STRALUCIREA SOARELUI
- Sfantul Tihon din Zadonsk-
Vezi soarele care straluceste placut
si lumineaza întreaga lume si ne veseleste. De la soarele acesta simtit
ridica-ti mintea catre cel gândit, catre vesnicul Soare al Dreptatii, Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Care îi lumineaza în chip minunat pe cei drepti si în veci
îi va lumina si-i va veseli, astfel încât ei însisi „vor straluci ca soarele în
Împaratia Tatalui lor”, dupa fagaduinta Sa cea neamagitoare (Matei 13, 43). Si
de la aceasta lume vazuta, care e luminata de stralucirea razelor soarelui, stramuta-ti
mintea la Cetatea înfatisata în Apocalipsa, la Ierusalimul cel de Sus, care „nu
are trebuinta de soare si nici de luna ca s-o lumineze, caci slava lui Dumnezeu
a luminat-o si faclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21, 23), unde „noapte nu va
mai fi; si ei nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru
ca Domnul Dumnezeu va lumina peste ei si vor împarati în vecii vecilor”
(Apocalipsa 22, 5).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 63
SOARELE
- Sf. Nicolae Velimirovici -
Soarele este simbol al Domnului
Dumnezeu. Sfântul Grigorie Teologul a scris: „Ceea ce pentru oamenii trupesti
este soarele, pentru cei duhovnicesti este Dumnezeu”. Asemenea lui, dupa cum
soarele straluceste si lumina sa lumineaza si încalzeste toate fapturile vii de
pe pamânt, tot astfel si Dumnezeu lumineaza sufletele cu întelepciunea Sa si le
încalzeste cu dragostea Sa. Fara soare, vine moartea trupeasca; fara Dumnezeu,
cea sufleteasca. Prorocul Moise a grait catre poporul lui Israil: „Viata si
moarte ti-am pus eu astazi înainte, si binecuvântare si blestem. Alege viata,
ca sa traiesti” (Deuteronom 30, 19). Cu alte cuvinte, cunoaste pe Dumnezeu Cel
Unul si Viu, nevazut, si doar Lui, Unuia, sa te închini, si sa nu te închini
înaintea simbolurilor vazute, primindu-le pe ele ca dumnezei, ca sa nu devii
închinator la idoli. Primul l ucru înseamna viata, al doilea este moarte.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 22-23
FRUNZELE COPACILOR
-Sf. Ioan de Kronstadt -
Ale cui sunt frunzele copacilor?
Ale lui Dumnezeu. Ale cui sunt gândurile bune care îti vin în minte? Ale lui
Dumnezeu. Cine a dat copacilor, pomilor, însusirea de a se forma si creste în
ei o parte lemnoasa, de a se forma si dezvolta în ei frunze, flori si roade?
Dumnezeu le-a dat-o. Cine te-a înzestrat cu darul gândirii si al vorbirii?
Dumnezeu. Folosesc oare arborii si pomii însusirile pe care le au de la
Dumnezeu spre dauna lor? Nu. Foloseste oare omul însusirile si puterile ce i-au
fost date de Dumnezeu spre dauna lui? Da, foloseste. Abuzeaza de minte, cea
data de la Dumnezeu pentru cunoasterea lui Dumnezeu si a adevarurilor Sale,
abuzeaza de inima, creata de Dumnezeu pentru a iubi pe Dumnezeu si pe
aproapele, pentru a simti comunicarea cu Dumnezeu; abuzeaza, în sfârsit, de
liberul arbitru, care i-a fost dat omului pentru continua sa desav&aci
rc;rsire si pentru a cultiva virtutile.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 80-81.
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu