VREMEA SERII
Sfantul Teofan Zavoratul
Cine nu se
va închina Tie, Care Te îngrijesti cu atâta dragoste de noi, oamenii? Tu scoti
stelele si pleci vremea spre înserare, ce pune capat ostenelilor celor ce toata
ziua au lucrat pâna la istovire.
Vine seara
si-i odihneste pe cei ce s-au ostenit luptându-se cu foamea si cu setea. Vine
vremea serii, bucurând lumea si truditorii acesteia.
Bine este
cuvântata marirea Ta, care dintru început poarta grija de noi, oamenii!
Si
oamenilor, si dobitoacelor le dai odihna la vremea serii.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 152
TRUPUL OMULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Aceste mâini carora le place sa
ia tot ce este în apropierea lor, vor fi încrucisate pe piept si nu vor mai lua
nimic. Aceste picioare care merg cu placere pe calea pacatului, dar care nu
stau drept pentru rugaciune, vor fi întinse pentru eternitate si nu vor mai
merge nicaieri. Acesti ochi care privesc cu pizma fericirea aproapelui, se vor
închide, focul lor se va stinge si nimic nu-i va mai încânta. Aceste urechi
care se pleaca atât de repede pentru a asculta cu placere minciunile si
calomniile, nu vor mai auzi nimic; tunetul însusi nu-l vor mai auzi. Ele nu vor
mai auzi decât trâmbita trezirii mortii când acest trup stricacios va învia,
unul „pentru învierea vietii, altul pentru învierea osândei” (Ioan 5, 29). Ceea
ce ramâne în noi viu dupa moarte, aceea trebuie sa fie obiectul tuturor
preocuparilor noastre. Curateste-ti inima pe tot parcursul vietii, ca ea sa fie
împreuna cu sufletul tau capabila sa-L vada pe Dumnezeu Dincolo; preocupa-te de
trupul tau si de trebuintele lui numai atât cât este necesar sa-ti întretii
sanatatea, puterea si decenta. Toate acestea vor muri, toate acestea vor merge
în pamânt. Straduieste-te deci sa desavârsesti în tine ceea ce iubeste si
uraste, ceea ce este pasnic sau învolburat, ceea ce se veseleste si se
mâhneste, adica inima ta, omul tau interior, care gândeste si judeca prin
intermediul mintii tale.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 97-98
DISTRACȚIILE
- Sf. Ioan de Kronstadt -
Ce înseamna sa umbli dupa
distractii? Înseamna ca vrei sa-ti umpli, cu indiferent ce, un gol sufletesc,
ceea ce vadeste o stare de boala, fiindca sufletul a fost facut sa lucreze, nu
sa trândaveasca.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 195.
NECAZURILE
- Cuv. Bonifatie de la Teofania -
Necazurile
se întâlnesc neaparat în calea noastra spre Patria cereasca, deoarece cununa nu
poate fi primita decât prin purtarea neabatuta a Crucii. Când capul nostru este
încununat cu spini, este cuviincios ca picioarele noastre sa umble pe cai
asternute cu trandafiri? Necazurile si bolile sunt doctorii sfinte; putem sa le
îndulcim prin credinta si prin rugaciunea din inima – însa de obicei ni le
facem singuri amare, adaugând nerabdarea si putinatatea credintei noastre în
paharul încercarii prin care trecem. Necazurile sunt întotdeauna folositoare.
În dreapta Domnului, ele sunt mijloace de vindecare a bolilor noastre
duhovnicesti, pentru smerirea trufiei si potolirea patimilor. Ele înmoaie inima
noastra cea împietrita, ni silesc sa alergam cu rugaciune la Dumnezeu, ne fac
saraci cu duhul si nimicnici în proprii nostri ochi.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 65.
APA
- Sf. Vasile cel Mare -
Tu cunosti
miscarile apei, ca apa curge în jos, ca nu sta într-un loc si ca în chip firesc
o porneste spre locurile aplecate si adânci, dupa ce Stapânul a dat apei
aceasta porunca. Dar ce putere avea apa înaintea de a i se fi poruncit sa
urmeze aceasta cale, nici tu n-o stii si nici n-ai auzit pe altul care sa fi
vazut.
Gândeste-te
ca glasul lui Dumnezeu, prin natura lui, are putere creatoare si ca porunca,
data atunci zidirii, a aratat celor zidite de Creator calea pe care trebuia sa
o urmeze în viitor. Ziua si noaptea au fost create în acelasi timp; si de
atunci pâna acum ele urmeaza una dupa alta si nu înceteaza sa împarta timpul în
mod egal.
