UN SONET PE ZI
SONETOTERAPIE 41
25 aprilie 2020
MAI POT SPERA?
~*~
A sângerat o toamnă care pleacă
Din lumea asta veşnic în derută
Şi-am coborât uimit aceeaşi rută
Pe care vremea-n hăuri se înneacă.
Mă văd bătrân, aproape de o sută,
Apoi bărbat tăiş scoţând din teacă
Şi tânăr brad căznindu-se să treacă
Prin ploi şi vânt urlând de pe
redută.
Adolescent, am revăzut prin ceaţă
Iubiri tăcute, spaime ce mă rup.
Am coborât avid în dimineaţă
Şi iată-mă copil cu dinţi de lup.
Acum când viaţa mi-a trecut prin
faţă,
Mai pot spera să dobândesc un trup?
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
Adrian Munteanu
~*~
~*~
UN SONET PE ZI
SONETOTERAPIE 42
26 APRILIE 2020
UN VAGABOND
~*~
Un vagabond, pe-o stradă cenuşie,
Cotrobăia-n gunoi cu stăruinţă.
De vă surprind, vă cer îngăduinţă,
Dar l-am adus în casă, neam să-mi
fie.
Dorind să-l văd ca oricare fiinţă,
Eu faţa i-am spălat cu frenezie,
L-am parfumat, mai chipeş să se ştie,
Cât mai gătit s-arate cu putinţă.
Veşminte noi îi pregăteam, de gală.
Avea să stea pe-un scaun ca-ntr-un
jeţ,
Dar a-mpuțit trândav întreaga sală
Cu sila lui, cu rânjet și dispreț.
N-am izbutit să-l fac bărbat cu fală
El a făcut din casa mea coteţ.
~*~
(2004 - sonet nepublicat)
Adrian Munteanu
*
SUNT
IARĂŞI TRIST
de Melania Rusu Caragioiu
~*~
Sunt iarăşi trist, în traiul meu de
câine;
Zăpezile mi-au fost astăzi culcuş,
M-a mârâit un câine jucăuş
Când draga lui stăpână mi-a dat
pâine.
N-am un statut în viaţa mea, prea
clar;
Nu-i duc stăpânului ziarul zilnic,
Primesc picioare-n spate şi ochi
silnic
Şi timpul trece-ncet şi în zadar...
O, cât aş vrea să am un lanţ şi-o
cuşcă
Şi botniţă ! Şi câte-o ciomăgeală !
Să nu-mi mai strige nimeni : ,,Fugi,
că muşcă !”
Să-i văd pe-ai casei lucrând cu
migală,
Strigând la mine aspru, după-o duşcă,
Iar eu... să le iert clipa de răceală
...
*
UN SONET PE ZI
SONETOTERAPIE 43
27 aprilie 2020
ÎNTRE NU ȘI DA
~*~
Ne dăruim vlăstarului iubirii.
Eu îl silesc să intre în canoane,
Tu îl fereşti de spaime şi de toane
Şi îl îmbraci în haina primenirii.
Severitatea mea în largi amvoane,
Dospind precepte peste legea firii,
Blândeţea ta, dând liber frâu
pornirii
De-a contura din dor şi joc icoane.
Gândesc la două talere de ceaţă,
Contururi vagi de suflet ce-or purta
Acea Balanţă Cosmică pe viaţă
Între un NU şi mai apoi un DA.
Un echilibru clipa ne-o răsfaţă:
Înţelepciunea mea, Iubirea ta.
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
Adrian Munteanu
*
*
*
UN SONET PE ZI
SONETOTERAPIE 44- text și
interpretare
28 aprilie 2020
NIMIC NU FAC
~*~
Înviorat, slobod a nopţii trenă,
Mă spăl cu teama zorilor, devreme;
Să fiu păzit, mă ung cu vagi dileme
Şi-arunc anoste vorbe în arenă.
Ştiute obiceiuri şi sisteme
Devin actori pe o trufașă scenă
Şi cad în valul devenit sirenă
Ce peste ţărmuri toropite geme.
Nimic nu fac s-alung din jur arestul
Plăcerilor strivite de pervaz.
Aceluia ce sunt, surpându-i lestul,
I le-aş zvârli pe toate în obraz,
Ca să-mi sfinţesc în gest şi-n trup
protestul
Dac-aş putea o clipă să fiu treaz.
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
Adrian Munteanu
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 45
29 aprilie 2020
PRIVIRE ȘERPUITĂ
~*~
Privire şerpuită, temătoare,
Recondensări firave de speranţă,
Zvâcnire fadă, surdă, de romanţă,
Acelaşi rost retras din întrebare,
Monosilabe fără importanţă,
Coclită şansă de-a stârni hotare,
Dezgust în carne, crudă nemişcare,
Un zâmbet stins, stupidă relevanţă,
Pornirile-n eter prea des blocate.
Aşa apar. Nici nu cunosc alt ţel
Şi voi rămâne-n timpuri separate
Cu-acelaşi trup şi cu acelaşi zel,
Oricât ar trece vremea peste toate,
Precum celeste corpuri sunt la fel.
~*~
(2004 - sonet nepublicat în volum)
Adrian Munteanu
*
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 46 - text și
interpretare
30 aprilie 2020
CÂND AM PLECAT DIN
LUMEA ASTA VIE
~*~
Când am plecat din lumea asta vie
Spre malul cu durere şi lumină,
Cei ce-au rămas în casa mea la cină
Striveau tăcuţi fărâma de vecie.
Mă întorceam ades cu tolba plină,
Rosteam spre toţi cuvinte ce îmbie,
Ceream un colţ de pâine aurie
Şi-un strop de apă dulce şi senină.
Cu ei am stat în seri cu lună nouă,
Le-am răsădit speranţa pe la porţi
Şi am uscat durerile de rouă.
Cu toţi am tras nădejdile la sorţi
Şi m-am gândit o clipă, poate două,
Că n-am murit, doar cei de azi sunt
morţi.
~*~
(2004 - text nepublicat în volum)
https://youtu.be/i4ELboJOCTk
Adrian Munteanu
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 47 - text și
interpretare
1 mai 2020
S o n e t 1 8 7 :: al uimirii IZGONITOR DE VORBE
~*~
Izgonitor de vorbe voi rămâne,
Să nu alunge zbor de rândunică.
De şoapta ce mă-nlănţuie mi-e frică,
Ca nu cumva tăcerea să-mi amâne.
Privesc în mine. Tihna se ridică,
Plutind spre dansul plăsmuit de zâne.
Doresc ca Fiica Mării să îngâne,
Cu mine-odată, ruga-mi de furnică.
Dau la o parte lestul din rostirea
Scuipată-n geamăt depărtat de-azur
Izbesc în miezul lui spărgând zidirea
Şi mii de cioburi se desfac în jur.
Ce a rămas în mine e uimirea,
Un cuget simplu, roditor şi pur.
~*~
(2004 - sonet nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 48 - text și
interpretare
2 mai 2020
ŞOAPTELE IERBII
~*~
Şoaptele ierbii ascunzând ţărâna,
Umbrele apei ce-o brăzdează viu,
Zbuciumul pietrei, tihnă în pustiu,
Şi-al focului ce îmi sărută mâna,
Cugetul brumei, licăr arămiu,
Strigătul mării devenind stăpâna
Aceluiaşi tărâm culcat pe râna
Nisipului pe care-aş vrea să fiu.
Sunt toate cuib de zei, sălaş de
zâne,
Uitat de timp şi pururea promis.
Suie în cer un rug de coapte grâne,
Bătăi de bronz, dar, într-un zbor
închis.
Pe-aceste vămi crucificat rămâne
Sufletul Lumii, necurmat ucis.
~*~
(2004 - sonet nepublicat în volum)
Adrian Munteanu
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 51 - text și
interpretare
5 mai 2020
FEREASTRĂ DESCHISĂ
~*~
Nu doar un chip Ambiţia deţine.
Îi recunoşti imaginea de sfântă,
Dar şi de diavol care înspăimântă.
Bărbat e şi femeie strânse-n mine.
În osteneală grabnic se frământă,
Dar şi în nepăsare-i şade bine,
Virtutea ei de-a ști că se cuvine
În înjosire uneori se-mplântă.
Smerenie e-n cel ce vrea durere,
Dar şi-n acel cu umblet auster.
O îndârjire-n calea spre plăcere,
Dar şi-n ascetul vieţuind stingher.
Să scap de vanitatea din artere
Ca să deschid fereastra către cer.
~*~
(2004 - sonet nepublicat în volum)
Adrian Munteanu
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 52 - text și
interpretare
6 mai 2020
MĂ SIMT ÎNTREG
~*~
Mă simt întreg prin clipa care cheamă
Pe un răboj al frunzei ce se-ascunde.
În crugul toamnei verde must pătrunde
Urcând secunda-n ramul de aramă.
Sub clopotul izbit ca să inunde
Cu sunet grav,chemările din vamă
Un vifor strâmb a început să geamă
Zvârlind sămânţa poftelor fecunde.
Ajunge taina până-n largul mării
Şi se întoarce-n zborul amuţit.
M-agăţ uimit de marginea uitării
Privind cum veacul nu s-a mai
clintit.
Mult prea departe-mpins, spre geana
zării,
Se frânge-n sine timpul nesortit.
~*~
( "Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu