Mere pădurețe 42 - netestat/nevaccinat măr ( scris in dialect ciubancuntean necorectat )

Mere pădurețe 42

Cum de te-a dezlegat inspirația lumii largi, cu-n natural: național fără  te distanță şi a te relaxa teribil, într-un fel de a fi mai fain-făină reponsabil, că se face față pademii, în care trăim neinfectati, trăim naturali, înțelegând cele 10 podungi al rezistenței, că noi în izolare avem înțelepciune cu socio-umană dimensiune la nivel planetar îmulțită literar, cu har, că ceva-i ce n-am experimentat, dar ne-am relaxat raportați la realitate cu sănătate şi noi suntem cu ce trebuie să se facă, cu ce trebuie să ieşim la liman, că nu trăim in van, ca atare nu avem bube, bălegar, mucegai şi puroi, că-i după noi potopul. Nu suntem macabrii, în activitatea de zi de zi, după cum judecăm. Noi povestim despre ce-i vorba, ne-om lămuriri ca să nu ne închidem situația la zero, că şi apa se pompează pe țevi ca să irigăm efectiv asigurăm curentul electric, deşi nici nichita, nici tată-si Stănescu şi nici rusoaica nu duceau cu randament, că potenți risipiți cu vodcă, dar eu nici nu m-am gândit, că viața cu tot demersul, sub presiuni, viața nu le era usoara, că nu mor caii, când vor câinii, dar nu şi stăPânii, românii, că era ceva în lume la poet: ideei c-aves o experență şi talent având şi pasiune ca un răsfățat de responsabilitate şi el ştie de interdicție şi restricție, cu o explozie de pitoresc şi cu-n restrâns şi constrâns din partea amorezat Dora care mai educată şi cu o explozie de pitoresc şi cazuri pentru care ne luptăm cu dragoste şi dor, dar acuma ce fac medicii şi asistentele care-s în prima linie rentabil ca să ieşim bine, cu brio, în România, din epidemie şi din pandemie, în încântare şi poezie igena contând stopând contagiozitatea, că românul face haz de necaz, făce şi umor.

Foe verde de sasău

am iubit un drag făclău,

cântă Vica, mândra mea, nevastă din România mea,

că nu-i fată să-mi fie ca ea mai dragă şi mai frumoasă, dar în Ciubăncuța de lelea, de mândra aiasta: cui, că-i pasă?.

Ce s-ar face dragostea de n-ar fi un lucru sfânt pe pământ,

o pildă de păstor destoinic şi blând,

un mândru şi o mândră dragă iară? cum tăt o zis Vica-n primăvară, întrebându-mă iară şi iară:

-"Mi lua bade ori ba?"

Auzindu-se cântec de păsărele,

să ascultăm drag la ele.

Astăzi eşti, mâine nu eşti.

..După buze dulci şi subțirele pier, c-am trecut cu Vica şi pădurile căutându-mi binele şi murele, cu ea stând de veghe şi-n secară, că nimeni de noi nu era să deie, că  om bun era făcut să petrecă petrecere ca neamul lui Hristos, neamul nost, neam a lui Hristos. În drag de România avem cuvântu, versul şi sensul, universul. E un model, lecție de viață şi a un normal național, în drag la nivel cu minunat de România, Lorelai, în sfințenia de România, în omenia de a fi român de bine şi cu voință, o conștiință cu guriță dulce, că Vica de câte ori îmi amintesc, ştiu că te iubesc ca pe ființă mea, Doamne cât te iubesc, în firesc Dumnezăiesc, că mă faci fericit, steaua mea de o puritate desăvârşită, muierească. Vica asemeni lui Angela Similea a după joly Kereştei, e cu ochii de smoală care şarmant mi-a ținut capul la ea, ca la o sfântă, în poală. Dar care nu vrea conectare şi sincronizare, adaptare? Judecată, în lumea asta, nu cumva ni afectată de imposibilul, în care trăim: cu speranță, în drept de a fi?

     - Din cât cunosc această capodoperă ,,Mere pădurețe”, este gândirea epocală sinceră și directă.  Mai este și o evocare comparativă  românească referitoare la scriitori, evenimente și concepții de viață. Cartea va fi devorată filă cu filă precum un manifest mult așteptat. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

     - Viața e pe val şi eu ca un pom cu floarea prorod distrusă de ger, că a nins fragile şi-i frig nu doar la figurat, de adevărat, m-a telefonat, maramureşanul, profesorul, dar pe când să vorbesc cu el resunându-l n-a răspuns această speranță a lumii, dar să-ți spun, la ora 12 la Ciubăncuța se trag de către Ionuț Pop, "Popovici", trage clopotele ca să nu se abată molima, covid19 (nu ştiu din porunca cui şi nu ştiu da că pe vremea ciumii, pe vremea Principelui scris de Eugen Barbu, o culme şi pentru a scris Gropa, o carte lirică asemeni romanului Desculț şi tot ce a scris poetic Zaharia Stancu, cu-n sens adânc, nu cum scriu eu pe vremea aiasta de pandemie corona virus, o pandemie cretină care ne adresează fără nici o scuză dincolo de a fi, că, în lume, nu ştiu dacă şi la tine, în Australia a disperare, românule, şarman, chiar dacă tu eşti grijuliu şi, în impact cu operă mea: infinit apropiat inteligent apropiat responsabil de obiect fără contagiune, tu având eficiență natural-națională, că nu trebuie să-ți faci griji de mine, de felul de a fi, că eu caut să mă înțeleg, în stare de bine, înțeleaptă. Fac pentru tonus spiritual şi mental ca să fiu fereciți/să fii fericit, responsabilizat, ca frigul şi viscolul de la munte cu maxime, că-s înzepeziți ciulinii bărăganului Panait Istrate ca de iarnă grea, că nu trist acest scriitor comunist accentuat, în calitate şi, ca artist de loc de neglijat. Voi australienii stați la plană ignorând pandemia, deşi patrulele ca un batalion discuplinat văi impune cu puşca şi n-aveți ce face, deşi sportul aiesta e viața vostră şi ştiți să vi-o gestionați cum trebuie, că trebuie, Ben, om şi phonex de omenie-Zamolxis şi pisanie, că existăm cu ironie, epidemie/ pandemie, o nenorocire, ruinare. Uneori nu ştim cât de sexy, diferiți rasial, că suntem: albi, negri, galbeni şi nu întoarcem spatele unii față de ceilalți, în dragoste, că noi suntem tot aşa cum stii: cuminți şi excelenți, în acest fără precedent artist, împreună, luat în serios facem față oportunismului, optimistule, în masura lucrurilortimpul fiindu-ne şi pentru altceva, pentru copiii şi peovita pentru casă, cum zice bine Neti şi Florin Busu, a zis sincer şi covârşitor, a zis la "proteve!" Unii fac ciumă, chiar dacă la noi n-au fost cazuri severe, dar vor fi măsuri, că toți luptăm, că putem posibi avea covid 19 şi poate să nu fie, în regulă. Unii fac schime ca Simion şi Ludovic, la îmormântarea lui Urcan Batranu, un greu de imaginat, în satul lui Pavel Dan, în Tritiu, un minunat şi strălucit prozator nuvelist, din câmpia Transilvaniei. Pe vremuri, în Sâmpetru-Almaşului Dragomir şi Mitru lui Istrate, Petrule Dumitru trăgeau clopotele la mort, de incendiu şi de vreme grea, cu piatră=gheță, trăgeau, însă ce se făcea pe vremea Principelui, vreme cu motiv de a sta-n casă, dar nu ştiu zău, că n-am trăit, imagineză-ți, că n-am trăit pe vremuri cu ciumă, când mulți profitau. Unora nu le pare bine că trebuie să stea, în casă cu împrejurimi şi cu împrejurări, întâmplări, cu fel de fel de amintiri, ingrediente picante/ dulci, minuni. Nu ştiu ce te-ar împedica să fii fericit, iubire, fericit ca un copil, copiii fiind fără griji, că ei n-au nefericirea pandamiei, pentru ei fiind important jocul înflorită cu gesturi şi năstruşnicii băgare la cap şi exersată ca pe păşune zburdalnicii miei zglobii şi năzdrăvanii mângâiați la cornițe de zeul Pann, cu multă nevoie de a fi, în culoare şi nativă valoare (vezi cu deschidere poezia lui Lucian Blaga) Supărarea, vezi, că-ți scade imunitatea, dece ca ce să fii stresat? Caută să n-ai lupsuri şi inconfort, că lubertatea e, în fiecare zi şi pentru fiecare zi, descoperind secretul şi calitatea naturală de om.  Sunt unii imperativi care din cauze imperative actualizată de primă urgență se rentorc precum Vlaşinii lui Ioana Postelnicu,se rentorc sibienii, se rentorc acasă ca austriecii să nu-şi facă de cap, scrie cu mesaj Ioana Postelnicu şi noi ținem cont de acest talentat scriitor, care a adevărat fără glumă a ca Hortensia Papadat Bengescu şi Muzica ei de Bach, cu-n romantic ionuț ha, ha, de femeie de poveste şi de bună veste absolută: de Precestă Preacurată, că-i greu pentru toți să scriem bine, în adevăr pentru fi înțeleşi, indiferent cum ne vor reacționa cu sens cititorii şi grandoare e doar, în capul tău. Sărutul cu Vica avea semnificație, mă promova bărbat care a scăpat din frâul de a mai fi, de asă mai fi, în închisoarea de a de fecior holtei, nenuntit, un zăpăcit care nu ştia Quovadis, Domine, în luptă cu morile de vânt ca Don Quihjote? Nu ți-se pare că-s ruginit, că pe rugină n-o mai prinde, în toți ca unul, n-i mai îmbolnăveşte nici o boală?

     - Nu mai vorbi ca te aude cromnichelu care prinde bine pe rugina plus banzile de magnetofon sunt facute din rugina. Ai grija ca te inregistreaza virusul in stereo.

     - Ce mă face invincibil, că nu-s cu măsuri de precauție, de antiinfecție? S-au rentors ninsorile şi viscolulul ca un erou. Ceva mi reuşit şi sunt fericit, în acest bogat.

     - Virusul intra in nas si poate fi omorat cu 59 de grade Celsius obtinute din uscatorul de par la viteza incet.

     - E o coeerciție şi o protecție pe proprie răspundere. Eu nici uscator de păr care-l are Mircea, eu nu-l am, iar Mircea-i pe la Braşov cu activitatea din panoramă suspendată, că-i şi el pensionar şi lucra facultativ la parcarea unuia din Poeană Braşovu-lui. România îşi schimbă paradigma/ trebuie să-şi schimbe paradigma, ca să nu evolueze pandemia, că trebuie că trebuie uzual. Cine ia măsuri contra bişnițarilor de moment, incredibil: amendându-i şi arestându-i ca să nu-şi facă mendrele aceşti fideli, rătăciți de bunul simț. Chiar credeți, c-i să spun ceva rău despre România mea, în drag de România? Chiar credeți c-am să spun ceva rău de România mea? Persoana iubită, în persoana lui Vica, am pirdut-o, dar nu vreau să-mi pierd şi România, că nu sunt pregătit de plecare, cu toate, că e pandemia cu trufia corona virus. Noi om depăşi şi situația critică, chiar dacă-i dramatică situația cu multele probleme de sănătate. Ciclopic, în vremuri de cumpănă, ciclic, nu suntem cu România unde ne dorim păstrând distanța ca să nu contagiune, răspândit infecție coronavirus. Tot ce facem trebuie să ne justifice. Vremea mâțoasă nu ține de benefic, că vicioasă a schimbătoare, ne face probleme. Primordial e viața şi ce avem național,cu ce avem tradițional responsabil. Sunt, melania: zone roşii, la voi, în Canada, cum e, pe roşu? Comercianți te frig, arde, cu scumpețea lor, te tâlhăresc la buzunar, că-ți vând ne e, că tu nu vezi cântărirea lor, dându-ți marfa pe ferestră, ca şi cum ai sta în puşcărie. 

     - Încerc să împart această întrebare în patrusprezece spre a nu greși răspunsul: Pe aici stăm în casă, cei care putem, datorită serviciului și a vârstei. E mai greu cu aprovizionarea, fiindcă atunci când e post. când nu sunt bani, sau nu ai voie să ieși la cumpărat, pofta e mai mare. Pe aici sunt f. rar ,, mere pădurețe”,  meri pădureți. În schimb sunt livezi mari de meri cultivate La figurat, sunt pe oriunde în lume ,,mere pădurețe”. Sunt și aici cazuri de coronavirus, fiindcă quebecoazii sunt oameni petrecăreți și nu prea respectă izolarea. Pe aici sunt și oameni care au fost comuniști, dar acuma sunt democrați, după câte spun ei. Aici națiile se înțeleg f. bine. Nu există rassism, nici ură între etnii. Care nu se încadrează, pleacă în țara lui. Vă doresc sănătate și inspirație, Melania

     - Ne avem peovita de grijă unii de alții ? Noi, în timp învățăm cine suntem, în măsura importantă cu drept de a fi privilegiați. În Cluj cu Daria, în Mănăştur ca un campion pe primul loc, în tramvai, cu greață, îi zic lui Daria, starea şi, că-n stația care urmează să coborâm c-ar fi ruşinos să vomsz o idee, în troleibuz (dar ce zic? Daria reuşeşte să cobora, dar eu doar la o altă stație şi prin telefon, cu atitudine de sportiv ținem legătură şi-i grozavă tehnică şi ajungem amândoi unde trebuia fără să jucăm o farsă, cum virusul ne joacă feste ca o inconinență urinară, că ține sacul până capeți purcelul şi profită şi tu ca Greuceanu de luptă, munca, şi te întreține înțelept ieşit în evidență, în ziua asta cu timp, chiar dacă nimeni nu ne fac responsabil statuie, ca să facem diferența la distanță stând în casă). Oriunde eşti informat cu soare şi lună nouă, că sănătatea e pe primul loc. Există multă inconştiiență, că nu se respectă nişte reguli şi vrea cel plecat şi rentors din zonă cu roşu, vrea să nu intre nenorocitul, în carantină, urmând să se ia lumină şi nu se ia stând, în casă, zice şi Busu şi e mai frig: cu vânt şi cu senzație de frig, un mai sever. Fac schime, fițe..., că oamenii nu înțeleg să nu răspândească Covid 19, că nu se respectă resticția (şi de ce, că-s obraznici?) Totul e ca la noi: o explozie a îmbolnăvirii. Mă nu se va ieşi din casă şi atunci ca ironie a sorții: de ce ies din casă românii, că-i tragic şi dramatică ieşirea?, că nu este decât ironie a sorții: să se stea în casă cu rezistență morală şi cu respect față de lege, de urgență. Omul e dublu uman a lui moş Crăciun-Iisus care nu-i într-i colivie socială, ci, in lecția de acasă cu trebuie şi dacă trebuie stai invincibil şi memorabil, în casă cu soarele care prin soare ne zâmbeşte, intră-n casă ca să nu între şi doctorul, soarele făcându-te să stai, în casă, soarele sărutând obrazul fructului la poarta sărutului, cumințenie şi tăcere a pământului, în cea mai bună lecție, artă a succesului... istorie amplificată (dar ce ştim? Că nu respectăm real să stăm, în casă şi-i nulitate, egal cu zero).

     - Bună Ben. Ce faci.?

     - Ascult raportul de la Casa alba despre situatia virusului si a evolutiei lui,

     - Și ce spune ?

     - Totul e sub control, ne spune Trump.

     - Cum dacă mor mii de oameni, o fi la el la casa alba OK .

     - Au inceput acum sa se infecteze si ei. Nu vor muri caci sunt bine hraniti si bine regulati. E vre-o unul bolnav la voi in sat sau acolo nu vine virusul caci sunt prea ingloditi?

     - La tine cum e? Tu cumesti și familiala din China? La noi e frig și liniște stam toți in casa.

     -  Azi am fost la doctor pentru vizita mea lunara, am purtat masca si manusi de plastic, am stat la un metru jumate de alte persoane, am fost apoi la farmacie si am procedat la fel.

     - Asa și la noi.

     - Am fost la benzinarie, am facut plinul, am folosit manusi si masca pe fata, asa am si condus, apoi am ajuns acasa si inainte de a intra in casa m-am dezbracat de haine si pantofi si le-am atarnat afara la soare, la fel si pantofii, masca si manusile, sotia m-a spreiat cu dezinfectant pe maini fata, portofel, telefon si chei, punga cu medicamente, am intrat in casa si m-am spalat pe maini cu sapun 20 de secunde, m-am clatit in gura cu dezinfectant doua minute dupa care m-am imbracat cu alte haine si mi-am facut o cafea.

     - Bine. Cum de a plect virusul în toată lumea?

     - A inceput in NOIEMBRIE ANUL TRECUT timp in care lumea a calatorit cu avioane si trenuri, vapoare masini etc la concerte, jocuri sportive, croaziere etc si asa sa imprastiat pana in ianuarie cand sa alarmat doctorul din China Intreaga omenire a fost surprinsa nepregatita, nepregatita material si organizatoric, logistic.

     - Te întreb cum a apărut asa de puternic?

     - Nu e puternic ci noi nu suntem pregatiti sa-l invingem. Virusul de gripa se schimba genetic in fiecare an in functie de vaccinurile anului precedent, omenirea a fost si este nepregatita pentru ca in lacomia lor baneasca omenirea a neglijat institutiile de administrare ale sanatatii si educatiei.

     - Am înțeles ca englezi lau făcut în laborator în China și de acolo a plecat?

     - Sunt o gramada de speculatii/teorii insa faptul ca institutiile secrete ca: CIA, KGB. M5, M6 ETC. nu spun nimic despre o astfel de actiune nu imi vine sa cred ca a fost organizat intentionat. Ar fi groaznic sa crezi ca tot pamantul e controlat de un singur diavol. Cred ca ne-a prins pe toti in “fundul gol” - acest virus este rezultatul abuzului si ignorantei omului.

     - Eu cred ca tu mi-ai spus despre acele persoane secrete care conduc lumea.

     - Credem ca suntem Dumnezei si ca stim totul si nu realizam ca ne autodistrugem neglijand celelalte vieti din jurul nostru.

     - Da deacord cu tine.

     - Aceasta catastrofa va lamuri multe lucruri despre omenire si daca a fost ceva declansat intentionat sau meditat vom afla si multe capete vor cadea. Oricum acesta este un eveniment care poate duce la o apocalipsa groaznica. Speram ca ne trezim la realitate si ne intoarcem la respect pentru viata.

     - Cu bine și cu D-zeu in suflet. Care-i lucru ştiut, nu puțin lucru distinct? Unde ajungem prin calcul Mircea Cărtărescu ca obținem discriminantul ca eficienței să ne de omul la absolut:ciudat Eminescu,că nu este un nul, ci un factor comun, chiar dacă unii sunt tentați să-l excludă, din studiu, deşi nu este un minus.

     - Aşadar ce avem ca Eminescu, rezultat, în aprofundare ?

     - Eminescu e un rezultat, ecuație şi nu discriminat, cu radical şi genial.

     - Ma simt tare trist fara George Anca. E asa o goliciune in suflet.

     - Da, George Anca ne-a marcat cum şi Vica m-a marcat dur, că nu cum scriu, ce scriu, e popular, la mine fiind obligație, respectând să stau, în casă foarte special fără a mă plictisi, deşi e o restricție să stau acasă fără a confunda măsurile care se iau răvăşind pe unii confundând noțiunile de fereală, popularitea şi celebritatea, în artă de a scrie, având în tot energie şi artistic, în cum scriu şi cititorul să mă citească cu pasiune ca omenirea să mă cunoască în lumea Adamică de suferință, brand a suferinței, cum zice, că-i Romania, Grigore Leşe şi Vica pitorească, țărănească cu vorbă largă, în bine, dezinteresată:

     -"Fii, Pavele, tare ca un rege rănit în luptă, zicea când mă vedea dologit ca Delavrancea pe Ştefan drept şi sfânt, în Apus de soare, a ştiut moralitatea şi moralitatea, în actul de risipă de imaginație şi originalitate şi talent impresionant, uneori cu pas greşit, fără motive ieşiți pe stradă/pe ulița satului, ca scriitor înzestrat cu sănătatea pământului, că ne-avem, în România imperiul păcatului, coronavirus, un circ inutil care ne panicază, în acest excepțional din care catastrofă, vom ieşi, scăpa provita ca români. -"Ajuta-mi, Doamne, credinței mele! "Nu-i mare bucurie decât să-ți bucuri semenii! Cum puteam să vomit, în autobuz, Doamne fereşte! N-am reuşit să cobor deodată cu Daria. Dar nu ne-am pierdut unul de celalalt. Aveam un scop, în viață şi eram priveligiat, cu propria răspundere. Starea mea mă frustă şi necăjea, din cauza restricției, că indispunea, că nu eram față bisericească cum era marele Valeriu Anania, episcopul Bartolomeu, era din elita scriitorilor profesionişti, cu înțeles, înteres, național propriu, al națiunii române speciale şi sfinte. Avea o poză publică. Strălucea profesionist.

     - Am ascultat si eu acest interviu cu ani in urma si a fost o deosebita placere sa-l mai reascult. O experienta plina de intelepciune! Ne vor lipsi toti acesti oameni, barbati adevarati.

     - Mobilitatea e blocată de durere, de distrugere, că nici copilul nu-i hrănit natural la sânul mamii, cum făcea Vica. Mobilitatea e stopată de morbitate, că n-avem curaj de a fi oameni cuminți care să-şi exprime sentimentele stând, în casă omeneşte. Bartolomeu e un om distinct, alduit şi deosebit (nu ştia, că eu sunt la Episcopia Cluj, în anticameră popa secretar aşteptam să fiu anunțat, că aveam îndemnare de la Pr.Vasile Vasilache care mă trimise la preaînaltul şi scriitor care îmi putea vedea opera de psalmi proprii, româneşti, considerându-i de valoare şi de culoare, îmi scria Vasile Vasilache emigrat, în America, pe unde se află şi Pr.Theodor Damian. Popa din anticamera de la episcopia unde slujea Bartolomeu era ca popa care arunca cu lemne după colindători, fiind zgârâie brânză, om de nimic, că nu mi-a permis să stau de vorbă cu Preanaltul Valeriu Anania. Vica pe când să moară nu s-a despărțit, desprins, de mine sub cer, forțandu-se să mai trăiască cinci luni, încă mai avându-mă lângă ea pe mine scumpa de ea (vezi Căutând după mere şi vezi: Mere Pădurețe, unde tot n-am reuşit ca om să descriu, în amănunt şi-n detalii artistic tot ca adevărat scriitor ca un Burebista care a unit Dacia făcând-o Dacia felix, măreața şi maistra țară a lui Zamolxis). Cu ce frumos şi cu ce nou ca născut din nou vii ca viu între vii vii? Fereşte-te de vrăjmaşul covid19, Ben, înlătură valul de frică Nică-fără frică, neagă-l, Ben! Tu, neagă, că ai toată puterea şi energia ca să te susții printre cei sănătoși! Vica, în lipsă de 8 ani, atâta trecuse de când venise din Urişor de la bărbatul cu bube, vicii, Celemen şi, în halul aiasta, se îndrăgostise lulea de mine, dar nu se compara tri lalele, tri sursele, nu se asemăna cu altcineva, în tandrețe ei cu frumusețe şi în armonie cu mine, cu vibrant şi atracție cu tandru de paşte că foarte simplu mă iubea dorindu-mă a ei că doar împreună eram celulă a societății, în excepția ei de femeie cu salvare din iadul singurătății a marelui singuratic şi cel mai iubit între pământeni, cu imunitatea întărită, în atâtea momente de îmbrățişare, că parcă eram făcuți să fim împreună bucurându-ne de mişcare şi terminate ca o întâlnire, în Ciubăncuța. Era decizia ei, cu ce hotărâse şi eu fără a înlătura copiii care pentru ea erau totul, o ecuație fără ieşire, că ea nu era mincinoasă/ răsfățată, având conştiința de a fi om, cum nu era Tudorel de la coşteie, din Urişor-219, un fel de vântură lume, cowboy de femei, puşcând femei, fuste de femei cărora le alinta mijlocul, c-aveau la brâu de femeie: cheie. Contăm Beniamin Phonex, în tandreța mea, pe sănătatea mea, sentimentalulule, că, în piept simțeam energie, omenie-bucurie şi senin gest artist de iubire, în stropul de natură, simțeam bucurie de Ciubăncuța-Românie scăldat cu soarele de omenie locuind în satul ei pe "Branişte", pe ulița cu SMS şi cuscru Cosma Vasile care vroia s-o înregistreze ca notar, secretar la Sfatul Popular, dar eu domicilian cu chirie la Emica şi Ionuca Beldean, om cumsecade, membru de partid comunist cu mult înteres pentru om, oameni, deşi eu la Vica trăiam sexual cu conotații sexuale neângrădite, în lecții de viață şi de istorie personală cum mai rar ca floarea de colț pe stei de munte, patrie miez de pâine fierbinte, patrie limba şi iarba maximă română. Pe atunci nu scriam încă la cartea mea, că nu ne-am fost cunoscut pe mail, deşi prin tine mi -am căpătat esența şi importanță, tu dându-mi curaj c-aş putea scrie şi finaliza Mere pădurețe, cu toată starea de urgență, că eu aveam existența stând, în casă non-stop, cu o poveste înteresantă care merge mai departe şi fără Vica alături, c-a murit lăsându-mă singur, în jugul vieții recomandată cu restricții de autorități, însă eu ştiind ce-i eficient şi inteligent: cu caracter, îngrijindu-ne de sănătate sub cer ca să trecem cu bine ca să escladăm escapadă pe Everestul ca nişte cireşar, să consumăm everestul: cuvantul: Biblia şi ceaslovul cu bucovele iubirii şi fericirii omenirii.

     - Ai avut profesori rai la scoala care iti dadeau cu penaru in cap daca nu stiai lectia?

     - Mie nu mi-a dat cu penaru-n cap, ci trăind, în transilvania voievodului Gelu de la Dăbâca, județul Silnic Dabâca, Someş, nu trăiam şi nu trăiesc rău, că mă lupt în sine probine pentru a mă cunoaşte cât e posibil fiind în armonie cu peştele auriu prins pentu tot ce am nevoie, o şansă la viață. Mi dor de Vica fără a-mi fi rău fără ea, ci mi dor de ea tot mai mult, că era iubirea mea femenină, că era o frumoasă sănătoasă şi igenică: harnică, conform legii, cu impuls provita, ea pâine de o ființă din trupul ei veres dăruindu-mi-o pe Daria ca unică şi fiică a mea, înger a meu, poem între poemele din iarba patriei limba română, din România profundă pitorească şi pădureață în vremuri de urgență, restricție, cu viață imposibilă, un patrimoniu de folclor unic şi tradiții, în specific omenesc românesc fără nici o problemă a tainicului de a fi cu lumina lui Gabriel Artur Silvestru, erou al României noastre cu atâtea momente de respirație reală, într-un veac de singurătate, cu special a lui a fi cu zambete cu lucruri importante indiferent de timp şi anotimp. A intervenit o dezordine, în viața excelentă a lui Cristi şi reîntâlnit, în Cluj, m-a rechemat să-mi explice fantastică decepția, că-n viața lui şi a lui Mihaela se amestecase mamă-sa şi părinții genial au întâitate chiar dăcă-s floare de cactus (ai văzut filmul?), că mamăs-sa era presetată, în rău, care hap, hap, nemulțumită pe Mihaela doar ea şti, în ce sens!. Nu era un subtil, dar eu ce puteam zice, sfătui pe acest Horvat? de ce fenomenal, fantastic, n-am fost convingător, că incredibil n-am avut rezultatul scontant? N-oi fi fost suficient de inteligent/ şpiler, cu spirit, de calitate şi magic. Se culcaseră cât vroiseră, nu vă uimiți, se culcase cu Mihaela, că oficial erau soț şi soție, o problemă serioasă aveam impresia, că erau pe bune soț şi soție şi nu erau nefericiți, mă lămuri, când mă chemase la el în maşină, în drept să mă lămurească de nevinovăție, că mamă-sa şi viața era nedreaptă şi nu se poate opune, că nu putea fi fără ascultare față de părinții, nişte hoituri coronavirus. Nu era pe bune, dar nu te poți pişa contra vântului contra a ce nu am făcut luptându-ne cu morile deşărtăciune şi vânt. Pădurea nebună, Roşii de vede, Zaharia Stancu, cad sub securii cu butoni şi trandafiri la pumnuşeii cămăşii fericirii şi cu trinunfalism şi comunism, deabia în faşă cu fericirea camaşă a sănătății ca să vezi cum e viața care-ți dă nefast peste bot, cum metaforic, cu o investiție de jocuri fără noimă neştiindu-se dacă viața care strigă disperată:

     -"Ce-ai făcut, mă! de ce dai, mă?

     -"Ce ne mai uneşte perfect aprecindu-ne ho la la?" Cum suntem, în siguranță, cu responsabilitate, Vica, că te vrea viață cu igena de țărancă ordonată şi curățică, cum se cuvine? Cristian Horvat a la primiri-urgențe? CE-i calitate, că ne sunt bolnavi: verzi făcuți grămadă medicii făcând imagine prostă că-i greu din obsai, e greu de prevăzut şi mai ales de făcut culcându-ne sănătoși şi sculându-ne..., cum zice figură Raluca Țurcan, vice premieră pe lângă Orban, cu mână, vai! dusă la față/nasul Pinochio cu probleme grave de sănătate şi şcoala, în vacanță, În clipa aeriană-suspendată conavirus? Dragoş Pătraru cu"starea națiuniei", bătăuş cu socio-umanitate bolnavă, nedreaptă, ca  un Guliver, Dan Puric, în Liliput. E cumva ajutorul excesiv şi pripit? Învățăm demnitatea/ nimică, că legea nu iartă? şi lasă fericirea de dorit? În cazul meu şi a lui Vica a Glasul inimii, iestimări, cu partea bună. Eu îmi fac/ nu, temele, că n-aş şti/ nu-i obligatoriu ca statul acasă, acuma trebuind să stăm, în casă. N-am avut parte de prea multe, în copilărie/ nu ştiu să ți le spun mai alfel, cântare a cântărilor!-călăreț cu cap, mai cu integritate multa, în drept de a fi neânfricat: drept şi cinstit, în vestea bună de sărbătorit ca iubit pretutindeni de om între oameni pro oameni, că vă iubesc, cetățenie, creştin (e). Am şi aveam un fel de al meu de a scrie mânuind cuvântul cu intesitate, că țineam cu ce aveam cu faimă, dar ca un pion eram om poet şi actor cu ce-mi bine a fi cu-n patetic valoros şi autentic, depăşind şi acuma pandemia, pentru a învinge stând acasă ca să nu depind mici o clipă de a fi bolnav, dar cine ce şti, ce-i protecția şi urgență? Depindea de un delicat, pentru a nu muri şi atunci ce motiv întemeiat avem să cirulăm, în afara locuinței? inependent fiind de aprovizionare/ ori scop umanitar. Activitățile agricole sunt la sat. E un scop, dar nu fără o declarație pe răspundere proprie. Tu ce mai plănuieşti, în această situație, fără o icoană făcătoare de minuni, dar cu clopotele care se trag cu izbăvire a poporului tostindu-se fără jenă indiferent unde public te-ai găsi. Ce ne stăduim să facem? Zi cu linişte şi sănătoasă! Cu spirit bun m-apuc să citesc şi cred, că voi reuşi. Ce urmează ca poveste a doar aluzie de iubire, zic eu ca om mai sorcova vesela, că nu pot să înlătur pandemia ce pedeapsă capăt, ce codamnare la a fi. Cum adică? Dar cine ne bombardează cu fericire/ nelinişte pe viață şi moarte, intrecându-ne să facem bine pentru semeni (şi totuşi cu ce am a mă mândri?) Cum să-mi număr, enumăr, succsele şi excesele? De ce cred convins, că nu mi se poate întâmplă nimic rău? Cine mă poate înțelege ca tine mai bine, mon ghete? Nici o stavilă nu-mi convine, că totul e o voia întâmplării, hazardul. Am vrut să reuşes examenul şi să intru la facultate, dar vizibil nu eram bun, de succes, că era ca o trecere peste punctul de frontiere, fără a avea ca o mamă pe nimeni ca un Geo Bogza, paznic de far, să-mi vegheze somnul cu îngrijorarea mamei şi să fie extrem de important că pază bună trece peste poza rea, că trebuie să fac ce trebuie să fac, în casă, stând, în casă şi, în banca mea de păstor blând a scrisului. În Spania, unde pe lângă Madrid, in Miguer, e copilul Flaviu-Teodor şi familia: Cristina nevastă şi ficele: Flavia şi Adela şi o fiică ei Carlota, nepota lui Flaviu şi a mea, cu morbul bolii pandemii. Gabernații sunt ca să mă corecteze, ìn limba română. Sunt de respectat reguli, că pază bună, nativul, pâine de o ființă trece hopul: piza rea şi asta tot zici tu ca o ordonanță de urgență. Ce profesie are Al.Dogaru (cu/ fără animal de campanie, cu sfaturi şi declarație pe proprie răspundere). Unde-s autoritățile locale, cu semne vizibile că nu te infecteze, Ben şi să te afecteze? Sunt izolat, în casă şi scriu frenetic, dar oare nu plictisesc civil ca un penal obraznic? Cum avem grijă de noi, în războiul cu moartea/ lăsăm de dorit, în pandemia de solidaritate? Stând în casă se zice, că nu ne ne vom infecta.

     - Nu stiu ce profesie are ca nu am intrebat-o si la varsta mea nu ma mai intereseaza profesiile oamenilor. Fiecare profesie e doar o meserie, specialitate pe care si-o alege fiecare. In lumea mea toate profesiile sunt speciale. Doamna Dogaru e stralucitoare in profesia ei deasemeni in umanitate si etica. Am cunoscut-o prin text ca si pe tine si o respect deasemeni. Om bun. Omul bun il lasi sa fie nu ii fortezi mana daca vrei sa te bucuri de prezenta lui in viata ta. Dumnezeu nu lucrează cu minuni, creează oportunităţi.

     - Boala nu iartă pe nimeni, dar nici nu parlamentară, cu cei din paranteză, că nici o impunere, nu salvează, ci omul singur, personal, cu voință, se veghează (nu că am înțelege vre-un secret de respiro hazardul e cum vorbeşte lumea cu temeri şi năstruşnicii, în culori de griji şi de nelinişti cu vânt la aptitudini, vânt cu rafael cu cele mai ridicate valori, în armonie cu soare şi parfum de România care nu şi-a uitat omenia şi imaginația care rezolvă ecuația, că acuma nu oamenii răi fac dezastru, ci covid 29, dar provita se luptă cu dragoste şi dor (românii obligatoriu stau, în casă, că şi armata a ieşit? în stradă a ieşit ca în Decembrie roşu, că panemia a dat totul peste cap ca să te angajeze ferm pentru a parveni, preveni, îmbolnăvirea, pentru a o eradica, elimina din viața oamenilor, că nu ne-am ieşit din mână ca români de bine, că nu umblă câinii pe stradă, cu covrigi, în codă). Unde mi-s profiturile? Că eu, deşi scriu, nu mi-aduce scrisul nici o nădejde, nici o bucurie. Înorările sunt persistente, sunt şi imformațiile meteo. Victor costache şi-a dat demisia, zice Vlad Mixich, cospecialist, cunoscător, apoi şi Diana Brâncuş redactor. Ceva e complicat. Scriu ce aud în festivalul satului de valori, înțeleppciuni, de forme şi culori şi cu tot ce mai este formal şi informal, tradițional național.

     - Ma gandesc la Rodica si George Anca cum au plecat parca la timp ca sa evite rusinea in care ne-a bagat umanitatea sus pusa care ne exploateaza si isi bate joc de noi bagandu-ne in iadul de neimaginat al infernului Orwelian. Umilinta prin care va fi trecuta specia umana e de neimaginat, vor fi o mie de ani de intuneric si uraciune. Vad cum mi se deruleaza in fata ochilor viitorul. E de necrezut! Nu am crezut ca dracul exista dar acuma cred. Il vad cum conduce lumea. Asa ma bucur ca parintii mei nu mai sunt aici sa vada. Este normal sa stai de vorba cu animalele, dulapul sau masina de spalat insa can dele iti vor raspunde sac hemi repede salvarea.

     - Apropo bunica vorbea obişnuit cu animalele din ocolul ei, dar n-am auzit să-i răspundă omeneşte acetea, pentru că bunica nu era bolundă. Văcuța canta candu-i îi da mai mult lapte şi porcul îi guița, dar nu-i vorbea clar, că eu jucându-mă pe aproape aş fi auzit.

     - Tare mi frica ca gripa asta iti va imbogati imaginatia, la mine in guvern a inceput deja.

     - Ar o fi o fantezie scriitoricească, ca-n Istoria Heroglifică, în ce a scris Dimitrie Cantemir, cel mai grozav academician scriitor, a fost diplomat, un om unic cunoscător. Unul a mers cu peştele într-o pungă cu apă chipurile că-şi plimbă animalul de campanie şi o face pe proprie răspundere. O femeie răsfață simțurile.

     - Sau te trimite la culcare.

     - Ca să fim înțeleşi. De ce te aflu eu mare peste cele de ieri? Eu sunt ca norii zăriți, cu vântul care suflă tare şi mă face să sufăr, că-i şi atmosfera frumoasă, dar tu ce zici de pandemia Bucureştiului, motivând şi demisia lui Victor, în locul lui ocupându-se ca ministru Nelu Tătaru, Iohoannis fiind nemulțumit de ce a făcut pe vremuri de Covid 19, care se răspândeşte furimbund ca un taur, în corida din Spania unde şi Flaviu-Teodor, a trecut prin boală şi izolare, dar mondial cum închidem culoarul de răspândirea coronavirus, că se îmbolnăveşte şi prima linie, cad doctorii, personalul medical, că mai materialul, echipamentul de protecție. Numărul bolnavilor creşte, că şi bio-laboranta s-a îmbolnăvit expusă infecției contagioasă (e o dimensiune reală de contagiune, în lipsă de înțelepciune fără excepții de criză coronavirus, pandemie cu plajă largă, mondională), plătim neglijența noastră, că vai, vai, auleu mamă! Nimic nu se poate prevedea boala agravându-se, în ciudă, că se cheltuie şi se stă la distanță de bolnavi fiecare caz fiind o experență nouă, cu toate măsurile de prevedere cu potrocole speciale, doar tu, Ben, fiind favorizat, deşi imonologic eşti expus, aşa mare cum eşti chiar nefumând, c-ai risc de infectare fumând, dar cine şti de cele care apără pulmonar dând stare de dezastru. Ce stiu de jocurile straing, maraton onlaine..., că vorbeşte lumea de ce vorbeşte, dar noi cum îi înțelegem? Activ, eficace, ce luăm pentru mucozităț, de fapt ce dau o tabletă pe zi inspirați doctorii, dar dumnealor țin în secret (nu spun, de ce, n-ar şti toată lumea ca să se autotrateze?)

     - Frumos sonet, Adrian Munteanu, Frumoasă recitare , Ben Todică, Frumoasă  penelare, Pavel Ferghete, Felicitări, Cu stimă, Melania.

     - Iată un frumos, în dreptul de a fi esthetic într-o inerție artistică, cu ochiul găinii, un vital a vocație a celui care rosteşte uriaș a ceea ce s-a scris cu farmec, acut şi strigent inteligent, din linia întâi a luminii sunet dintru început ca un strigăt: aur cenuşiu de aur strecurat. Cum încetinim coronavirus, de fapt cum învingem boala? Adrian Muntean e un uriaş, însă şi cel care recită, adică? E un viu căruia-i pasă si stă-n casă. Cum înctinim boala, dar cum o stocăm, eradicăm, ajutând sistemul de sănătate, Melania, dar tu, Ben, un inedit şi un special şi original, ce zici să facem, că ne pasă şi stăm pentru siguranta noastră, stăm, în casă, pentru o starea de bine, că e la mijloc o grijă ca de mamă care are copilul la sân şi, în drama asta trăită.

     - Spalati-va pe maini de cate ori intrati in bucatarie si in special in casa, folositi masca fara rusine pe strada sau cumparaturi, ocoliti trecatorii la cel putin 2 metri radius, beti cate jumate paharel de palinca daca va doare stomacul sau dureri in gat. spalati-va inainte de culcare si nu lasati pe nimeni sa se apropie de patul in care dormiti, nici in timpul zilei. Folositi fenul de uscat parul inainte de culcare la viteza mica si temperatura inalta (caci virusul moare la 59 de grade celsius) pentru doua minute in nas ca acolo se ascunde mai usor. Mancati usturoi sau chiar un catel crud pe seara. Nu va imbatati pana cadeti ca va treziti in crematoriu intre flacari sau in groapa. Dupa doua luni va veti scapa de griji pentru ca toti nespalatii si nesimtitii vor fi morti iar cumintii, cu imunitatea intarita vor umbla linistiti prin piata. Nu va recomand sexul ca e foarte periculos, in aceasta pozitie el se transmite fulgerator si mai ales in calduri. Vin fiert cu boabe negre de piper si mult ardei iute ca sa transpiri. Puneti mana la gura sau cotul cand tusiti si la fel cand basiti ca se transmite si asa. Soarecii, pisicile, cainii si pasarile sunt deasemeni caratori de virus, tinetii afara sau doar in casa si dezinfectati sau imbaiati. Si cel mai important, RUGACIUNEA  !!!

     - Ala cu pisica, în geantă şi serveta în maşină la 30kilometri de casă, dar cum să se justifice, că şi pisica a purtătător de virus şi al altor peste 30 de boli, că vinovatul, nesimțitul, surprins de carabinieri, replică:

-"Îmi plimb animalul de campanie," că altul, în Italia, îşi plimbă găină. Ce frumos! Ar trebui să fim mult mai buni și mai simțitori și față de alții, Pildă. Pe Vica de alături mă ucide şi mă pierde, c-are o ținută elegantă de elită, în visuri pe a vieții valuri cu parfumuri, pe ogoare pe care noi le lucram bătuți de vânturi şi ploi transpirat amândoi conduceți de muncă, în cugetare adâncă întinşi pe luncă că-n colectiv lucram de înghețau apele, că în adevăr s-aduna binele ce-mi umplea cu bine zile, cu judecăți definitive, cu perspective artistice, cu liturghie cu vecernie, în spice cu mii de boabe bobițate, măşcate. Lucram cu compexitatea vieții, lucram printre harnici colectivişti şi ce era de suferit, sufeream amândoi: eu şi Vica printre toate florile care pentru ea zâmbind le-am cules, în vise frumoase pe care nu le mai am cu ce era mai bun sub cer, pe pământ cu tot ce era mai drag şi mai sfànt pe pământ. Hai să ne mobilizăm să lăsăm panică deoparte şi să facem ce ni se impune. Fiecare zi era o zi bună cu oameni, cu obiceiuri, cu vremuri şi rosturi cu speranțe între oameni cu destine ca a lui Moromete, Dragomir, Viorel, cu destine ca-n filme şi ca la carte cu excelență, cu autoprotecție cu sentimente de bucurie şi mereu surprinzătoare. Să scriem şi să vedem filme, că e o cltură de care nu ne putem desprindea, să ne bucurăm până ne mai putem permite. De ce ne detaşăm ca să evităm epidemia? Ce opțiuni avem? Ce-i profitabil că amânarea ratele la bănci, nu înseamnă amânarea iertare, că nimic nu-i previzibil (prețurile cresc hazardat, dar ce stim de scumpirea alimentelor? Cu aşa chestie, cum să nu te simți rău? Mori cu zile? Banii sunt dati oamenilor ca sa ajunga tot in buzunarul lor si pe urma sa fuga sa nu-i mai gasesti iar cei ramasi isi vor scoate ochii singuri in parc. Asa au facut golanii astia intodeauna cu schemele astea PIRAMIDA. Furati pana in ultima clipa! Ce-i pe proprie răspundere cu fişing, că eşti dus la urgență, dar nu eşti testat covid şi trimis acasă mori pe la Timişoar, Banat, cum şi eu dus acasă de la PUI CLUJ, SUNT TRIMIS ACASĂ? ÎN DOUĂ RÂNDURI, ÎNSĂ EU NEMULȚUMIT, ÎN ZIUA ADOUA, EU ÎL CAUT PE DOCTORUL VASILE MARIUS RUSU LA RECUPERARE, DAR DACĂ NU-L ABEAM PE ACEST MEDIC PRIMAR NEUROLOG, MERGEAM ACASĂ ŞI MUREAM, CĂ ERAM LA AL DOILEA ACCIDENT VASCULAR ŞI NU ERA CA LA UPU TIMIŞPUI RĂSPUNDERE ŞI MI SE ÎNTÂMPLA ŞI MIE DACĂ NU AVEAM PE DOCTORU FĂRĂ ARGINȚI  RUSU LA RECUPERARE PE VIILOR NR.43, LA ETAJ 4 la salonul 419, dar dacă nu-l aveam ce se întâmplă cu mine, că de la UPU eram trimis acasă, pe ce răspundere proprie şi ce fel de capacitate, competivitate, profesională? Asta unde şi, in ce discuție intră? Nu trăiam ca ieşit din Clinica de Recuperare să pot avea 5 luni grijă de Vica, în bloc la copiii, că deşi cu prosnostic grav, n-o internau la Hematologie/ Medicală 3, în Cluj-Napoca pentru a o salva pe Vica. Cu bine fraților, sănătate! Sănătate, frate şi fraților şi stați acasă, cumințenie a pământului omenesc, că nimic nu-i mirare, lucru rău, ci binecuvântare ca să nu fie hahotic, Dumnezeu fie cu noi  şi-n timp real cu bine! Totul e OK ! MULTUMESC PENTRU GRIJA CARE MI-O PURTAȚI, CU TOATE MĂSURILE LUATE OK, CĂ NU-I MAI RĂU, DECÂT CĂ MĂ ȚINEȚI BLOCAT ŞI NU-I OK NEŞTIIND CE FACEȚI EXPONENȚIAL SI OPRTUN, CU CAPRICII, VICIAȚI DEMÂNDRIE, SLĂBICIUNI CONAVID SAU CE, SUFERIȚI CU CAPUL PLIN DE ABUZ ŞI EXCES, CĂ SUNTEȚI NERESPONSABILIZAȚI, NU SUNTEȚI CA CEO BOTEZAȚI? VOI DE CE NU STAȚI,  ÎN BNCA VOASTRĂ, CĂ NU-S INFECTAT. Mulțumesc, că sunteți amiabiali şi cuminți, nu mă expuneți aiurea şi mă lasați, în pace, corect, armonizați, dar neavizați şi neavizați blocându-mă, snob, ca să sufăr de criză şi din cauza politicii de administrare, nu-i aşa? Vă rog nu fiți mere pădurețe, ci cu tandrețe si noblețe altuiți-vă cu responsabilități şi aveți aroma, ionatanului şi polonicului, în culoare şi valoare de România şi fiți decenți, în real, bunilor! că trece şi nebunia şi vom câştiga, vom deveni campuoni la somon şi la carne de vită, că aşa se pune problema/ nu credeți extraordinarilor? Iată prietenul mincinosul care, nu-i optimist, ci ne înspăimântă?

     - Asta cred ca e un securist mincinos.

     - E un artist sub acoperire? Ocazie rară (casa ni întreagă moral?) E o marcă Manole poezia? Nu e: " nu ştiu ce fac" Totuşi soluția a fost Iisus: iartă-i. Doamne, că nu ştiu ce fac!  că văd păsările, in zbor! Te miri că e, in aceeaşi buzunar a lui Dumnezeu. A incomodat şi incomodează interesul. E ca zisu, însă nu ca Zavaidoc. De ce nu aduce un plus de valoare? E un mort viu? De ce nu lucră bine şi-i atât de întunecat: moartea, în vacanță? ŞI totuşi îşi atrage meritele? şi dincolo de..., ce-i? Unde-i românismul lui Alexandrescu/ Hodorogea, Homofiling (inima şi credința?) Fac să răsară cimitir lângă cimitir? Ce asta facem, ce fac? Aşa ceva nu ține România pe picioare cu toate pânzele sus "cap compas": cunoaştere şi provocare, în noi stă salvarea. Chiar dacă viață nu ni uşoară stând acolo ni locul? Fiind toți ca unul? Îi paria printre cei din neamul lui. Să nu ia şi alții din năravul lui contagiindu-se. Echipa Las Fierbinți în doliu. Actorul Constantin Drăgănescu a murit.  

     - Tu să fii sănătos, că nu ți s-o rupt apa, deci nu naşti homo sapiens, că n-ai fost clonat ca să n-ai scuze, că noi stăm acasă. Dumnezeule cine a zis, că dragostea n-are vârstă, că ne îndulceşte viața, ne scoate din culorile de nelinişte? În ce sens mai facem dezvăluiri: e cumva blestemul aurului românesc furat, în timp ca o defăimare a cinstei şi demnității omeneşti? Necazul pierde bătălia cu hazul, că totul va fi bine, dacă ai încredere. Ne programăm, că nu ni se poate întâmplă nimic, pentru starea ta de bine. Viața cu Vica, îmi era fără Covid-19, era armonioasă, cu un pozitiv şi perspectiv creeativ. La noi venea de la Cluj Mircea Cîmpeanu, înteresat de folclor şi tradiții, istorie, liturghie a vieții. Programăm să gândim fără incidență: bine. Nu reuşes să vă scriu, în meniu nu-mi apare e-mail-ul.

     - Nu dormi frate Pavele? Am fost surprins de tacerea ta in ultimile zile, credeam ca poate nu te simti bine si te-ai bagat in carantina intre vaci.

     - Să ne lepădăm de covid 19 cu: -"Pieii sătană"! Nu-mi apărea nici cum mail, că apasam butonul cand se şi ivea din cărăpace altceva, absurdul. Aici e un pariu cu minciună, o lipsă de demnitate, că se strigă: -Rulau, a dat lupul iama la oii", dar adevărul e un altul.

Un frumos uman Al.Dogaru de care social-uman depindem spiritual, în stilul noatru, că ne repune pe picioare prezența femeii, în ziua speranței, că literatura ei nu moare niciodată, că e un frenetic pe coarde de vioară, cu endrofină, că numără, în lumină notele Do Re Mi (adică? de ce adică covid ?, că autorul nu-i membru de partid?), dar e cu pornire şi soare de România mare, în ansamblu, pur şi simplu, exemplu, cu o atmosferă de templu: Țănderei, plăcută (se zice că aici, în Țăndărei n-ar fi sămânță de covid ), cu un vânt de cuvânt sustenabil nobil susținut eroică, în binele de româncă care mă afectează pe a noastră Arcă şi biserică română: emoțional moral național, mă afectează, trecând de răua cărui vânt care vânt suflă cu aromă fină femenină exuberant, de seamă şi cu înțelepciune alexandrină dezmerdată, în dimensiune, cu artă, că ne prentâmpină cu voie bună de bună cuvință ca un om deplin-divin senin, cu destin ca-n filme, experimentată, Alexandra, cu talent suficient şi inteligență, conştiință şi caracter sub cer colorat curcubeu, Dumnezeu, cu a ei eu, ego... la propriu, mândrie şi artă, că la modă, mioritic la noi carpatic,"Dunăre albastră" se poartă pe propriile picioare. Da, aş dori să fiu tradus, în prea multele limbi a mapamondului, deşi zici că folclorului meu, Ben, a greu de tradus, dar, chiar pentru asta ca un învingător vreau să fiu tradus, în limba lui Iisus, fruntea sus! Pavel Rătundeanu-Ferghete, că țin ritmul şi am rimă şi când scriu, în vers alb, scriu pentru cei dragi, cu drag de România mea, scriu cu respect, sfânt şi drag, cu responsabilitate scriu, în propria-mi regularitate scriu cu realitate şi a cui realitate de templu cu vitralii de soare colorate cu absolută iubire, drept de a candida la fericire, în drept de a fi.

     - Eu nu stiu cum inca insa daca te rogi la Dumnezeu sunt sigur ca el va gasi o cale sa-ti indeplineasca dorinta. El intodeauna o face!

Sunt foarte cătrănit,

când nu sunt omul potrivit

la locul potrivit sfințit

şi cel mai iubit între români,

Om între oameni, pentu oameni.

Eşti generos, Ben. Dacă nu ne trăim greşelile, cum ne câştigăm şi de unde: experență. Mulțumesc, doar ce tu ai publicat, omule! mă voi uita neapărat să văd ceea ce-ți datoresc, prin ce sunt grozav, prin ce bârfe şi minciuni, m-am marcat şi remarcat, că nu ştiu ce mă grozăveşte, bravureşte? prin Aghireş-Fabrici, în starea mea de bine, chiar şi la Bistrița avantajoasă era că zicem bravo la măgar şi aici eram, cu liceul agricol, în kazarmă pe Avram Iancu nr.1, c-atunci ieşeam din casă, că să devenim oameni ne pasă, învățătura fiind un moment de relaxare, că doar cartea te făce să ai parte, să poți merge mai departe.

     - Stau conectat international si observ cum bogatii trag spuza pe turta lor fara sa le pese de cei sarmani.

      - Aşa a fost întodeauna, fir-ar să fie !

     - Eroii revolutionari intodeauna au fost striviti, actul de eroism a ramas in istorie.

     - Ce am scris pentru mere pădurețe, special, nu pot să-ți trimit, aşa că ce să-ți cânt cu iubire şi dor, din linia întâi depăşind urgență, dorul de Vic; m-am legat la cap cum nu trebuie: lele, floare, be moare, că capul nu mă doare şi merele pădurețe îs pelin de acte şi intrate, în legendă prin blogul lui Ben.

     - E decizia ta frate Pavel. Nu poti avea incredere in nici un protector incluzand ingerii razvratiti alungati pe pamant de Dumnezeu.

     - Aurel Popa ed.Sitech mi-a comunicat, că-i gata cartea, dar nu cred să mi-LE trimită până nu-i schit şi restul de 300 lei, că numai 500 lei i-am achitat pentru cele 50 exemplare (comandă mai mare nu pot face, că n-am cum şi nici pentru ce de haz şi necaz să mă împovorez, că-n mizerabilul capitalism, nimeni nu-mi dă dreptul de autor/să îmi publice cărțile fără să mă nevoiască să achit eu propria-mi muncă. Tu ştii că eu îmi iau de la gură, că-i pasiunea şi trudă mea si zbuciumul meu, o luptă pentru a arăta cine sunt, că sunt candidat cu iubire şi cu înviere, candidat la fericire provita, dar pe cine învederează? interesează, cu toate, că sufăr vrând bine lumii, omenirii, mesie a iubirii?

     - Iti inteleg durerea frate Pavele. Cpitalismul este o masina pe cat de stralucitoare pe atat de murdara, urata. Tu trebuie sa-ti vinzi cartile singur sau sa gasesti pe cineva care pentru un procentaj din pretul cartii sa ti le vanda. Mergi din usa in usa si asa gasesti oameni generosi care sa le cumpere. Eu am umblat la o suta de numere de case pe zi ca sa vand 10 carti si asta in fiecare zi. Unii le cumpara din curiozitate, altii din mila iar cei mai buni din credinta in cuvantul tau. Altcum intri in depresie si te sinucizi. Capitalismul transforma omul in altfel de animal decat comunismul. Si eu am carti care stau in cutii ca nu mai am timp sa umblu sa vand. Si de cele mai multe ori le darui musafirilor. Umblatul din usa in usa, de care esti familiar ca tehnician veterinar te va intari si te va face un uman supermen. Dur si Bun! Doamne ajuta, Ben

     - Pe cine mai înteresează cartea? La sat, țăranii nu citesc, nici pământul nu şi-l lucră, pământul care-i cu mărăcini şi buruieni, năpădit cu spini şi buruieni, cu buruiana, cu holbura, cu ciuful şi batjocura, oameni îmbătrâniți şi împuținați de putere şi de vedere, că nu mai e cum era pe vremea mea şi alui Vica, vreme cu principii sănătoase, sănătoase încăpățânate, în bine, că românul e om de bine, un mare noroc, dar şi ei, țăranii, inuman fără să facă pe nebunii, sunt neputincioşi şi neputința n-are lege, ca atare la ce nevoe este inteligența, o bijuterie de altfel. Ca atare cine şi pe unde să umble de la uşă-n uşă cu brațul de cărți care mai întâi trebuie cumpărate de la editură fără să ştii pentru ce să-ți bați capul şi pentru aşa ceva?

     - Incetul cu incetul virusul ii va indeparta pe oameni de televiziuni si cinemauri si se va intrerupe si curentul si atunci nu-ti ramane decat cartea in jurul focului cand oamenii vor fi curiosi sa citeasca despre vremurile infectate de azi. Se vor bate pentru o carte.

     - Mi-ai mai zis aiasta cu cioca boca pe la casele oamenilor, dar eu una la mână nu trăiesc la oraş şi țăranii pensionari n-au pensii speciale, ci amărât şi deabia îşi permit cu inddicații prețioase să trăiască, că condițiile bune nu le mai avem, în izolare, aşa că în restricții social-umane precare: pe cine şi pentru ce să iubeşti, în culoare şi cu valoare, că orânduiala mondială ne-a schimbat subiectiv, dar nu din convingere, în fond de tinerețe fără bătrânețe amăgitoare, neadevarate, că tinerețea nu-i inepuizabă, fără sfârşit, ci, că aşa mi-a dictat impotență, neputința, omule, că nu mai sunt măsura anotimpurilor şi a rostului cu oricâte principii aş avea, că neputința rupe legea, in timp putând să devin neom, că valul te ia pe val şi nimicul care te aduce pe lume şi-ți dă un renume, te reia şi te face de minune, de nimic şi pe nicăieri... în continuă modificare, transformare, de alchimie, în Biochimie ca întru-n banc ipocrit, că cel cinstit pierde ingrozitor la urma-urmelor, că nu cel din urmă mai râde cel mai bine îngrozit de covid/de imbecilul capitalism care, Ben, ramolit, cum să mi-l scot din suflet? Cum să ducem o viață curată, în atâta minciună şi dificil, în sufletul meu existențial ducând o luptă, în dragoste şi dor cu un izvor de cuvinte-Dumnezeu-drept la înviere întru mai presus Iisus, minune, lanț de slăbiciuni, de cuvinte care te fac, Pavele, fără moarte peste veacuri veşnic şi-n firea lucrurilor şi socio-uman cu măsura lucrurilor  care mă ciopleşte din bardă/ topor?

     - Eu in tinerete, pe la 19 ani reparam televizoare si aparate de radio prin satele vecine, mergeam cu motocicleta pe la pranz si pana seara reparam doua, tri televizoare si ma intorceam mancat, baut si in sac cu doua gainu patru sticle cu palinca, oua si branza pentru ca taranii nu aveau bani. A doua zi vindeam palinca cu 60 de lei litru la minierii din Ciudanovita deci dintr-un foc 240 de lei, gainile cu 20 de lei si iata-ma facand 260 de lei pe zi. Da si tu cartile pe o oaie, un miel, pui de caine, gaina, rata , gasca, dovleci, balegar, etc. sip e urma le convertesti. Ce sa zic: fate capitalist ca asa-i sistemul acum. Cum faceau tiganii comert in trecut: cumparau sticle cu baloane. Da o carte pe un plug vechi, un bici, fluier, curea, roata de caruta, hamuri. Pe o galeata de grau sau porumb, o curca ca nu au existat bani intodeauna.

    - Că noi suntem primăvară a scrisului şi patria limbii române, să aveți parte de bine şi de tot ce se cuvine, în a face bine ca să fie bine! Corona e ironică zice Florin Busu, că nu exista o sfântă = corona. Ca să găseşti soluția, trebuie să înțelegi, să cunoşti problema, dezbătea profesorul Coşea, chestie de viață şi de o viață. DE BUNĂ VESTE DE POVESTE. Talentul nativ ni lumina din care ne naștem, în iubirea care ne suntem iubire, în lumea mai aparte cu veşnicia de România noi: românii de-acasă şi de pretutindeni, iarbă verde, în undă verde al patriei limba română, cu îndemână internațională magna cum laude care dă echilibru social uman: național/ universal fără egal, de şcoală mondială, iubire pe verticală cu iubire candidat la fericire prodrept la înviere pentru a face bine, că aşa e bine şi ni bine, în ceea ce omul, vezi şi crezi, că-i lumina, de a mulțumi mulțimi pe a firii culmi de bine făcând, în corola de minuni: lumini a luminii îneşnicirii omenirii de mesii a iubirii socio-cosmico-omeneşti, de bună veste şi de poveste, cu tot ce de basm, în altruism şi-n renastere. Ni s-a dat talentul nativ ne-a născut, Ben, dându-ni-se de la început, din lumina zilei de început ca lucru bine făcut, ca instantaneu, cu Dumnezeu să fim călăuze pentru celalți INALȚI ca, în cer: dor şi dragoste şi pe pământ, împreună pentru o viață mai bună, in drag, cu drag şi cu făinoşag patrie a limbii române: PACE şi pâine trasă-n mâine pentru ce care vine spre tine/ spre mine. cu drag, în drag şi făinoşag, cu şansă de a îmbrăca a lui Iisus cămaşă, ca fericit potrivit şi alduit candidat la fericire aluit, un bine dorit mereu de cel mai iubit om la locul lui potrivit sfințit, în casa celui necăjit, Dragomir şi Veronica, doi români neaoşi, serioşi şi luminoşi şi zeloşi, în lumina lor haioşi şi cu mine norocoşi/ nenorocoşi.

     - Aripa, în zărea albastră ni sculptată-n dor ?

     - Să scriem cu sinceritate, nu ca mine, că noi spre unde, încătro, cu exigență, în lupta cu dragoste şi dor, luptă contra cronometru pentru a ne proteja ca să avem şansă la viață, din fericire? Nu dăm garda jos şi dacă avem echilibru social-uman, că mai există factorul de risc şi neglijență care ne predispune la covid, că nu sîntem suficient pregătiți, chiar dacă se zice c-am avea echilibru bun, se crede, în stare de optimism şi speranță certidictă de fire si de distanțarea socială şi nobismul care, în comunism bisericile nu ne erau închise, că exista restricții care ne dă viața peste cap, că suntem irascibili din multe cauze care ne dă piatra de cap/ capul lovit de cap (coerciție nu funcționează, că statul a neglijent, cu cetățeanul, că suntem ca cetățeni ca papagalul închişi, în galiscă = colivie, că dacă n-o faci te amendez, că imagininea e apocaliptică ca-n filmele fără o coerență, atunci cum mai facem fata? Eigrăm din nou la munci agricole, în Germania? Nu-i oare un imprezibil, risc ?).

     - Oare ce ne sculptează, cu dragoste, în dor de drag şi făinoşag, în drag şi sfânt, religia şi poezia unindu-ne cu dragoste, în dragostea care vorbeşte, în limba noastră.

     - Se confundă marfa cu prefectura, sula cu prefectura, dar cine face scandal, vedet-o? sau a o legendă bijuteria la care-i calc pe urme de căprioară, feriți, având probleme, că Vica nu se mai rentoarce, ea asteptându-mă pe câmpurile de vânătoare a lu Manitu. Noroc, c-avem timp de gândim învățând de la copiii să nu obosim, să nu ne epuizăm plictisiți de scris.

Talentul ni şansă de a trăi,

ii un mod de a exista,

de a fi intens cu sens.

     - Bună ziua, Mult stimate Domnule Pavel  Rătundeanu- Ferghete, Vă felicit pentru frumoasele poezii. Sunt de acord cu Dvs . Fiecare poet scrie cum îi este dat. Acest ,,dat” vine de sus , iar noi cu posibilitățile noastre de natură umană, le redăm, în scris, în melodie , pe scurt în toate cele nouă arte. Este bine ca să rămânem fiecare în darul puterii noastre de a scrie, de a fi originali. Dacă voim să imităm pe cineva trebuie să specificăm acel lucru, punând în ghilimle, sau scriind că producția noastră  este o parodie la.. creația lui.... Dvs. aveți un mare talent. După mine ar trebui să scrieți Dvs. către ziare și reviste spre a vă vedea publicat , fiindcă meritați cest lucru. Pentru publicare gratuită trebuie să scrieți către edituri și veți vedea ce vă vor răspunde. Editatea unei cărți pe riscul editurii presupune ca ea să o vândă spre a-și recupera cheltuielile. Deci editorul va aprecia și modul cum se va putea vinde această carte. Fiecare scriitor a trecut prin acest procedeu de ofertă către edituri, dar puțini au reușit. Deci, vă doresc să continuați de a scrie și de a publica în ziare și reviste și de a încerca către edituri. Sărbători Fericite să dea Bunul Dumnezeu Dumneavoastră, nouă și tuturor, Cu stimă, Melanis Rusu Caragioiu.

    - Sfaturile tale-s de florii/ sfinte Paşte, sunt bine venite. Dumnezeu fie cu voi, oameni de omenie! Vorbele voastre şi a lui domnului Miclău, Ionică bihoreanu mi-s dragi, cad bine ca oblojelă, sper ca timpul să dovedească, că le merit, dragilor. Hristos a înviat cum rostea chiar şi-n casă albă, cu Biblia la el alditul poet român, din Topa-Mică, Cluj, comuna Sâmpaul, ademvărat imnic, adevărat academic şi român şi profesor de pomină la catedra Eminescu, cum apreciază studentul lui get beget bucureştean, om serios printre trenchea-flenca şi lângă marele Adrian Păunescu socialist de marcă şi acuzat ceauşist, poet a ceauşeştilor şi totuşi iubirea flacără a intelectualilor de elită din elită patrioților, disciplinați şi ordonați, provita pentru sănătatea pământului cum rar român creştin ca Cornel Vadim Tudor, ambii/ ca mulți alții greu de digerat, în Parlamentul Românie, din cauza adevărului liber şi sincer exprimat, ştiind ce zice cu punctul pe i şi predicatul cu subiect şi infinitul apropriat de obiect pro-România, cum rar temerar, cutezător şi cinstit ca un sfânt al patriei Limba Română. Sănătate şi lumina invierii, cu voi! C-un drag e tot ce-mi scrieți sincer ca alt emigrant de-al nostru românul Ben, suflet din sufletul neamului, un Coşbuc şi pătimaş Goga.

-"Unde locuiți?"

-"La Bucureşti."

-"Şi ce căutați la la Arad?"

-"O pereche de pantofi unici, cu şiret."

Sociologii îşi dau cu părerea, deşi la sat neputința celor bătrâni, n-are cum creşte natalitatea, că bătrânii săteni n-au cum se bucura de sex (când ar fi efectiv, în ce, n-au catrastofic, n-au cu ce. Satele se paraginesc ca pădurile care se taie, copacii căzând impresionat sub deujbă şi secure ca spucele sub seceră/ combina nebună, cad necondiționat, că nimeni, în acest dute-vino nu ia atitudine, ci se clănțăne din gura departe de adevăr, că ei se lăfăie, în raiul românesc şi omenesc, de pe pământul de pace şi pâine, covidul ținându-ne-n casă, că chipurile ne pasă, însă a naibii, guvernaților, fir-ar să fie, de ce nu le pasă de avut şi de situația precară a poporului? să nu facă prin incompetență şi corupție, că fură dumnealor pe rupte şi fac numai rele făcându-şi fiule, omule, măsură a lucrurilor, făcându-şi de cap, dar din înteres hăpsân: fac moarte, în popor, stând distanțați, la distanță cum stau, c-aşa stau lucrurile la ei între oamenii de rând, că nu-s privita pentru poporul de sub tricolor, că ei salarii speciale, iar caii iar şi iar se puşcă, nu-i aşa? Atunci unde-i fermitatea şi responsabilitatea: lucrului pas cu pas: bine făcut? A revenit la televiziune retuşant, cu vreme neplăcute, revine tranşant meteo să ne spuie, că şi vremea a urâtă, deşi plouă ca să potolească seceta pământului, dar cine face omului voia? Vom vedea ce se mai întâmplă, în marea cumpănă a satului supusă unui şir lung de erori/ orori. Cotrast, în chipul de dihanie ciudată alcătuită din contracte ca Mândrilă director spital, în Focşani, cu pripria strategie laşă, de neom, prins cu mâța-n sac. De unde din nicăieri am venit sub mască, să-mi joc scenea cu dimensiune, pentru a fi om dincolo de obstacole transformate în poveste cu toate indiciile de ce am devenit nemarginalizat, deşi la vârsta mea sub cer caracter bun, neforțat de nimic pentru a deveni, în felul meu, om. Cum mă bucur de fiecare moment ? Spre ce iau startul ? Parcă, Dacă şi poate, într-o barcă/ intră-n casă pe fereastră, dar ce-ți pasă? că e sigur, în siguranță. să rămâi, în viață, îți pasă şi stai, in casă, în poate cu dacă şi parcă şi poate, că-n toate e manifest artist de sănătate, că e mai bună ca toate: sare-n bucate. Zilnic caut să-mi amintesc, din copilărie, dar ce-i pitoresc? uit ce trăiesc şi-s pus la încercare, pe picioare, că nu mai ştiu, mă rătăcesc, nu ştiu, cum şi cu ce mă duc mai departe, ca la carte. Cineva trebuia să mă facă să mă descopăr ca persoană cine sunt, tu sau Vica? Trebuie să scriu ca să mă explic, dar parcă după două volume de proză: mere... mi-am uitat rădăcinile/ cine sunt cu drag, în drag cu drag şi cu făinoşag, deşi nu mă cred handicapat, dar mai ştiu, că uneori parcă nimic, nu-mi mai amintesc din copilăresc şi din tot ce-i românesc, firesc şi pitoresc?

     - Virusul face, ti-a creat timp ca sa te privesti inauntru. DUMNEZEU NE-A LOVIT CA SA NE TREZEASCA!

    - Deschiderea o aveam Ben, că dacă nu era n-aş fi scris: Căutând după mere şi nici un prim volum din Mare pădurețe, dar nici poezia publicată/în sertar găsită cu claviatura, tevatura, de pian, cum se zice bravându-se, că nu se trăia, în van. Uneori, în unele zile, deşi în habitatul meu de om leneş, că fizic doar scriu după moartea lui Vica care spre fericirea mea mă toia, carta, când scriam: -"iară te joci pe telefon"., deci acuma simțiam o apăsare, o idispoziție, cu toate că voiam să fiu deştept şi să scriu, dar crezi că reuşes să scriu, că ceva era indecență, o stare penibilă ca stare ca de noapte când insomnia îmi era rebelă şi mă faulta/ îmi da henț făcut de toți proştii care te încalecă şi hărțuiesc. Parcă cineva mă ține-n chingi, mă forțează, îmi strânge cureaua care refuză să fie lejeră, relevanță, cu tact şi tâlc subtil, perfect, dar ce-i grozav pentru a te simți tu însuți, în pielea, lumina ta, ceea ce contează şi a convenabil, în vremuri tulbure cu distanță sicială. Cât va mai dura? Nimeni nu-ți impune să te întrebi, dar ştiu cum e omul, se frământă, când veştile nu-s prea bune şi ceva-i încă, în neregulă, ți face griji şi te stăpâneşti cu greu să nu fii posac, trist şi morocănos, că necunoscutul te apasă, în culori şi arome de nelinişte, în fața durerii şi stării extem de dificile, o neputință fizică, că-nsituația asta şi a stării de urgență, o stare critică cu restricții omul nu era împăcat cu sine şi parcă avea precarități, invalidități (se caută vârful pandamiei şi acuma se căuta depăşirea ...culmea culmii pandamiei, după care scade, pandemia, că după culminant urmează ceva calmant, zice suprem, un inteligent, în coronavirus, punându-se la zid şi puşcat ca-n ziua de sfânt Crăciun: Nicolae şi Elena, o alta patimă roşie, mai ceva-altă Elenă, decât  pe cea din Troia, că era şi pe la noi după: apa ca un bivol negru, prin 1970 (eram în liceul agricol Şimleu, apoi: Decembrie Roşu, că şi atunci era incert şi nu se ştia ce va urma şi haosul te cutremura ca-n 4 aprilie 1977, când pământul vuia şi se clătina ca un cetățean beat, pribabil cetățeanul turmentat dintr-o scrisoare pierdută şi era o frica şi indecizia şi, îți era amplificată teama, fobia ...că uneori calamităților te dezorientează, deranjează şi pleoşteşte răul, răul care nu te ajută: hop!, nu te ajută să treci nuci părăul.

     - Banditii astia mondiali care in ignorata si lacomia lor au dus economia de rapa si pentru ca nu vor sa renunte la ciolan ne duc acum spre o foamete totale ca apoi ei sa apara ca salvatori si sa ne inrobeasca ca pe vaci insemnandu-ne cu semnul diavolului dupa cap sau in palma, Acesta fiind pasaportul nostru de a ramane in viata in noua lume intunecoasa si mocirloasa.

    - Nu-ți face tatuaj ca la vaci, în urechi/ crotal, ci, îți bagă ca la căi un cif, în sânge. Acuma că asta ar fi acel 666, numărul Armaghedonului, adică a diavolului, a dracului incredibil şi împelițat...

     - Asta a propus Bill Gates ca toti acei vaccinati sa primeasca un tataj invizibil in palma care se vede doar cand il luminezi cu o anumita frecventa de lumina atunci cand doresti sa intri sau sa platesti adica sa functionezi in sistem. Cei care nu se vor lasa vaccinati si nu vor avea tatuajul/semnul, asa cum zici tu 666 nu vor avea acces la societate ci vor trai salbatic in padure. Nebuni la cap din cauza ca nu mai pot iubi. Asta e motivul pentru care ei incearca toate gaurile si daca nu gasesc satisfactia atunci tortureaza aproapele.

     - Într-adevăr oamenii se înspăimântă de fiece, că vrea să se ştie tot timpul cine eşti, pe unde eşti teleportat lunatic cu apucăturille, năravurile, tale? pentru ce atribuții şi pentru ce restricții ca să nu se răspândească covid a câteelea fiind vorba de un altul/ aceeaşi anticrist? dar cum dracu, asta îi globalizarea: unii să prea aibă şi unii nici cât au, puținul, care-l au, să nu-l aibă (dar ce joc a dracului mai e şi aiasta? Cine cu ce şi de ce naibii se joacă cu omul-pâine de o ființă, în ce scop?)

     - “Pai ce joc mai e si asta?” te intrebi, pai e ca si copilul ala care trage pisica de coada si o chinuie. Toti vor sa fie bagati in seama, sa fie primii insa nici unul nu stie ce-i adevarul si nici nu-i intereseaza adevarul. Ei doar vor sa fie invingatori, premianti si pentru asta sunt in stare sa-s vanda intreaga familie. SUFLETE MOARTE, ZOMBIES. O planeta condusa de roboti si schizofrenici!

     - Ca o zamă de urzici drese cu ou, cum zice şi Şandor feciorul lui Trăian doctorul cotoştelor din Osoi însurat cu Virgina Nastasii, după care era însurat Ioan tata lui Revnic Burdeosu, cel care omâncat spălătorie, şurluitorul de vasă, zdreanța cu care ca un burete se spălați bluzele şi aiesta localnic din Ciubăncuța.

     - Ciubăncuța si Ciudanovița. Vezi cata asemanare intre amprenta numelor de unde venim. Interesant. Nu? Asta numai daca crezi in semnele astrale. Urzici cu oua ochiuri era parte din meniul saptamanal al cantinei miniere din Ciudanovita. Si nu faceam mofturi.

     - E o iresponsabilitate? Un divin a destinului numele satelor noastre, ce legende ascund, că-n Ca-n Ciubanca ar fi vetuit un cioban, iar în Ciubăncuța o ciobăniță şi nu exista nici o stare de urgență.Tu ca un hirotinit vei zice admirativ excepțional: erau alte vremuri, mai avantajoase. Un fel de bâza/ țâța - mâța... sau stic, spic boi dinapoi, joc a feciorițelor jucat, în ziua de paşti, în țințirim = curtea bisericii, un pitoresc din copilăria, arhaicul, omenirii.

     - Daca vezi cum falsifica chinezii ouale de gaina te crucesti. Si nu le deosebesti la gust daca nu te gandesti: Au un butoi plin cu o solutie pentru galbenus, un butoi solutie albus si un butoias mai mic solutie coaja de ou si o matrita cu zece forme de ou, ceva asemanator cum aveau vanatorii pentru turnat alice de vanat mistretii cand isi pregateau cartusele singuri acasa. Intai ung cu solutie de coaja de ou peretii matritei apoi toarna galbenusul care e mai vascos si se aduna iar apoi complecteaza cu albusul mai lichid si inched gaurica cu o pensula muiata in lichid de coaja. Dupa aproximativ doua minute coaja oului se intareste intrata in reactive cu albusul sic and deschide matrita vezi 10 oua perfecte. Au intreaga familie la ferma care toata ziua fac oua si le pune in cofraje pe care le cara la piata. Am gustat si eu doua oua in doua diferite ocazii si din cauza ca stiu au gust greu de ai senzatia ca sunt foarte vechi insa ei asa le folosesc frigandule ca ochiuri intre felii de paine cu o felie de branza , sare, piper un pic de suc de rosii sau ceapa feliute si nu mai simti nimic si uite asa tu mananci oua sintetice care sunt facute in laborator chimic nu natural din gaina. Si atunci te miri ca a inebunit lumea care si carnea o face tot in laborator sintetic.

     - Amu, dragule, dumnealor vorbesc de verdețuri, dar nu se vorbeşte de hajme, ştede, limba boului, ci de şalate, ceapă verde (cozi de ceapă), ridichi... şi după ce ajungi acasă cu verdețurile din prevedere, prudență trebuie să le ții la uscat, în aerul camerei câteva oare, nu-n frigider, c-aici îi umezeală, le ții la uscat ca să moară covid 19. Omul se teme şi de umbra lui, că nu mai este pricolici, nu mai e cine să-i mai fure laptele de la vaci. Dacă cităm pe alții nu mai suntem noi, plagiat ca Victor Ponta şi desigur suntem un nimic, în starea de bine, de bucurie, că fără a fi noi înşine cine suntem de fapt, că doar când facem bine, ne facem bine şi rezolvăm ştiind cine suntem, că suntem, dar Ben hai să nu ne lăudăm şi, neam, să continuăm s-avem, în cheful de muncă, s-avem încredere unu-n altul şi să lucrăm, scriem mai mult, mai bine, cu mult soare, cu căldură de om şi surprindere, că cineva a zis: -"A venit şefu, stabu şi a un mod de a fi şi ține de şase ca-n clasă pe la Aghireş-Fabrici, mai țineți minte, că profesorul Ioan Sunoschi, prof. de limba şi de literatura română intrând, în sala de clasă nu se îmbină, ci ca un viscol care biciuia şi spulbera zăpadă mă luă-n palme, la palme, în acord şi susținerea clasei, chiar profesorul ca o pâine binecuvântată mulțumit de cum scrisem După mere fără să-mi fi cerut, doar eu simțind nevoia să scriu ce am scriu, pe mine lovindu-mă pentru gălăgia care o găsise-n clasă, cu toate eforturile de a nu fi găsiți scurt electrocutați şi vraieşte ca zgaibe a naibii. Când se va schimba lumea-n bine, oamenii găsind  pe Dumnezeu ca să ne reinventăm? Cînd ne va fi munca de top, de succes? Paştile vor avea importanța cuvenită?

     - Prevad timpuri groaznice. Astia organizeaza FOAMEA pe intreg pamantul. Si vom fi controlati prin tot ce e in jurul nostru, telefon, frigider, capra, vaca si porc, vom fi toti marcati si teleghidati, pana si sticla de Palinca va vorovi cu tine. Puta o sa te muste, va latra si behai si doar foarte rar ciripi.

     - Cum decolăm cu automobil cu tot, în curtea bisericii, că nu suntem comori, cozi de topor?

     - Cu FOTOGHIN.

     - O aud bine pe Vica calculată, harnică/ repezită, că şi nervoasă pe bună dreptate, că nu o puteai păcăli, ea ştiind clar ca bună ziua câte prune are, în straiță, traistă, deşi Dumnezeu îți dă, dar, ho, ho! nu-ți bagă-n straiță (făcea apropo lui Daria ca atunci când copilul avea două moşe şi rămânea cu buricul netăiat, că doar mielul blând suge la două oi şi copilul care mârăie, cere capătă țâță? şi azi politica-i diferită: -"Unde două femei, în casă sunt, zice Vica forțată de împrejurări, zice din păcate acru: -"Unde două femei sunt, în casă, apă-n vasă nu mai este", zice ca s-o atenționeze pe Daria şi pentru stare de bine era nnevoie, în casă de apă pro supravețuire. Cu încredere şi speranță se face cu perseverență la orice provocare. N-am fost niciodată nicăieri, în altă țară n-am fost niciodată şi nici nu visez să mă duc, dar prin lectură sunt suflet rătăcit cu Platero şi Juan Ramon Jimenez, prin Spania, în Moguer unde la muncă e Flaviu şi Cristina cu cele două fete a lor născute-n Cluj-Napoca, oraş înteresant, dar eu inteligent, îmi imaginez viața acestui scriitor spaniol demn premiat cu Nobel şi era lesne să mă cer să fiu găzduit de acest gazdă la el, în acest sat, unde era şi a trăit şi acest fericit care avea animal de campanie pe măgarul Platero şi gluma glumă nu e glumă, că erau ierburi şi un dumnezăiesc a existenței cu destule probleme şi un sol roşcat, dar nu vă faceți probleme, existând şi un social-uman, un specific sărbătoresc, cu toreadori de ocazie alertați şi alergați de tauri care neştiutori nu ştiau ce se aşteaptă de la ei, alergați pe acele străzi înguste cu băi de mulțime asemeni chiorului amiral Trăian Băsescu pe la noi, într-un larg a Bucureştiului cu mister, în pwrioada preşedinției lui istorice/în clocotul mărilor cu oceane fără limite, nesfârşite, oceane pe unde ajunse temerari ca Magelan; Cristofor Columb tulburați, în necunoscut, ducând lupte vitejeşti şi suferind înfrângeri şi fiind nevoiți să înfrunte furtuni cu valuri cât blocul cu zece etaje, că era şi o cumpănă, Băsescu fiind încercat de vaporul incendiat, cutezător putând să-l surprinzi, văzându-l printre flăcări ca de balaur cu 9 capuri de bau-bau.

     - Peste tot in lume sunt oameni frumosi si suferinta cacalau!

     - Dar culmea n-am rând să las las să se decanteze lucrurile cu Păreri şi Juan Rămîn Jumez, un excepțional, că era sensibil cu ce scria, nu ca la noi, că alta era tradiția, în Spania cu Moguer-ul unde el inspiră şi expiră, în tot ce simțea la fiecare pas spre lucru bine făcut cu gust şi artist, cum şi eu, că-mi pasă stând acasă, evaluându-mă: Bal, Pal şi Hal: anțe pante acționând responsabil, că rască-parască, în această primăvară, s-ar sui la cer fără scară, deşi rahitic din cauza iernii ieşit la colț de iarbă, la vitaminic, la roua care-i râde purceluşului rahitic, slăbănog, îi râde-n barbă, ca celui de la urmă care la urmă, râde mai bine. Cove zice,c-au zis-i alții:-"Şi închis, într-o cojă de nucă nu va fi să nu cunosc nemărginirea lumii, că epursimove a lui Giordano Bruno, nu ne va împedica s-avem speranță. Mie nu-mi vine să cred, că nu vom avea parte de o binecuvântare, alduire.

     - Pai Dumnezeu ne-a dat libertatea alegerii si deciziei. El nu se mai amesteca in treburile noastre. Cum ne asternem asa dormim.

   - Tu trebuie să ne dai cu încredere lumină din lumină speranță şi credința mioritică a neamului ca preferat care eşti surprinzător ca o cafea cu aromă mai aparte. Arată-mi, deci: cum scrii să-ți spun cine eşti, Ben, în esențialul existențial.

     - Horia, Closca si Crisan ! Nu te speria ca nu mai stie nimeni in Romania cine sunt ei.

     - Cum să nu se ştie, istoria lor fiind ilustrată până şi-n cântece şi jocuri de copiii/ doar noi ştim ce ştim?

      - Pe cai atunci !!!

     - Prea multe nu ştim, în inocență noastră putând să nu ştiu/ să ştiu cine eşti că istoria nu-i un esențial social şi național? Chiar istoria s-a scos din şcoală ca materii de şcoală ...deşi istoria e esența existenței noastre Ca România e de România, nu-i aşa? Liniştea şi speranța mă căluzeşte, întovărăşeşte  şi acuma în vremurile acestea de izbelişte şi  de izolare, cu mască costum de protecție şi bitoşei, în picioare, vremuri de luptă contra covid, cum zic sperieții cu urgență vrând stroşiți să ascundă adevărul: de fapt cine mi-s ei, ce rusinosi, ciumi a lumii mi-s ei globalizatorii, scamatori criminali şi lacomi? Chestia e nu drăcia ci imunitatea care o avem noi şi care e explicația, că uneori atăcați, nu facem față, că nu ni starea de sănătate bună? Tu-n depărtarea ta care ți realitatea mioritică, năzdrăvană, că-s nişte reguli încă în vigoare? Eşti autoizolat? Ming ca mică chinezoică responsabilă, ce zice, ce face? Pe de alte copii, că-s nişte restricții, barbarii, că se fac multe nefăcute? Multă masă lemnoasă la noi e doborâtă fără o logică, e unul şi doi la mână (învinuit e vântul, că vântul ar fi vinovat?) Ilicitul are de lucru şi nimeni nu-i armonizat, legal. La sat oamenii-s împuținați, c-au sărăcit ca număr şi la putere şi au devenit resturi, reziduri, incapacități, nişte minusuri pe Arcă şi-biserica vieții, c-au murit şi sunt şi fără puteri, că nu s-au adaptat la drum şi neputințe covalescențe, în loc de noblețe, băiete, că viața, mai ales politica, i-a dat peste cap, le-a băgat bețe-n roate, în regim de urgență şi nici o măsură plauzibilă pentru ei ca ordonanță de urgență nu s-a dat.

     - Traim intr-o societate prea curata, prea sintetica, artificiala iar multe din aceste infectii create in laborator nefiind naturale adica sunt construite de ingineri nu sunt recunoscute de anticorpi si sunt neglijate atunci cand trec pe langa ele. Ne jucam cu dracu atunci cand facem pe dumnezeii care stiu tot. Ming se dezinfecteaza incontinu si se spala pe maini defiecare data cand atinge ceva, se schimba de hainele de afara cand intra in casa si le lasa afar ape sarma pana a doua zi cand o ia de la capat. Oamenii care iti aduc ceva la usa le lasa, te suna si se indeparteaza de usa 3 metri, vorbeste cu ei si asa zilnic. Mergem la cumparaturi la doua saptamani odata si atunci cu manusi si spraiuri sau alte lichide dezinfectante. Eu nu cred insa trebuie sa ma prefac in favoarea lor. Daca spui adevarul lumea sare si iti da in cap si apoi pune o eticheta pe tine cu inscriptia Corona virus 19.

     - Au apărut probleme, în directive şi-n tot din cauza stării de urgență şi avem o datorie şi îndatorire civică, că e necesar de prospețime ca să ne încadrăm cu forțe şi eficiență, pro siguranță, în bine, în firescul vieții cu momente delicioasă şi eficiente: motive ca să te bucuri (va fi o mobilizare mondială provita a satului românesc şi va mai sublim, c-avem ca români talent probine că ni se dăruie lumină, lumina învierii. Ca aspect a totul percutantă de vreme bună că şi vremea se mai încălzeşte şi agreabil cu atmosferă plăcută față de ieri, ieri fiindu-ne trecutul glorios pro viitor triumfător, că nu va mai fi mască şi restricții de protecție, că tot e ordine şi disciplină cu respectarea omului, în primul rând, că nu va mai exista nici un focar de infecție. Daria:

-"Eu trebuie să-i bag toate sub nas puturosului! Ce ajunge omul, că nu sunt vorbe de încurajează, că se enervează şi ambalează Daria ostenită ca o întoarsă din străinătate, mă devorează cu nervii ei pisălog şi gestul ei nu trece neobservată şi Miha ca într-o tragedie americană:

-"Ticule o să te omoare, cum a omorât-o şi pe mica cu neasculuarea ei, că n-are, că n-are o logică schizofrenica".

-" Tu nu m-ajuți", se descarcă ca şi cum broasca ar fi fost călcată pe coadă. Eu fiind cu Daria acasă, Miha cu Marius, Dorina noru-mea, că lucră, în spitalul de copiii: infermieră pe moților vin la Ciubancuța sambata, dar tot nu ştiu inconştient de dezinfecție, deşi molima e extinsă peste lume, peste tot, că e epidemia devenită practic pandemie, dar eu nu fac nimic, pro imunitate, nici chiar nici pe mâini nu mă spăl ca să pun binele-n lumnă, n-o fac, deşi am tensiune, sunt post AVC şi sunt cu diabet, sunt un nenorocit bolnav, dar cu binele cântare a cantarii, cu-n munte de credință şi cu Dumnezeu alături şi-n suflet, deşi sunt un imbecil cinstit, că dacă faci ție-ți faci, dacă-ți dai, nu Dumnezeu îți dă, îți bagă, în straiță, că tu dând îți dai. Mă bucur, c-aşa stau lucrurile, că omul depinde de sine, de voință ca să rămâi aproape de cei dragi, că omul îşi răsfață simțurile, depinde de om, depinde de celalalt.

     - In seaman ca esti indopat de medicamente si asta s-ar putea sa sperie virusul sis a fuga de tine. Acum sunt informatii din Franta ca medicamentul pe care il iei ca sa te scapi de tuberculoza e bun sa trateze acest virus.

     - E un distinctuv. Nu ies nicăieri din casă, din ocol, curte, mă îndoiesc şi exist să dărui celorlalți opera, cărțile mele, lumina şi am încredere în ceilalți şi mă conjug, să citească ceilalți, că suntem într-o silință permanentă voință cu primenire în a apa fluviului poluat, întru drept de a fi. Acasă Miha a făcut totul lună, că era un obligatoriu, dar eu, că ți-am spus îngrijorarea deşi e bai şi cu ruşii şi radiiațiile lor de la Cernobâl, fir-ar... Acuma 34 de ani am fost afectați, dar pe rusnaci nu-i doare capul cum nu le pasă şi să ne rentoarcă tezaurul, cloşca cu puii de aur, picturile... Îi ca sperietoarea de ciori, dar eu nu-s, maistre, tuberculos, dar restricția mă împedică să mă achit de ce a mai rămas, rest, pentru cărțile, cele 2 volume Poeme din iarba patriei limba română, chiar dacă deabia le aştept, dar directorul editurii Aurel Popa, de unde să ştie că nu-s rău platnic, în ciudă că întodeauna i-am plătit ce i-am datorat? Fiecare are însă părerea lui, în acest sumbru al României, că vremea ne vremuieşte şi resticția mă calcă pe nervi, mă înebuneşte, că există mesaj public provita povățitor. Nu-mi va trimite, cărțile, până nu va vedea că am achitat, în România existând un carmbool şi nu mă miră ce decizie a luat olteanul având convingerile lui, fiecare fiind cu firea lui şi nu-i pot repugnă, reproşa e dreptul lui să fie suspicios, neâncrezător, deşi fiecare am răspunde în fața legii/ nelegii, tocmeală din cauza parlamentarilor neserioşi, c-au prevederi anume să-şi mențină pe linia de plutire nu cinstea, ci corupția = tâlhărie cu întrebarea înebunătoare care ne nedumireşte, bâjbâie şi tulbură la propriu legat de ei, dar şi de coronavirus care a fără pauză, fără relaxare, nici când dar din dar cristic ți se dă lumina care contează, existând un fel, mod, de a gândi. O imagine e ca o mie de cuvinte, când gestul nu trece social-uman neobservat şi nu pentru că ceilalți ar fi cu spirit de observație/ fără şcoală, experență, vieții, că Daria sare calul şi face cornulețe după rețetă rămasă de la Vica şi atunci formidabil cum să zici, că-i o prostă, că faptele ei excelent ilustrându-ne, împăcată cu sine, ne dovedeşte, şi învredniceşte, nemureşteancă nu-i o proastă făcând față la viață şi mă convinge domnul doctor, ungurul, care cu serviciu, în Panticeu, îmi spune ca om leac bun de pus pe rană, dându-mi o siguranță:

-"La câți doctori te vei duce, tot atâtea diagnostice şi prognostice cu meditații ți se va da, îți va pune, da". Am concluzionat şi-n cazul lui Daria-Loredana Ferghete (după ele, după doctorițe cu noblețe, am făcut-o de tri pițule/ cenți, că şi-a făcut feştania, deşi pauză nu-i nenăscând ca Vica, cu toată bună intenția şi bună cuvința lui Dr. psihiatru Mihaela Şandru/ medic primar Mihaela Crăciun cu păreri care mă amuză: părerile ambelor specialiste, că-mi defăimează fiica, că doar uneori e noapte după duminică, luni şi te sperie, impresionează situația, că-i de speriat masca de protecție, mască impusă de autorități cu rigori, culori şi valori. Tu, Ben, chiar aşa mă ştii: curând năfrămuțele fetelor, în halbă = şezătoare de tineret, mai ceva ca discotecă, zgomoteică: cartofi pai şi muzică uşoară, om bun cu viață viață.

     - Ma simt atat de departe si singur, Ming e in cultura ei eu sunt in a mea ea sufera chinezeste dupa ai ei in china eu dupa ai mei in trecutul romaniei mele si cind am ajuns in parc ca sa-I reprosez Domnului printrun copac inalt si scorburos El mi-a raspuns prin suferintele batranului centenary neingrijit de zeci de ani, sigur i-ar fi facut bine un strat de var cu bidineaua cum invatasem noi la scoala ca sa-I ferim de insect sis a-I pastram sanatosi. Se citea prin violenta ranilor trunchiului ca trecuse prin multe si numai de Corona virus 19 nu-i pasa lui. Voci tinere, trei domnisoare din Afganistan dupa imbracaminte trec chicotind vesele pe langa mine in dieta lor de seara pasind ca o turma sprintena asa cum si noi odata ne avantam in viata, o imagina care mi-a schimbat traiectoria filozofiei sinucigase alunecand usor in fasa vietii si destinului omului pe pamant. M-am intors acasa sa-mi continui calatoria vietii prin Geneza Biblica a Domnului.

     - Daria referindu-se la medicamentele mele: -"Dacă nu mai este, nu sunt, de unde să-ți dau?

-"Nu i-ai păr din palmă/ de pe broască".

     - Tu ca un tânăr nelinişti, în anii cânelui, cum zicea bunicul Viorel Ferghete care trecuse de anii maimuții, ei țărani având o logică a lor sănătos încăpățânată, în bine. Era un om care se controla ca şi cum pe lume nu s-ar întâmplă nimic, în Focsanii lui M.Sadoveanu, că nici noi cu temerile noastră, nu suntem rezonabile, că un focar apare şi unde e prevederea noastră cu calmul necesar, în acest adevăr? Chestia nu se mai pune cum ne îmbrăcăm? Dar ce facem de Paşti, când e vorba de un sărut, însă în absența lui Vica, nu e cazul de mine, mie rămânându-mi visul, o iluzie: zbor de flutur efemer, un dar de zâmbete, surâsuri de geoconde de legendă, că orice, dar ce nu faci, dă o mână de ajutor să te bucuri? Când o răbdat să-i zici ceva, să-i rogi ceva? Tu frânți pâinea fără nici o mândrie, fără aroganță/ fără abuz. Fără îndoială ne împedicăm, în noi înşine, că total nu suntem ceea ce-i iubire, în această hârjoană, deşi omul înțelept îşi face iarnă car şi vara îşi face sanie, dar concret ce se face eficient pentru popor? A la 2 ani, în 14 mai ora 1. N-i uită, Pavel şi mai ales copiii ei no uită şi a o logică. Să ne amintim de ,,Vica” = muza care îl inspiră pe poet prin sufletul și chipul ei frumos, Melania Rusu Caragioiu. M-a telefonat Profesorul Bogdan şi m-a înviorat, c-are un stil plăcut de a vorbi şi încuraja; suntem, în joia mare şi i-am zis deja: -"Hristos a înviat !" PE PROFESOR  l-am întrebat despre domnarii Clujului, dar cuvântul de domnar, domnarii şi i-am spus: domn, domni. L-am întrebat, că oamenii-s strmtorați, ținuți în chingi. Eşti o scumpă, Melania spunând despre Vica, pe Vica poetul să n-o uite. Vica e rațiunea mea, rațiunea lui Pavel. A nevoe de prudență şi discernământ. Fain a fost, în Sâmpetru, că aşa cum zice Mioara Velicu:

-"De-ar pleca toți moldovenii din țară, de acolo unde, în deal o casă, țară dragilor s-ar lăsa într-o parte, că nu-i cine sta sus în acea casă de la cruce, că nu mai există fenomenalul: un zâmbet, o floare, lumina decum îndată şi nici învățătura, pildă ca s-o învăț, că şi izvorul a cu apă rece şi liturghia ni-n holda de spice, în pace şi pâine trasă lumină-n mâine: zâmbet, dor şi soare..." Nu prea dansăm eu, dar eram cu capu-n nori, în miezul problemei, mai într-un picior printre fete şi feciori, că-mi era vorba dulce şi mă îndulcea româneşti şi alături de legendă Vica, un fruct țărănesc la care se găsea lipici, o splendoare, o femeie care avea o plăcere, o atracție magnetică, că ciudat avea pe acel vino încoace, deşi se zicea, că femeia frumoasă mulți şogori, îți face, Pavele, are ea ceva, în plus şi-mi făcea multe bucurii făcându-şi cu mine multe ghiduşii, jucării (-"Tu, Vica, de ce te dai cu pudră şi rutinele?"-"Ca să mă fac frumoasă" -Şi de ce nu te faci, frumoasă, tu, Vica?")

     - Trump si-a predat puterea zice Fake media, Federatiei Emergency Management Agency pentru 6 luni, in 13 Martie care a devenit acum mai puternica decat presedintele si decat Congresul American. Are puterea sa suspende legi, sa mute comunitati intregi dintr-un loc in altul, sa aresteze si sa tina inchisi cetateni fara ordonanta de la curte, fara a fi judecati pe perioada nelimitata. FEMA poate confisca proprietati, poate intrerupe sursele de alimente, transportul in comun si particular si poate sa suspende/anuleze constitutia tarii. Si chiar sa minta dupa pofte toate in numele tarii. Cand aceasta stare de urgenta/dezastru e declarata organizatia FEMA  are voie sa dezvolte planuri de control a populatiei, mecanisme de productie si distributie, surse de energie, salarii, credit, si circulatia banilor in America. Vor modifica constitutia daca e nevoie. In tot acest timp presedintele si nici congresul nu poate modifica actul pe durata celor 6 luni. Si acesta e doar inceputul pentru a porni noua ordine mondiala.

     - Era între mine şi Vica, era în povestea de iubire, era o înțelegere şi un respect. Cunoaştem organizați, cunoaştem specific şi responsabilizați,

ca un uvaccin şi ca cei botezați,

cunoaştem, mama ei, agresiunea!

Şi ce-i inteligent, important

şi de caracter sub cer ?

     - Asa era si intre America si China inainte de dezastru. Deci Trump nu mai e presedinte pe aceasta perioada zice media “Fake News” si spera ca totul va fi rezolvat cu bine in tot acest timp de acest grup de oameni inteligenti si patrioti americani. Dupa cum vedem aceasta organizatie are putere si asupra rusilor si chinezilor de Europa nu mai vorbim. Dupa cum observi din media spionarea intregii populatii a lumii si coordonarea/controlul/dirijarea/izolarea, oprirea zborurilor si transportului terestru si naval sunt aplicate fara cartire de mai toate guvernele pamantului. Cine nu accepta va fi strans de coaie si facut praf. Deasemeni toate formele de media/comunicare, electricitate, gaz, petrol, minerale, surse de mancare si ferme agricole si zootehnice sunt preluate si subordinate. Guvernul va avea putere sa foloseasca fortele de munca asa cum cred ele necesar deasemeni educatia si sanatatea si chiar distractiile sau a avea copii. Dupa sase luni FEMA poate sa redea puterea presedintelui si Congresului insa poate sa si refuse pentru o perioada decisa de ei. Toate aceste descrise mai sus sunt inspre beneficiul populatiei declara FEMA. Suntem condusi de actori?

     - Ce-i Beijing de acasă, din, stând cu tandreță acasă, în cea mai bună colecție de amintiri cu performanță de acasă? Cu prostia ce a făcut, cu lumina să depăşim desăvârşirea, că iubim şi să trecem peste orice ca să nu intrăm, în faliment? Oricum tinerețea mi s-a dus cu capu-n poale lui Vica şi m-a flamat bătrânețe mai aparte ca melodie malițioasă gustată, până acuma, Doane-ți mulțam, tot mai departe de moarte, mai fugărit de nevoi, de răutăți ca covid aiesta stroşit şi neastâmpărat, că eu din instinct m-am sclintit şi în loc să mă însor cu ea, eu m-am măritat, că m-am dus de ginere, în Ciubăncuța s-a zis, că eu îs pe poale, dar am fost responsabil, că nici socrii n-aveam, că muriseră, deşi-n sat se zicea, c-au fost oameni buni, dar eu n-aveam noroc de ei să-i am de ajutor la casa mea (m-am dus în amarul meu la casa ei şi am deschis ochii binechiar dacă era văduvă, desflorată şi cu tri prunci după ea, bată-mă norocul, dar de unde să ştiu ce vremuri vor veni ca o poveste, în care corupții îs oameni cu carte, băieți deştepți (vedea toată lumea bine), pentru ei eficienți, din înteres personal (uneori, în largul vieții tu fiind, în strâmtoare în toate privințele cu neajunsuri). Eram om serios, însă numai eu nu ştim, nu credeam, că pe ger îngheța şi pisica cu mieunatu-n gură, că probabil şi statuia libertății era pe la Copşa-Mică, că şi la joc ne răsucesc până amețeam, că ne iubean, în aventură ne răsucim şi totuşi iubirea ne iubim. În rostul acestui popor, Doamne, bate baurură, că tu, Pavele, o beiai cu măsură, că eu, nu aventură, îmi poruncesc la gură şi nu mă stroşeşte dacă cineva pe te miri unde, prin ce sat, ca om minunat, mă înjură şi mai stau bleg ca Paul a lu'Parizianu, din Delirul, stau la masă şi mănânc o prăjitură cu sfântu, Roger Moor, la cotitură! Vica avea gust de sărbătoare. Oricum tot avem de câştigat, fruntea sus! Eu socializez cu ce scriu, dar tu cu o paletă diversă largă profesionistă, în ansamblu, exemplu, şi Brâncuşi-l, în templu eliberării de coronavirus pur şi simplu cu vitralii colorate de soare cu responsabilitate de vreme frumoasă şi de sărbătoare cu lumină.

     - Brancusi, … imi aduci aminte de fetita pe care nu o puteai intelege, Irina Rimes cu melodia “Nu stii tu sa fii barbat!” Copiii din ziua de azi nu stiu sa fie barbati ca i-a crescut mamica si guvernul democrat “fetite” si au sarit toti pe ea cand a fost propusa ca abasador a lui Brancus. Brancus sa bucurat mult cand a vazut-o pe aceasta tanara si naiva dar sincera Joana of Arc gata sa se avante la lupta intre idiotii parlamentari ai europei ingamfate sa-i cucereasca si sa-i beleasca de fonduri. Insa intelectualitatea “inteleapta si hibernara” care stie tot a sarit si-a tavalit-o pe biata fetita, pentru sinceritatea si curajul ei de a se avanta in fruntea ostirii. Brancus sa intristat mult sunt sigur. Daca francezii ar fi analizat-o si descusut-o pe Joana of Arc ar fi descoperit o fetita tot atat de sincera si naiva insa curajoasa si gata sa se sacrifice pentru natiune si popor. Stii ce a zis Albert Einstein cand a fost intrebat care e secretul inventiei/invingerii? “Toti desteptii stim ca nu se poate pana vine un naiv innocent care nu stie ca nu se poate si o face”.

     - Scrisul începe cu mine curățenia din interior, iar Times, sublimul, la o zgâită, pentru unii o eroină, dar nu-i lumina de Paşti, ci e iluzia din poveşti, munte de credință, drept la veşnicie, că-i lipseşte Irinei coasă, care-ți taie respirația, rezolvând misterul lui Blaga. Erată: Irina Rimes e o zgâită, unii zic: artistă, nu mă înțelegeți greşit, că fata e deşteaptă, în arta ei cu aplicabilitate. E grija pentru cei dragi Rimes, în şi, prin cântecul ei puțin ca o placă zgârâiată, chiar dacă ne ploua cu emoții, luptând îmbrăcarea hainelor fericite, de sărbătoare, de biserică şi de primăvară, cu soare, colorate, în dorul ce mi tare dor de lumina şi parfumul special a trupului, lui Vica. Vics n-avea fumuri de femeie care pentru fercirea ei forforoasă ar  vrea moarte de om cum alte colofâse, cu care nu se asemăna repezită Vica, blajină ca maică precestă sau ca feciorul ei Iisus, un păstor blând de om fără pereche, fără asperități/ spini,în suferință lui nemiloasă de răstignit pe cruce, sus pe Golgota, care nu se mai şti asemeni grădinii Ghețimani pe unde în fond or fi fost geografic, cu spațiul lor de paradis, eden a omenirii paşnice de pe vremea Evei şi Adam, după 2000 ani doar presupunându-i-se locul, cu acel pitoresc şi valoare arhaică, mântuitoare. Pe Alexandru Patria,îl abordasem la Lemnul Verde, în Dej, deşi scriitorul venea de la Beclean. Sâcaitor cui n-am cerut să scrie cronici despre cărțile mele nu cu tiraj prea extins numeric (că hai s-o spunem verde: era halal tirajul, că: ce-s 50 exemplare editată la fiecare carte, la editura Sitech? La câți cititori ajunge acest număr ifim de de cărți? Despre câte se va scrie recenzii? Doar cu atâtea volume, catarge, care înfruntă mările, valurile, câte oare vor atinge triumfător malurile?)

     - Romanii nu vor sa se cunoasca pe ei, nu vor sa stie cine sunt si nici nu vor sa mearga nicaieri, ei vor doar expresia suferinzilor si a parerii de rau fata de sine, vor doar experienta de victim. Ei vor doar sa se uite la cruce nu sa-l elibereze pe Hristos si prin acest act pe ei insisi. Le place lor, sclavilor endorfina asta generata din a fi compatimit, vai saracu!, vai saraca! Romanii sunt rusinosi, le e rusine sa fie romani si pana nu se va trezi dorinta de libertate si independenta sufleteasca, dorinta nemuriri in care credeau stramosii nostrii daci. Corporatiile de azi nu vor fi interesati in cartea ta ca tu ii trezesti pe oameni si ei nu au nevoie de IOBAGI liberi ei vor gaini in ferma care sa faca oua. Tu in cartile tale le spui cu dragoste cine sunt. Ei se duc la Eurovizion si le e rusine sa cante in limba romana, noroc in moldovenii de peste Prut care deltfel au si castigat acest concurs ca ne mai aud si altii limba. HRISTOS A INVIAT !

     - Ce facem când nu ne mai dă răspuns? Paştile cum sunt? Ouăle se fierb, în coji de ceapă si luni mergem la udat spunând o poezie. Ciocnesc ouă şi ziceam: "Hristos a înviat! Cu răspunsul: "adevărat a înviat !" şi era o bucurie, că aveam bucuria să dărui şi era minunat.

     - Situatia la zi (ieri, 13 Aprilie 2020) a raspandirii COVID-19 in Europa si in Lume, din care am extras exemplele grupate in atas imi confirma calculul  de acum doua zile din "Jurnalul COVID" si concluzia ca stam destul de bine, cu acel 0,003 cazuri la suta de locuitori. Iata cum arata ieri, pe tarile selectate,

                  Situatia cazurilor si respectiv deceselor la 1.000.000 de locuitori:

Romania: 395 cazuri/ 20 decese - fata de:

Spania: 3.958 cazuri/ 413 decese

Belgia: 3.047 cazuri/ 425 decese

Italia: 2.975 cazuri/ 366 decese

Franta: 2.195 cazuri/ 267 decese

SUA: 2.041 cazuri/ 100 decese

Regatul Unit: 1.566cazuri/ 206 decese

Germania: 1.660 cazuri/ 48 decese..............

Polonia: 208 cazuri/ 8 decese

Ungaria: 169 cazuri/ 14 decese

 Repet, este vorba de raportarea la un milion de locuitori, atat in ceea ce priveste cazurile cat si morbiditatea. Interesant este ca in situatie asemanatoare se mai gasesc Polonia si Ungaria, si mai ales procentul extrem de redus al morbiditatii in Germania. In concluzie: Fruntea sus, Jos comunismul spaimei induse! Pasti fericit, tuturor!

     - Nu vor, nu vor, să se cunoască-n sine pro-bine şi totuşi iubirea: eu, Ben, Melania, Florica, Miclău, eu să fiu, că vreau, Ionele, vreau să fiu, Hristos a înviat, vreau să fiu lumina specifică, în largul spectacolui cu lumină cristică şi eminesciană mai aparte, mai aparte, în melodia aiasta preferată, vreu să fiu, în vogă să fiu la modă, națuonal monumental raportat la universal vreau să fiu eficient eu însumi, ca fiu al României, în largul lumii ca lumină a luminii fascinat fără precedent inteligent şi cu caracter sub cer luminată, înstelată, cu inima de Paşti vrednică şi de biserică, că-mi pasă să stau acasă provita cu viața pe Arca Salvatorului, că-mi pasă viața sănătoasă, luminată, luminată şi curată, în artă scrisului, în rază luminat ca om fericit şi aşezat, Dumnezo vă dea bine ca să fiți luminați, în raze luminați, cu propria lumină, în rod de holdă şi grădină, în preaplin şi divin de pâine responsabilizați, şi botezați! Din a doua zi de Sfinte Pasti să mă bucur nefiindu-mi suficient centru muncitoresc m-am dus la udat şi-n satul Aghireş şi nu ştiu la  a câtea casă, nu prea departe de intrare văd o poză cu mine, instructori de tabără precum şi un coleg de aici, Ghiran, că amândoi prin 1949 am fost, în tabără la Arcalia, Bistrița (se tot acuză comunismul şi zic aiasta fără a fi nostalgic, dar, în socialism, fabrica şi şi şcoala, nu părinții, ne trimetea, în tabără şi pe bătrânii părinți îi trimetea la băi, stațiuni, la tratament, în acea vreme a nerăbdării timpului, numa pe colectivişti, ceapişti, nu-i trimetea nicăieri, cum nici acuma corona- virusului, mama dracului nu ne face nici un bine, că ne focusează şi expediază, în temeteu, cimitir, în țințirim dacă având vre-un merit şi ne îngroapă lângă biserică, cum a fost îngropat, în Sâmpetru-Almaşului bunicul, fătu Viorel şi bunica, fătoaia Nastasia), dar drumurile ni s-au despărțit, drumurile mele şi al colegului de tabără, în ciudă că am trăit frumos, pitorescul şi viața speâncenată de cireşari, muşchetari, puşti români admirați pentru şotii, aventuri, năsteuşnicii (minte de copiii ce vreți?)  -eram elevi deabia pe clasa a-IV-a şi obraznicinicia, neobrăzarea-inconstiența era la ea acasă, sursă copilăroasă de inspirație, că noi nişte naivi nu ştiam să ne pierdem speranța, că eram noi inconştienții, eram nişte frumoşi nebuni făimoşi, cum breaz ne-ar denumi metafizicul şi metaforicul prozator Fănuş Neagu scriitor mândru şi de seamă, mai puțin comunist decât Alexandru Sahia sau Panait Istrate/ lirucul Marin Sorescu, craiovan de fel, cu tot ce era poetic în La Lilieci, deşi el ne încerca istețimea cu fabula şi egnima ghicitorilor care-l făcea isteț ca pe cel care a scris Mistrețul cu colții de argint, Augustin Doinaş ori Labiş Moartea Căprioară asigurându-se din partea celorlalți ca Mircea Cartărescu cu ponosul invidiei din partea celorlați ca breazul genial Marin Preda. Erată: amândoi prin 1959 am fost ştrengari, în tabără timişi de fabrica Rapidă, că şi tată-su aghireşanul muncea în fabrica Rapid la ghips = ipsos. În cunoasterea de sine, pentru a ne cunoaste bine ne ca vecinii pe vecini care stând la bloc uşă-n uşa, dar cu ce rost? Că nu se cunosc, cum în sat ne cunoaştem toată suflare, şi, in Aghireş-Fabrici ne cunoşteam, având spiritul satului şi la nevoe ne dăm mână de ajutor, ne ajutam reciproc, cum ne povățuia şi ne învăța etic Ceauşescu să fim şi eram, dar acuma demențial, n-avem un Dumnezeu, n-avem silință nici, când e putință, voința, de a ne cunoaşte pe noi înşine, că caputaliştii n-au nici o mesie a iubirii în sufletul lor, ci doar răutate, egoism, au si nimic nu-i sexy, armonios, în simetrie cale, adevăr şi viață şi o îmbrățişare, că ne stă în putință ca să fim cu toții bine ca să nu suferim de ulcerul, în excces şi irezistibil, nebunesc, că doare acut, insuportabil şi existențialul, esențial, în acest întins la vorbă devine fără noimă,că eu văd lucrurile alfel si acuma cu multele obstacole covid, deşi trebuie să căutăm şi să găsim e Dumnezeu ca obligație morală Totul e neprețit, în traiul de acasă pentru a lua startul. E un bilanț zilnic sufletesc. Omul a o reflexie a iubirii lui Dumnezeu, e viața care curge sub asistență Lui, că se ştie ce-i de făcut ca lucru bine făcut exprimând iubirea, în toate împrejurările fără a repetă greşelile, că vigilența, paza bună trece primejdia, riscul, noi având puterea de a ne apără semenii. Sărbători cu sănătate şi cu Hristos a înviat, c-adevărat a înviat întemeiat! Câte înjurături n-am primit noi, pentru ceea ce suntem, în iubire şi demențialul, simțirea, sentimentul de noblețe, drept de a fi furându-ni-l şi omorându-ni-l ruşii cu vodca lor şi pe genialul Prozator, Marin Preda, un semen de-al nostru aflat, în luptă artistică pentru bine şi pace, în simetrie şi luptă cu greutățile, o nemăsură a virusului ca politica, un rău, ducă-se pe pustii, că ne întristează (ne-au furat ruşoi tezaurul aflat la ei în custodie de pe vremea sfântului Lenin, dar pe Marin Preda ni l-au omorât ca pe modernul şi cinstitul poet pretendent la premiul Nobel Nichita Stănescu care n-a fost primul venit, primul servit şi asta nu se şti de ce nu era bine venit!/ chiar, nici nominalizat, că era mă frate, Ben, de-al nostru şi punea umărul să ne fie bine, în confortul casei,"casa noastra" cu atâta dragoste şi dor, că noi, căpiaților capitalişti, că de fapt voi care nu sunteți dumnezei a binelui, chiar dacă ne întrebăm: ce va fi mâine. În consecință, Doamne ahută-ne, ce ne dorim incredibil, în spwctacolul covid-ului? Lui Marin Preda i-sa plagiat titlul romanului INTRUSUL de scriitorul american Erich Regal, fiecare tratând tematica cu subiect şi cumprins aparte animat şi barat super, americanul față de român scriind sumar, lapidar, cum mie cu tot Lavstory lui plăcându-mi mai puțin, că n-are răgaz, ci harul lui exagerat de critici, cronicari eseişti de pripas, care-l laudă, că-s mai artificiali şi mai superficiali, neobişnuiți ca Trump-ul lor care-i mai fără performanță politică, un uşuratic care şti notabil, şti doar ca el la statura lui mutoasă, dar ce zic mai fiind o variantă şi n-ai de ales, în lanțul caragialesc a slăbiciunii socio-umane cu o făclie de Paşti de halandala, portocala ...praf tămâie. E Erich Segal, autorul celebrului roman/scenariu,transformat,cum zic unii în făimosul film LOVE STORY,o schemă:istorie de-a dracului,de dragoste,fără să-mi inspire/să-mi reamintească cu prestanță o amintire fascinată,altă scenă clasică extaordinară personală care să uimească mai abitir că Vica ipotetic ar trăii şi ca țărancă,mai cu gust şi cu îndemână,cu energie, sărind peste cal,mai peste mână,deşi chiar şi pământul din dinamica lui, pământul s-a oprit cu timpul lui, s-a oprit din nerăbdarea lui, în loc (în siguranța de spirtiv cu performanță fără grăsime şi tam-tam profamilie,că planurile au prins aripi care s-au extins energetic,în zbor către un viitor care asemeni coloanei fără sfârşit ca un film de Oscar părea că nu-şi va mai termina dulcele şi binele,cu încântarea social-uman din sistemul ordinii sociale cu particularități disciplinate,într-un strict artistic probine, convețional şi transparent cu ideea, că nu suntem o frână a bunului mers cu sens şi consens, în univers, că noi făceam să fie mai eco, mai excelent şi mai inteligent, în nevoia de pace a omenirii. Eram piesele unui angrenaj mondial: eu, Pavel şi ea, Ludovica Vica "Păstaie", Mânzat.  În tot era graba de a fi de a exista cât lumea-lume, chiar dacă multe vicleşuguri ne deşuruba/ sufoca anihilându-ne însuşi existența, cunoaşterea, de sine, cum genialul Eminescu exprimă colocvial. Ce alt secret să am, dacă nu însuşi viața cu secretul desecretizat, doar extraordinaru ALEX. ŞTEFĂNEDCU FIINDU-I PERMIS DATORITĂ TALENTULUI ÎNMULȚIT, DOAR EL ISTORICUL ŞI CRITICUL LITERAR PUTÂND TINE UN FORMIDABIL JURNAL SECRET, O CARTE CU GRIJI ŞI NELINIŞTI CA SĂ ELIMINE TRISTEȚEA. De ce aş crede capitaliştilor cosmopolițilo alceva de cât cred şi de ce a crezut şi exprimat Eminescu,în Geniu pustiu visând o viață mai bună decât cea din Suflete Zbucimate scrise astral de autorul ei, evreu? Noi nu suntem orbeții din Orbitor, a lui Cărtărescu ăsta cu suflet şi Inimă de aur ca Iokoy Mor/ altul Ioan Gură de aur a narațiunii, însă asemeni lui Pavel, în omenie de Românie, în ciuda existenței monstruoasei coronavirus, cu care ne încruntă zi de zi, pas cu pas fără a face, pentru lucru bine făcut, ci efortul de a sta în casă, că ne pasă de sănătatea, o relitate prosperă a noastră. Lui Marin Preda i-sa plagiat titlul romanului INTRUSUL de scriitorul american Erich Regal,fiecare tratând tematica cu subiect şi cumprins aparte animat şi barat super,americanul față de român scriind sumar, lapidar, cum mie cu tot “Lovestory” lui plăcându-mi mai puțin, că n-are răgaz, ci harul lui exagerat de critici, cronicari eseişti de pripas, care-l laudă, că-s mai artificiali şi mai superficiali, neobişnuiți caTrump-ul lor care-i mai fără performanță politică, un uşuratic care şti notabil, şti doar ca el la statura lui mutoasă, dar ce zic mai fiind o variantă şi n-ai de ales, în lanțul caragialesc a slăbiciunii socio-umane cu o făclie de Paşti de halandala, portocala ...praf tămâie. Monstros, nu-i aşa să stăm blând, în casă că ne place viața cu capă şi spadă, grija care ne-o purtăm inspirat, stând, în casă că ne pasă, nu-i aşa? că cine şi cât va dura ca să ne fie bine, în ficare cu ale lui, pe altarul soarelui ca să fie fericire şi siguranță, în gamă diversă şi  nestânjenitoare dincolo de orice obstacole, că pe mine m-a schimbat Vica învățându-mă să dăruiesc şi să am speranță şi să zâmbesc la floare şi soare? Pandemia asta cal, spirit de mare ca evaziunea fiscală a corupție şi prostiei omenesti, politica ororilor şi crizei care ni se datorează abuzurilor, globalizării, o altă prostie şi stupiditate umană ca virusul scăpat de sub controlul din laboratorul experimental chinezesc sau ce ma dracului?!. Cu bine ! DUMNE AJUTĂ ! Nervos, consumatorul apei la serile lui, că udă roşii, spanacu, zice: îi cumpăr țigări ca să se uite şi pe la seră că cine se bagă nu mai iese, dar nici nu se bagă să fure altul niciodată se laudă învățătorul, spune lui Sorin Revnic, că l-o cumpărat cu darul lui, în țigări şi țuică care-l face cu neputință, incotenență urinară, pe Coriba după ciufala lui moşu-su, Sorcova, mai zicându-i-se feciorului cecanii, că mamă-sa, Lucreția e din originară din Ceca, comuna Zalha, Sălaj. În oncluzie învățătorul fiermier legumicol lasă un sat fără apă. Ce suflet o fi având, că eu nici de Paşti nu pot să mă curăț, să mă îmbăiez, deşi aşa se cade, dar lăcomia de a face şi din câcat bani, mă sărăceşte, vă duveşte de fericitul privilegiu de a mă face şi de fi curat când iau paştile şi lumina învierii (voi care nu mă credeți, ce credeți despre mine scriitorul care vă cere să-l înțelegeți sporizându-l, avarior, nelumina oamenilor cinstiți!. Lumina e miracolul învierii. E credința, dreptul învierii şi dreptul omenes de fi, prin fapte bune, că doar prin bine, ne facem bine, că binele cu bine e bine, în ce se cuvine, ce ni se cuvine, în toate neprevăzutele. Avem o elită, spumă de artişti, în socetatea binelui luminii ca s-i ducem bine cu bine îndrumați şi responsabilizații ca oameni, români, în bine, că suntem de bine şi cu iubire neclintită prin firea firii de mesie a iubirii. Nu mai au copiii, puii care învață pe cioară, n-au doamnelor şi domnilor, n-au răbdare cu mine şi-mi scot ochii. U-ai, dragă extraordinară şi scumpă eşti! Viață, viață: de ce mă îmbătrâneşti şi cu virus mă amăreşti şi ca Vica nu doar mă amăreşti, că viața ca-n poveşti mi-o amăgeşti şi din viața ca-n poveşti mă părăseşti, deşi zice-se viață, că mă iubeşti. Totul e ca, în cazul profesorul plecat de la orfelinatul din Prundu Bârgăului/ din Abrud şi elevul a venit silitor în spatele lui inistent, cu voință,împins parcă de un instinct aparte, împins din spate:

-"Domnule, profesor, nu mă luați cu dumneavoastră?" Mai întâi derutat de planurile lui se poticni într-un moment de gândire indecisă, dar  cu omenie, din glasul inimii l-a acceptat şi i-a zis chemându-l dulce, cu vorbă caldă şi cu mult soare, că  nu era indiferent, nepăsător, el, fiind pus pe fapte bune:

-" Hai"şi cel care era acceptat putea fi Mircea chemat de Dragomir, de unde se însingurase, în grija statului socialist/ comunist atât de blamat, c-aşa le ieşea neo comuniştilor, tata, Dragomir, având calitate de mare om pur şi simplu. Totul e ca un mement muzical inspirat, că toți avem un dar de a dărui, că suntem buni şi de nota 10. Daria o rânduit casa, o şters geamurile dând casei un super de paşti ca Mihaela o gospodină desăvârşită ca orice învingător.  Scrisul a schimbat tăcerea-n lumină. Ce trebuie să faci fain să te simți, dragostea mea trăgând special țâța-fâța eficient de coadă, cu toate că la vecinul peste gard era un leopard, cu altă destinație? Daria o rânduit casa, o şters geamurile dând casei un super de paşti ca Mihaela o gospodină desăvârşită ca orice învingător. Noi cu lumina noastră avandu-le pe toate: sănătate, putere şi vedere întru sănătate şi cu energia de România, că vom rămâne peste timp pace şi pâine, îndură-te, Doamne, de noi, c-am fost, în copilăria noastră: am fost, aşa cum viața, cum mi-a fost umilă viața, în lumina noastră, am fost închinați "Quo vadis, Doomune? am fost închinați la icoane! Iată, hombre, un capitol scris misterios, bine şi cu performanță, cu speranță, în permanență aprisă lumină, în sufletele noastre, a învierii, chiar a morții, în lumina fericirii cu mesia iubirii şi provita cu taina învierii, pentru oameni, că vivat viață!, că prin tot ce suntem arătăm iubire! Oamenii nu întodeauna au pacea interioară care deschide inima şi mintea ca să-i facă buni ca cezar orarul, că dacă-i pe aşa câte ouă face găină pe lună simțind fiecare pe pielea lui ca Şerban Copoț, aflat ca Ion Vindea, în tip tip! Dar ce zic de asta lui surpiză, surpiză, la Ştefan Bănică junior care a în dublu rol afemiat, că Brâncuşi la mişto cum de s-a bazat la mişto pe irina Times, că era aniversat ca maistru sculptor. În tinerețea mea comunistă pe unde rătăcea şi covorul aiesta tinerel, mamă, cu experență de gripă! care şi ea îşi făcea răpăguşul cu ravagii?

-"Am venit, în lume să mărturisec adevărul", zice Iisus, ca mare păstor ce era. HRISTOS a înviat, c-ADEVĂRAT a înviat! Vica era femeie, a vieții cheie, cum se zicea, în popor. Erich Regal a natural, de încredere şi incogito intrus Marin Preda, că el era rege a indienilor, un bine literare, dincolo de obstacole, modul de a trăi i mai bine fidel/ sau de nu te vezi infidel, că du-te-n măta te complică in relații complexe de dragoste şi iertare, că totul era şi se întâmplă pur şi simplu legându-te unul de altul ca să fii doi în viață ca eu Pavel cu Vica, după cartea vieții mele, că şi viața mea era o carte, o răstignită între bărbat şi femeie, bravule, ca Ioan cu Flori sau tu Ben cu Ming, că dacă iubeşte apoi iubeşti cu adevărat, că nu mai încape şi minciuna, să te şi prefaci, armonia dintre bărbat şi femeie a şi-n România subțire ca ața, Benule, candidatule, la fericire şi-n cazuloricui căsniciace pusă la încercare, că aşa se crede, că Dumnezeu te încearcă, brezule! Erich Segal, americanul de fapt se încurcă cu o franțuzoică cum pe la noi Poetul Miron Radu Paraschivescu o face îndrăgostit de o Rozalba până-n vârful urechilor, ție ce se încurcă în spovedania care i-i face la Popasuri lui Marin Preda (vezi: Viața ca o pradă scrisă de acest mare clasic). Pentru american, intrusul, în cele din urmă, parisul misterios a cocoşatului din notre dam, îi e inima şi casa la care foe verde revine cu înteres şi sigur pe sine, pe el ( şi romanul lui Erich Segal a bine țesut narativ, a un supliment de literatură fără probleme un blletseler). Nu cred, Ben, că nici eu cu genul şi stilul meu mai aparte, inedit, să nu te fi dezamăgit, că eu sunt eu şi nu altul, dragule. Iisus: -"Fericiți de cei care n-au văzut şi au crezut", i se adresează lui Toma. -"Nici acuma nu vă temeți de nenorocitul covid, credeți, în Dumnezeu ca pe marte cu moartea, pe moarte călcând să înviați din morți!" Totul în sărbătoarea-sărbătorilor, chiar dacă ne mai ieşim din tațânilor, din balamale. Unii oameni ca Vica, se spovedeau şi cuminicau, în biserică, totul fiind tradițional era organizat existând o dreaptă credință: reguli stricte care ne disciplina unic. Daria e cu fobia fricii, excesivă, mă pisălogeşte, mă îmbată de cap, bolunzându-mă, că-o obsesivă ageră te miri ce nelalocul lor vede şi la un moment dat i se năzare şi îndoită, că există:

-"Nu cumva am înghițit... (a vorba de soluții dezinfectante ori de spălat vase derori lichide şi era şi unu-n Ciubanca care a fost lucrată muncitor necalificat pe la Drumuri ŞI Poduri,  "Macavei" poreclit, ciufulit cum se zice pe sprânceană acuma, că nu cumva a înghițit zicea şi el sărind ropocii-copcii şi căutând pe jos zăpăcit acul pierdut, în carul cu fân? cumva: ace de siringă oi fi pierdută pe jos şi o va mânca bivolița, că acuma stând acasă ca pensionar ce să facă altceva ca să fie acest mucalit băgat în seamă, că era în priza ca pensionar de boală, in cele din urmă, pe când eu mergeam la Itu, la familia Itu la vaccinat, ie ln Ciubanca, el zorit căutând ca om dificil, căutând prin paiele nu cumva acele ace de la isiringă le-aş... şi acuma  prin ocol fiind agrare, Daria înăbușită şi zăpăcită scâitor mă întreba nedumerită şi înebunitor... Cum so conving pe Daria-Loredana, că nu ştiu, că n-am ochiul soacrei cu tri nurori, că n-am văzut, dar ea: -"Nu ştiu, ticule ce am făcut.". Vica asemenea lui Catrina lui Ilie Moromete era tantoşă, isteață şi bisericoasă, țesălată ca bumba din poeata lui bunicu, fătu. Tu ştii sesizat oficial/ intuind ca şi cum ai fi de față la stingerea incendiilor produse atât de des, deşi eu revenind la o viață normală dacă n-ar exista foc, cu o gură de apă l-aş stinge, cu toată şmecheria răilor care hodoronc-tronc... Dănuț Chira dacă are creşte nu-şi bagă mânile-n foc, trimite pe Viki, nevastă-sa, care zice:

-"Dacă mă duc să-i spun că pe grădină curge apă şi se pradă apa". Marius a fost să ude straturile şi-n graba lui de a merge la cimitir s-aprindă o candelă a uitat şi... Dan Chira e a lui Mărioara şi cum îi mai zice şi-mi scapă, că am uitat şi nu mai ştiu cu supra nume cum o se zicea şi a lui Pavel gordona, muncitor necalificat la Drumuri şi Dănuț aiesta era apreciat, că hăituit vânatu când vâna primari, mai culege hribi, ciuperci, înainte lucând şi el la Drumuri, într-un cuvânt a de minune şi bine văzut, că e întreprinzător şi-şi găseşte de lucru berechet, chiar şi copiii aieşte l-au angajat să amenajeze cu ciment mormântul lui Vica, crucea mea şi a lui Vica fiind comandată la meşter la Gherla. Nici nu ştiu ce m-a atras la Vica, dar această barcă pe valurile vieții ştiu, că n-o pot uita, de ce n-o uit şi ea ca femeie ca orice femeie era un cântec ce plutea alene pe val către mal, cum cânta Diego şlagărul său, dar ce ştiu acuma, ca ea pentru fericire, în iubire avea la brâu cheie şi barca pe valuri, în culori de nelinişte puluteşte uşor, cu dragoste şi dor şi ea era cea mai floare, în țară florilor, dar ce zic? ca ea, ca Vica, soare ori pe unde oi umbla ca ea soare şi stea, nu voi mai afla. Eu nu-s panicat ca Erich Segal, un incognito, intrus, ca personaj ciudat om, cu două fete, în America şi un voinic de fecior la Parisul cocoşatului şi a brunetei Lolobrigida, doi ca soarele şi luna, într-un vis care farmecă şi vrăjeşte cu iubirea lor, dar eu n-am avut norocul lui Dragomir, nici a lui Segal, în Love Story, c-are, Dragomir,  avea cu sâmpetreana Silvia un copil, ca o lumină care nu se stingea, că eu n-aveam cutezanța amoroasă a lui Dragomir, tata care se desfăta pe îndelete, cum trăise pădureț şi cu fată pădurii, cu Veronica, mama mea, dar eu eram prea moale, prea timid şi prea neândemănatic la femei, de parcă eu nu eram feciorul lui, a lui Dragomir.

     - Dumnezeu are grija de tine ca te tine singur, imagineaza-ti o tanara la care sa-ti rogi moartea, ca nu te lasa sa dormi.

     - Asta zici sincer convis, că Lui Dumnezeu cu sens, îi pasă de noi, că ceva ne transformă şi ne dă speranță, că-i ceva de capul nostru, Ben. Ne-avem suficient unii pentru fericirea celorlalți? Noi oamenii de rând suntem unii pentru alții, suntem provita pentru oameni şi nu asta e o bombă, cu binele care ni-l facem ca să fie bine, că fără să ne fie bine, suntem doar zdrențe, cârpe. "Dacă mă duc să-i spun că apa curge, în grădină şi se risipeşte, se supără domnu, zice lui Dane, Victorița Evei, era prima zi de Paşti, din săptămâna luminată, când Marius venit de la Cluj, a meşterit s-a băgat să ude, zicând lui Daria să mai mute furtunul şi el s-a dus după ce a fost pe la Cimitir, unde mică-sa doarme somnul de veci ca un rege crist, rege trist, că m-a lăsat pe mine acasă, în Ciubăncuța ca artist, m-a lăsat  Vica, în greul şi singurătatea mea creeativă, că sunt scurt circuitat, prostit într-un rost şi folos, la obiect mare singuratic, singur pe lume, c-aici, în Ciubăncuța, m-a răstignit dragostea ei şi acuma eu mă amăgesc printre cuvinte, pâine fierbinte, mă amăgesc cu cuvinte, gândindu-mă la ea fără să pun punct, că infinitul existenței şi amăgirii mă cerne eternă, că mă amăgesc, mângâii doar prin cuvinte, că era şi timp de calitate pe-aici pe unde ploua cu iubire şi cu durerea noastră, chiar dacă stau strâmb echilibrat şi judec drept nemurirea lui Vica (acuma era o altă zi luminată cu mult soare şi multă căldură de om-omenie, a zi de luni, A DOUA zi de Sfinte Paşti şi mergeam la udat, că căpătăm ouă, c-aşa-i de Paşti apropierea oamenilor iubire de oameni, deşi noi românii avem multe de făcut pentru bine indiferent că suntem țărani-agricultori iscusiți, dar bătrâni şi împuținați de puteri din cauza politicienilor care orbiți, au uitat de noi ca români, au uitat de țărani şi de păduri. Cu lumina ta de Hristos a înviat, înviați de o putere a rugăciunii, vom răzbi nemuritori, cu lucru bine făcut păşune învingători spre viitor. Erată: păşind spre viitor demni de lumina învierii ca mesii a iubirii şi propăşirii omenirii, păşind ca români de bine peste actuala durere, în binecuvântare ca hristică fericire şi salvare, intra lui Dumnezeu de bine asemănare de răsărit de soare. E o zi luminată, cu soare, plăcută. Cum ne încadrăm, în atmosfera capitolului deabia scris, Ben Todică, că-i aiest manifest provita cu bunăcuvință şi conştiință scris pro bine, scris cu drag şi suflet? Munca noastră fie un dar, în slujba binelui, că doar binele a pace şi pâine, liturghie-omenie-n spice, pâinea şi pro iubirea de toate zilele omenirii, un provita contra durerii şi distrugerii. Noi scriitorii suntem un creon, în mâna lui Dumnezeu, cum se trăieşte grăitor într-un film, că Dumnezeu e cu şi spre binele nostru făcută cu mână şi inspirația lui Dumnezeu, aşa cum bine zici şi tu Ben, prietene, ca om din România, țăra noastră, o simetrie a drumului către Hristos, în momente de bucurie ca-n acest ajutor să trecem dincolo de covid. Suntem Ben salvați de adevăr, că românii se luptă pentru dreptate. Mai mult decât ne putem închipui, imagina, a suferit maica Tereza din Callcutta, ea dăruindu-se rămânilor suferinzi şi era şi de spiritul iertării, că-n ființă ei ambițioasă, în a face bine era întrupat însuşi Mesia iubirii unicul şi singuri salvator din păcat al omenirii, era o Vica a mea, care cum ştii m-a marcat fiindu-mi şi îngerul care a strigat, în balta lui Panait Istrate şi, în cea a iubirii Fănuş Neagu şi a poetul Nicolae Matei, consătean de a marelui prozator. De ce nu strigi Ben: -"Ajunge!"Chiar aşa, de ce-mi rănesc gura de pomană?

     - Noi strigam dar calculat, ca sa ramanem ca stropul care gaureste piatra. Daca strig prea direct devin periculos si ma scoate de pe linie. E usor sa strigi dar ce folos daca nu mai existi. Mai bine sa calce el pe spini. E important sa amintim tuturor ca nu sunt singuri.

     - Totul e de o vreme încoace, dar nu-i moartea-n vacanță, ci lumina unuia născut care pentru noi provita e fără moarte, că ne miluieşte şi păzeşte pe noi. Eu ca Erich Segal, în celebrul roman Intrusul, n-i pun cu Love story meu n-o pun la grea încercare pe Vica, cum o pune el pe Sheila, mamă a două frumoase fice frumoase, Dumnezeule! pururea, ale lui ca feciorul de la Paris, tot datorată amorului său, căzându-i cutronc şi-n labe o franțuzoică. Vica nici nu merita necăjită. Dar cine nu-i şi-n pasă prostă? Viața ne stapaneşte şi domină, cu căldura de a fi, Ben ca şi cum ar fi adevărul, calea şi viața, în firea noastră de a fi. Ceva dă sens întregului univers.

 PR-F&BT

Am luat un Kill de mere...