Adrian Botez - CĂLĂTOR

CĂLĂTOR

CĂLĂTOR

Călător fără Bagaje

într-o Lume cu Etaje

Călător  : MAI MULT O RANĂ

către Lumi de Neprihană !

Călător prin Duh-de-Moină

cântărind Zeilor – Doină !

...Călător – Stea Nevăzută :

fără Preț - Lui Crist – LĂUTĂ !

***

GÂNDUL CEL ADEVĂRAT AL GUVERNANȚILOR, LA MOARTEA UNUI INTELECTUAL

in memoriam GEORGE ANCA

Intelectual dus :

Răsuflare-n plus

un Spin

mai puțin !

...prea ghicea - -n Albine

ce e Rău – ce-i Bine

ne temeam de Verbu-i Pur

ca de Puiul de Vultùr

stăteam pe-un Vulcan

când trăia – mai an :

prea era Vântoasă

țintind Treaba Noastră

prea era o Nebunie

când râdea de Vorbărie

când se-ncrunta la Hoție

și prea Vijelie

vorbind de Prostie...

...bine c-a plecat

pe noi ne-a lăsat

și ne-a dezlegat

la Beznă și Rele

la Draci și la Iele

la Crimă Bălțată

Trădare Curată...

***

FUSUL ȘI SFINȚII

sfârâie – Fus

sfârâie – Fus

căci Gospodarul s-a dus...

sfârâie – Fus

sfârâie tare

căci s-a dus spre altă Zare...

...am bătut în Poarta Zării

cu toate Apele Mării :

mi-a deschis un Sfânt-de-Roșu

și mi-a răsturnat tot Coșul !

...mi-a deschis un Sfânt-de-Verde :

am început și-eu a crede...

...când va veni Sfânt-de-Albastru

Duhul meu va fi Vechi Astru

cu Mirozne de Sihastru...

...în loc – veni Negru-Sfânt :

voia să-l duc în Pământ...

...iar eu n-aveam niciun Gând...

***

APRILIE LEPROS

...ce-ai menit cu al Tău Glas ?

tot cu ciorile-am rămas...

...cu gust de vanilie

ar cam fi Aprilie...

dar Neaua s-a așezat

peste case – peste sat :

ca și Lepra mâncăcioasă

spre Noroi Alb iar ne scoasă...

...stau în Par - și mă crucesc

ca un Pescăruș Turcesc :

Pescăruș păcătuiește

că tot Cioară se vădește...

***

SĂ-L AIBĂ DUMNEZEU ÎN PAZĂ

să-l aibă Dumnezeu în Pază

pe cel ce-aduce Nouă Rază :

depărtând Blestem – lumìnă Binecuvântarea

șterge Bezne : să se vadă  - pururi - Zarea ...

să nu mai ardă – Negru și Crâncen – să nu fulgere Crimă

ci – între Inimă și Frunte – să întroneze o Rimă !

***

AM  ÎNDRĂZNIT  PESTE  HAT

Molime – Crime – Odioase Trădări : e prea mult de-ndurat :

vreau – doar pentru mine păstrat -  Iluzoriul Uitării Regat...

în Umbra-unui Val de Ocean – așternut cinic – cumplit resemnat

îngân Epopee și-un Cântec – pe care Matrozii – de mult – l-au uitat...

...Jungle foșnesc – Halucinanți Șerpi – fără Colți de Păcate... :

Izvoarele Temeliilor  - toate – prevenitoare șoptesc – Desferecate...

nu am cui să înșir Galaxia Poveștii – dintr-o Singură Gură

dar Răul se-opri la Hotar : Caraghioasă Sculptură !

...nu-s Îngeri – nici Păsări – pe-aici : e doar o Arcă pe-Ocean

căci aici număr Vecìi – iar nu An după An... :

de cum am îndrăznit peste Hat – Liră-ntre Mâini căpătai

iar Buzele mele închipuie Vast Curcubeu – sau un Nai...

...Sălbatic Țigan – m-am oprit dintr-o Grea Hoinăreală

iar Cortul Uitării – cu Stele – e-o Neagră (cu Dement Spor de Cuvânt !) – Furioasă Cerneală !

***

NU GĂSESC DRUMUL – DAR NICI NU-L MAI CAUT

nu găsesc Drumul – dar nici nu-l mai caut

Dervișul zbârnâie din Șerpi – cântând din Flaut

Muntele Molimei  - dramatic – iar s-a năruit :

dintre Ruine - -o Broască Albă  s-a ivit...

stau  (ca pe Strămoașe Scaune) – pe Gânduri

nu mă clintesc și nici n-aprind Lumina !

a mea e Boala – tot a mea-i și Vina

Ucise Zile trec – în strânse Rânduri...

nimeni nu mângâie un Tigru – ori Panteră

dar – dintre Vechituri – o Lebădă Severă

se-nalță – fâlfâindu-și Cântecul din Urmă...

...Amurgul orice Platoșă o scurmă...

...nu am venit la voi ca să petrec

ci să vă-njunghii – în Ritualul Vechi și Sec...

***

BINECUVÂNTEAZĂ – HRISTOASE – CUVINTELE LIMBII ROMÂNE

când – mânios – mă blestemi – s-o faci în Limba Străbunilor mei

iar de-njurat : într-un Cântec al Zânelor din Tei  !

până și Răul - devine amabil - zburatic – de la Ciocârlii

când îl proclami răspicat – în Limba Sfintei Glii

în Limba Celor ce – cu Lumina Plugului – Adâncul l-au spintecat

și-au aflat : Limba aceea s-a chemat – orișicând – ROD-DIN-ARAT !

...Ochi în Ochi să ne privim

chiar dac-amarnic - ne dușmănim :

vor ști Izvoarele de sub Munți

Taina prin care să ne-mpace  : întru Înțelepciunea Celor Cărunți !

totul e Frumos și Adevărat

totul e Bun și Curat

când purcede din Rădăcini de Stejar

când se-aprinde la Bătrâna-Vatră-cu-Jar !

...binecuvântează – Hristoase – Cuvintele Limbii Române

căci – din noi – doar atât mai rămâne...!

***

MĂ UIT PE GEAM : DRUMURI PUSTII ȘI CASE-N BEZNĂ

Motto :        Durerile din Dotare

și-ele vin pe-a mea Cărare

Molime și Pandemii

ne afundă-n Sărăcii...

mă uit pe Geam : Drumuri Pustii și Case-n Beznă

Păianjenii-mi țes Pânză pân' la Gleznă...

Soare – Malițioase Păsări și Copacii

nu știu de Molime – iscate-n Crime și Carnagii

Oamenii Buni și Dispăruți au căpătat Arìpe :

pe Ramuri și în Norii Albi – scutură Clipe...

cu cât e mai Pustiu – mai Rău – în Lumea-Ncriminată

cu-atât mai veseli sunt Sticleți – în Nori-de-Vată !

Căzuții Oameni – putreziți de Ere

și-au trimis Jalba către Alte Sfere –

dar Nevinovăția Păsărească

acu-și răzbună Umilinți-de-Broască :

Triluri și Àripi – Cânturi și Vecìe

dovadă-s : dintotdeauna – Molima s-a fost numit ”Ticăloșie”...!

***

CE-MI PASĂ MIE DE VIRUȘI ORI BACILI ?

ce-mi pasă mie de Viruși ori Bacili ?

trebui' să fiți – cu toții – Imbecili

să nu știți a numire Buba-mi Rea :

Ciuma-mi se cheamă – simplu : ”VIAȚA MEA” !

Cumplit Schilod – cutremurat de Febre

tărcat – de Rău și Bine – ca pe Zebre

am înghițit Otrăvuri – Umilințe-fără-Număr :

a mai rămas – din mine – Sfântul UMĂR !

pe el mi-am purtat Crucea – spre Golgòta

pe el am scris eu Slovele – cu Flota

ca să ajung la Capătul de Zare

să-i trag - Lui Crist – O ULTIMĂ CÂNTARE...!

...când prin Noian Ceresc  – El mă va auzi

precis – de tot ce-i Chinul Omenesc – se va-ngrozi !

***

DE CE-AI LĂSAT – DOAMNE – ATÂTA TÂMPENIE – FĂRĂ DE RÂND ?

de ce-ai lăsat – Doamne – atâta Tâmpenie – fără de Rând ?

de ce-ai umplut toate Sufletele – cu Pământ ?

atâta Durere – pe Buricele Degetelor și-n Seară

încât ucidem – neștiut – ca să nu ne mai doară !

am făcu un Legământ Strâmb – cu Paznicii Porții

și – astfel – au crescut atâtea Nimburi Otrăvite – în jurul Genunchilor Sorții...

a trecut atâta Vreme – de când am vopsit Cerul

încât nu mă mai mișcă – de nicăieri – Misterul...

...e Liniște – acum – Smerită – în Crima mea :

de niciunde -  nu se mai vede CHEMAREA : ACEA STEA...

nu-s trist de Liniștea de-aici -  și nici de-Acolo :

nici eu – nici Dumnezeu – nu cântăm SOLO...

...Pasăre Neagră – Pasăre Neagră – nu am nici Credința cea mai vagă

precum că – la Încheietura Mâinii – voi regăsi Copilăria – ori că Heralzii Pâinii

vizibil și benefic – vor dispărea – ori – măcar - or să scadă...

...ci doar că Mălura mă va-nmlăștina - și – firește – mă vor iubi Câinii...

**/*

STRANII CRANII SE ÎNALȚ' SĂ MĂ SĂRUTE

Stranii Cranii se înalț' să mă sărute

Siluetele Băloase se tot scurg – din Bezna Apei :

voi avea Îmbrățișarea unei Vieți  - și Seci - și Slute

voi avea Îmbrățișarea-de-Final - și ...Coada Sapei !

n-am avut – în Minți – Popoare – Rege să le fiu – Ocult

n-am avut Urechea Crină – Aștrii Arzători s-ascult

n-am avut nici Armonia și nici Harul cel Divin

căci în Beciu-adânc al Firii – contemplam Potir cu Vin !

n-am băut Mireasma Sorții – luminând – vast -  Bolta Porții

dar nici n-am gândit la Moarte și la Taina Vie-a Nopții :

atârnat ca Iuda – Bietul – între Ceruri și Pământ

am uitat și de Ființă - și de-al Lunii Legământ...

...Stranii Cranii mă-nconjoară și mă sorb din Graal Potir :

poate  - după Moarte – ROATA se va smulge din Nadir...!

***

AI  SALVAT  ȘI  AI  CRESCUT  PROMOȚII  DE  CĂLĂI

ai salvat și ai crescut Promoții de Călăi

vin înapoi – în marș - cu Măști-de-Dumnezei

să tortureze și ucidă Suflete de Crin

să răsplătească Binele – cu Rău  : de-aceea vin !

cutremură Pământul – sub Pași și sub Securi

au crescut Diavoli – în Evii cei Obscuri

sprijină – cu Junghere – un Cer Înlăcrimat

și-L răstignesc – într-una – pe Crist Însângerat...

...fii Înțelept – nu Prost-de-Blând – Drumețe

nu lua drept Nevinovăție – Crâncena Tinerețe !

nu crește Șerpi – la Sânu-ți Scofâlcit

căci Șerpii năpădesc și mușcă Mâini ce i-au hrănit...!

...însângerate Liniști pe Căi se prăvălesc

alunec pe Cadavre : doar pe Călău numesc...

***

APTER ÎN STICLĂ

Mișcarea Mădularelor se opintește - -n van : Văzduh-de-Sticlă

și Vorbele-s decapitate și meschine

căci se izbesc de o Sticloasă Ascuțime :

Plămâni respiră scurt – brutalizați de Pâclă !

da – fiecare dintre noi e-un Exponat – măcelărit Vitrine

și fiecare dintre noi nu se întreabă : ”cine

ne-a azvârlit în Gardian-Cristal

făcând – din orice Om – un Nesfârșit Oval ?”

ne limităm la a ne oglindi – Strigoi

în Luciul unei Pușcării-de-Păsăroi :

am uitat Zborul – ne atârn' pe Umăr

și-am învățat – ca Stârpituri Târânde – doar un Număr...

...nu mai adăugați Nisip – în Sticla-Cer :

Zeii – nicicând – nu sunt primejduiți – Acolo – de-un APTER...

***

EA

blestemați Cerul – în Zenitul Său – cu

Numele Ei

blestemați Nufărul Cosmic – drept în

Mijlocul Potirului său – cu Numele Ei

blestemați Îngerii Empireului – până la

Înălțimea Zborului Păsărilor – cu

Numele Ei

binecuvântați Acel Loc – din

Toiurile Pământului – unde-și au Mumă Izvoarele – cu

Numele Ei !

din Blestemul Luminii – se vădesc

Ochii Ei

din Binecuvântarea de-Ntuneric – se iscă

Scânteierea Poruncilor Ei !

fiți  bineveniți în

Tărâmul Străbunilor Florii de Crin – întru

Cântecul Ei

fiți bineveniți în

Tărâmul Graal-Potirului – întru

Roua Rugăciunilor Ei !

Leac al Minunilor – du-te de-o întâmpină !

Astru de Cristal – Strămoș al

Tuturor Aștrilor Cerului – du-te de-i luminează

Calea spre noi !

Ea este Regina Sufletelor noastre

Ea este Mireasma Tuturor

Grădinilor noastre

Ea este Boarea care împinge

Corabia – spre Nordul Scăpărător al

Viselor noastre !

Inorogilor – Salamandrelor – Gnomilor

Elfilor – Fascinante

Ondinelor – aduceți Slava de Astrală Nea

pe Tava de Foc Vulcanic – drept în

Fereastra lui Crist – acolo unde vibrează

Aerul-Apa-Cerul-Pământul – de

Înălțimea Tronului Ei

Dumnezeiesc !

...aduceți Tronul în 

Fereastra Lui

Crist  :  toți Munții-i voi

sorbi !

...altfel - jalnic

VOI ORBI...

***

PORUMBEI SE-AVÂNTĂ-N CERURI – FĂRĂ HAMURI

Porumbei se-avântă-n Ceruri – fără Hamuri

iar Copacii trag dintr-înșii Mii de Flori : SLAVA DE RAMURI !

...Oameni se târăsc – ca Viermii - -n ”Pandemie”...

...o Poveste fără Început ori Capăt - ...zice-oi ție...

Primăvara explodează în Cireși !

...Oamenii n-au voie la întins Cămeși...

Primăvara  luminează și învie !

...Oamenii se prăbușesc – carbonizați – în Vrie...

...de ce nu v-ați unit – întru-Armonie – cu Natura ?

de ce a spune că ”Hristos a înviat !” – ...vă doare Gura ?

Împărtășiți-vă cu Lingurița Nemuririi !

Credința-n Soare : Razele Iubirii !

...Omizi Posomorâte – uitarăți SĂ ZBURAȚI !

fiți Fericiți și Luminoși : cu CRIST – voi sunteți FRAȚI !

***

~*~

Adrian Botez