Natura
apelor a primit porunca sa curga si apele niciodata nu obosesc, pentru ca sunt
silite necontenit de porunca aceea. Aceasta o spun cu privire la natura
curgatoare a apei, ca sunt ape care curg de la sine, de pilda izvoarele si
râurile; mai sunt si alte ape adunate la un loc, care nu curg; dar acum vorbesc
de apele care se misca.
Daca tu
vreodata, stând lânga un izvor care da multa apa, ai sa întrebi: Cine este cel
care împinge apa aceasta din sânul pamântului? Cine o sileste sa mearga
înainte? Ce fel sunt vistieriile din care porneste? Care este locul spre care
se grabesc? Cum se face ca izvoarele acestea nu înceteaza sa curga, iar
locurile spre care se duc nu se umplu? La toate aceste întrebari este un singur
raspuns: Datorita acelui dintâi glas! Porunca aceea face ca apa sa alerge. Asa
ca atunci când vorbesti de ape adu-ti aminte de acel prim glas: „Sa se adune
apele!” (Facerea 1, 9) Trebuia sa alerge apele, ca sa-si ocupe propriul lor
loc; apoi, ajunse în locurile hotarâte lor, sa ramâna pe loc si sa nu se duca
mai departe. De aceea dupa cuvântu l Ecclesiatului: „Toate pâraiele se duc în
mare si marea nu se umple” (Ecclesiastul 1, 7). Ca si apele curg datorita
poruncii dumnezeiesti, iar marea ramâne împrejmuita de hotarele ei, datorita
legii celei dintâi, care a spus: „Sa se adune apele într-o adunare”. Dar pentru
ca apa, care este nestabila, sa nu se reverse în afara locurilor care au
primit-o, mutându-se totdeauna dintr-un loc în altul si în continuare sa înece
pamântul, Dumnezeu a poruncit apei: „Sa se adune apele într-o adunare”. De
aceea de multe ori se înfurie marea din pricina vânturilor si-si ridica
valurile la mare înaltime; dar când ajunge la tarm se întoarce înapoi,
prefacând în spuma furia ei.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
112
POMUL
- Sf. Nicolae din Kronstadt -
Pomul bine
înradacinat în pamânt se dezvolta si aduce roade. Sufletul puternic înradacinat
în Dumnezeu prin credinta si dragoste – ca prin niste radacini duhovnicesti –
la fel se dezvolta duhovniceste si aduce roadele virtutilor placute lui Dumnezeu,
multumita carora el traieste acum si va trai în lumea viitoare. Pomul
dezradacinat înceteaza sa mai traiasca; el nu mai primeste viata pe care o
sorbea din pamânt prin radacinile sale. De asemenea, sufletul celui care a
pierdut credinta si dragostea si nu mai ramâne în Dumnezeu, în Care singur
poate avea viata, moare duhovniceste. Ceea ce este pamântul pentru plante,
Dumnezeu este pentru suflet.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 67-68
MESAJ CĂTRE ENORIAȘII
PAROHIEI MALOVĂȚ – 5
Dragii mei enoriași!
Situația de stare de urgență în
care se află țara noastră a impus și impune noi legi, ordonanțe și reglementări
privind viața și activitatea noastră, inclusiv activitățile religioase.
Deoarece nu mai aveți voie să veniți la
biserică și să vă comunic cele necesare, iar ,,Scrisoarea pastorală” ajunge la
Dvs. cu mare greutate, e nevoie să vă fac câteva precizări referitoare la unele
servicii religioase, astfel:
A) Botezul ca Sfântă Taină se poate oficia în
orice zi și la orice oră. Drept urmare, dacă cineva dintre Dvs. dorește să
boteze copilul în această perioadă de restricții legate de boala molipsitoare
cauzată de COVID-19, vă rog să respectați următoarele:
- Veniți la biserică în grupuri mici, de
câte trei persoane, cu distanțe mari între grupuri. E recomandat să veniți cu
mașina, pentru a nu expune copilul prea mult;
- În biserică, la slujbă, nu pot
participa mai mult de 8(opt) persoane;
- Petrecerea de după botez nu o puteți
face. În primul rând localurile nu contractează asemenea petreceri, iar acasă
nu aveți voie să organizați petrecerea. Vă recomand să oficiem Sf. Botez, dar
să amânați petrecerea după ce încetează perioada stării de urgență.
B) Cununia ca Sfântă Taină se poate face în
perioadele menționate în calendar. Vă
rog să țineți seamă de următoarele:
- Venirea la biserică sub formă de
pietoni nu o puteți face decât în grupuri de trei persoane, iar între grupuri
trebuie distanță mare. E bine să veniți cu mașina;
- În biserică nu pot participa mai mult
de 8(opt) persoane la slujbă;
- Petrecerea nu o puteți face la local,
fiindcă restaurantele nu au voie să contracteze asemenea evenimente. Nu aveți
voie s-o faceți nici acasă.
- Vă recomand să faceți cununia civilă la
primărie, cununia religioasă la biserică, iar petrecerea s-o amânați până ieșim
din această perioadă de restricții;
C) Înmormântările sunt de două feluri:
I) Înmormântarea unui decedat
din cauza virusului COVID-19 se derulează după reguli stricte, astfel:
- La spital decedatul este introdus în
sac dublu de plastic și pus în sicriul care se sigilează;
- De la spital vine o mașină cu sicriul,
urmată de o alta cu câțiva membrii ai familiei și o alta cu polițiști/jandarmi;
- Mașinile merg direct la cimitir, fără
oprire;
- La cimitir așteaptă preotul, care va
face o foarte scrută slujbă, după care imediat se face înhumarea;
- Slujba întreagă a înmormântării se
face cu prilejul primului parastas dedicat acelui mort.
Să ne
ferească Dumnezeu să avem astfel de cazuri!
II) Înmormântarea obișnuită are
câteva modificări, astfel:
- Nu aveți voie să participați la
priveghiu în nopțile premergătoare înmormântării. Priveghiul îl fac membrii
familiei decedatului;
- În zilele precedente înmormântării și
în dimineața zilei de înmormântare puteți trece pe la casa mortului ca să-i
aduceți lumânări, flori, coroane, lacrimi și omagiul Dvs. Nu formați grupuri
mai mari de trei persoane;
- La înmormântare trebuie să fie cât mai
puțini participanți. Pe drum pot însoți cortegiul doar grupuri de cel mult trei
persoane, iar între aceste grupuri să fie distanță mare. În orașe este
interzisă participarea la înmormântare ca pietoni. Participanții merg cu
mașinile sau autobuzul taxat de către familia decedatului;
- În biserică pot participa la slujbă
maximum 8(opt) persoane.
Parastasele și pomenile nu se fac sub formă
de mese comune. După ce preotul face cuvenita slujbă, ofrandele se dau de
pomană vecinilor, apropiaților. Firmele de catering aduc mâncarea în caserole
de plastic, fără a mai instala mese.
Vă rog nu dați atenție ,,vitejilor”
care vă îndeamnă să nu respectați legile și îndrumările date de către
autorități.
Să fiți ferm convinși că toate
acestea reprezintă o formă de luptă pentru viața și sănătatea Dvs. și a celor
dragi ai Dvs., o formă de a stopa răspândirea acestei boli molipsitoare. Teama
de amenzi colosale și dosare penale să fie pe planul doi.
Rugați-vă și Dvs. cât puteți de
mult să îndepărteze Dumnezeu cât mai repede această nenorocire ce s-a abătut
asupra țării noastre și asupra lumii întregi, ca viața să reintre în
normalitate, ca să ne putem reîntâlni cât mai curând la Sfintele Slujbe.
Vă urez din tot sufletul să
petreceți Sărbătorile Sfintelor Paști cu sănătate și bucurii, în mijlocul celor
dragi ai Dumneavoastră!
Hristos a înviat!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
COPILĂRIE ȘI SFINȚENIE
- Arhim. ARSENIE BOCA -
Lui Iisus
lucrurile, întâmplarile, oamenii de tot felul, pâna si copiii Îi prilejuiau
motive de revelatie. De la toate lucrurile lumii Iisus ridica oamenii la
ratiunile supranaturale ale Providentei. Pe copii, de pilda, Iisus i-a gasit
modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, desi nu înteleg nimic si nu
schiteaza nici o împotrivire dialectica, cred totul si pun întrebari uimitoare
de credinta. Pentru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divina este un lucru
de la sine înteles. Nu în zadar s-au alaturat aceste doua cuvinte: copilarie si
sfintenie. De fapt, omul începe viata cu sfintenie, apoi o pierde: devine
pacatos, devine „întrebatorul complicat al veacului acestuia”.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 71.
LUMEA CA O CASĂ
-Sf. Ioan de Kronstadt-
Lumea este o casa. Arhitectul si
Stapânul acestei case este Creatorul, iar Tatal crestinilor care locuiesc în ea
este Dumnezeu. Mama, în aceasta casa, este Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu.
Mergi întotdeauna în prezenta Tatalui tau, cu iubire si ascultare; la fel în
prezenta Mamei noastre a tuturor, a Maicii Domnului, cu sfânta iubire, cu
veneratie si ascultare. În nevoile tale materiale si spirituale, în nenorociri,
necazuri, boli, întoarce-te spre ea cu credinta, nadejde si dragoste.
Fii sfânt, asa cum Domnul Dumnezeul tau
sfânt este; ca si stapâna noastra, Maica Domnului si maica ta de asemenea,
potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Femeie, iata fiul tau… Iata mama ta” (Ioan
19, 26-27).
Pentru ca noi sa nu ne îndoim de
dreptul nostru de a o numi Mama a noastra pe Maica Preaînaltata a Dumnezeului
Preaînalt – Stapâna Preasfânta, Preacurata, nemarginit fericita –,
dumnezeiescul ei Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a îngaduit în mod expres
tuturor acelora care tintesc spre sfintenie sa o numim Maica noastra: „Iata
mama ta”. Caci în persoana Sfântului Ioan Teologul, noua, crestinilor, ni se
adreseaza aceste cuvinte. Da, ea este cu adevarat cea mai blânda, cea mai
atenta dintre mame, care ne conduce pe noi, copiii ei, spre sfintenie.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 133.
VESMANTUL SUFLETULUI
Sfantul Sofronie Saharov
A dobândi rugaciunea înseamna a
dobândi vesnicia. Când trupul sta sa moara, strigatul „Iisuse Hristoase” devine
vesmântul sufletului; când creierul nu mai functioneaza si este greu sa ne aducem
aminte alte rugaciuni, în lumina cunostintei dumnezeiesti ce purcede din acest
Nume, duhul nostru se va înalta spre viata cea nestricacioasa.
Sfantul
Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac.
Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 163
SLEFUIREA
Staretul Gheorghe din Zadonsk
Într-o zi, stând la pangar, din
întâmplare mi-am îndreptat privirea în sus si am vazut un cui, care era pe
de-a-ntregul ruginit. Lasându-mi capul în jos, ca într-adins, vad si acolo, în
podea, chiar lânga picioarele mele, un alt cui, a carui „palarie” era
stralucitoare. În clipa aceea am fost strafulgerat de gândul ca, de nu va fi
cineva slefuit întocmai ca si cuiul acesta, nu va putea sa straluceasca întru
Împaratia Cerurilor. Pentru ca acela ce sta pe o treapta înalta, adeseori se
acopera cu rugina si toti îl vad, dar nimeni nu se poate atinge de el pentru
a-l curata, sau nici macar nu poate nimeni sa îi spuna, din pricina înaltimii
la care se afla, ca nu este curat, ci sta doar si se uita la dânsul, chiar si
cu pretuire uneori, prin aceasta ascunzând si mai mult de el adevarata stare în
care se gaseste. Iar cel ce sta pe o treapta mai joasa e sters si îndoit de
orisicine, si cu toate ca „palaria” i se roade putin, dar în schimb se face mai
stralucitoare si niciodata nu poate sa se acopere cu rugina. Asemenea si tu,
Gheorghe, îmi ziceam eu mie, trebuie sa fii sub picioarele tuturor, daca vrei
sa te umpli de stralucire întru împaratia Tatalui Ceresc.
Staretul Gheorghe din Zadonsk,
Jurnalul unui zavorat, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2013,
p. 53-54
Rugăciunea zilei de marţi
Descriere: https://doxologia.ro/sites/all/themes/doxologia2015/images/miniatura_big.png
Doamne
Dumnezeul meu, osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc
nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o,
Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra
mea bunătăţile îndurării Tale, ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi
să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi
adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe
Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite
Prorocule, care eşti mai mare decât toţi prorocii, precum Însuşi Fiul lui
Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe
Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile
deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul
Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta,
tu care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine,
că ai multă îndrăzneală înaintea Lui. Întinde mâna aceea cu care L-ai botezat
şi strică cugetele mele cele rele şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea
cea bună a lui Dumnezeu. O, Prorocule, luminează-mi mintea cu poruncile
Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc până la capătul vieţii mele. Şi să
stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu,
Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor
creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele
multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei
Sale. Amin
RUGĂCIUNEA ZILEI DE
MIERCURI
Doamne
Atotputernice şi Atotîndurate, îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta
Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel
viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului.
Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!
Primeşte,
Doamne, această mică rugăciune a mea şi umilită a mea voinţă, că mă întristez
pentru că Te-am întristat şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr.
La Tine, Preabunule Mântuitor, am toată nădejdea şi cred că Tu, Care din iubire
de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca
să mă mântuieşti de chinurile cele de veci şi să mă învredniceşti Împărăţiei
Tale. Nu Te depărta de la mine, Doamne, şi ajută-mi ca în toate să fac voia Ta
şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici
să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei
necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi
spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, ca să mă învrednicesc a auzi şi eu
din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu