, îi baga pe cei slabi în sânurile nesatioase ale lacomiei lui? Un om a luat acelea pe care le avea saracul; dar tu, înghitindu-l pe acela ti-ai facut din bogatia lui bogatia ta. Facând aceasta nedreptate mai nedrept te-ai aratat si mai lacom decât lacomul. Vezi sa nu te astepte si pe tine acelasi sfârsit ca si pe pesti: undita sau vârsa sau mreaja. Ca negresit si noi, daca vom face multe nedreptati, nu vom scapa de osânda cea din urma.

Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 150

LATRATUL CAINELUI - Arhimandritul Sofronie Saharov

Mintea este curata atunci când se leaga de Dumnezeu, atunci când nu dam nici o importanta ispitelor. Se întâmpla ceea ce se petrece cu masinile si cu câinii: când depasim un câine, acela continua sa latre, dar la un moment dat oboseste si se opreste. Astfel si cu ispitele: trebuie ca mintea sa se lipeasca de Dumnezeu si sa nu gândeasca la nimic altceva. În felul acesta putem înfrunta ispitele.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 301.

PANACEUL SUFLETESC - Cuviosul Bonifatie de la Teofania -

         Un om oarecare, trecând prin schit, a intrat în bolnita de pe lânga schit. Vazând numerosii bolnavi care zaceau acolo, s-a apropiat de doctor si l-a întrebat: „Sunt, oare, ierburi care vindeca de pacate?” Doctorul a raspuns: „Sunt si o sa ti le arat. Ia radacina ascultarii, tulpina rabdarii, florile curatiei si roada faptelor celor bune; zdrobeste toate acestea în vasul smereniei, cerne-le prin sita cugetarii sanatoase, toarna-le în oala nadejdii, varsa peste ele suspinuri si adauga câteva lacrimi; dupa aceea, aprinde focul iubirii dumnezeiesti, acopera oala cu milostenia si hraneste focul cu lemnele iubirii de osteneala. Când fiertura va fi gata, raceste-o cu iubirea de frati si ia-o cu lingura pocaintei. Dupa ce vei fi primit doctoria aceasta cu credinta curata, ajutându-te cu înfrânarea si cu postul, te vei vindeca de orice boa la a pacatului si vei fi sanatos atât cu trupul, cât si cu sufletul”.

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 66

TOT SAU NIMIC - Sfantul Ioan din Kronstadt

     Spune-ti în inima, din toata… inima: „Domnul înseamna pentru mine totul; eu singur sunt un nimeni, neputincios, nimic nu pot face”. „Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15, 5) – spune Însusi Domnul – „Eu fiind Acela ce poate face totul si cu prisosinta pentru voi”. Convinge-te ca este asa în fiecare minut al vietii în inima ta si nu pregeta sa alergi pentru orice lucru la Domnul, sperând sa obtii de la El toate cele bune si de folos, pentru mântuire si chiar pentru viata vremelnica de-acum.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 175

ALEXANDRU STANCIULESCU