RĂSĂRIT
DE SOARE
PE
OCEANUL ATLANTIC
~*~
Soarele
mi se dăruie,
răsare în
translucidul real
înainte de
alungarea întunericului,
parcă.
În voluptate de
culori
în
curcubee răspândite se aud
muzici
difuzate în
dăruite spaţii
siderale,
spre timp
ireversibil
îndrumate de
valuri mute
de admiraţie
Plutesc pe ape
ca-ntr-o frescă
luminoasă pe o
pânză în albastru
bogată,
brodată cu raze
aurii ale
darnicului
Soare.
Chiar
Claude Monet din alte lumi
a poposit
pe Atlantic cu penelu-i
fermecat,
un magnific
răsărit din ape
mi-a oferit.
Dulceaţa
crepusculului mă-nvăluie.
Sst!
Ziua în mine
creşte,
clopotul
Luminii bate între ape,
se iveşte
tăcerea,
pulsaţiile-i
picură în urechea-mi.
***
MONTEVIDEO
~*~
De sub geana
cerului,
sub lacrima
văzduhului
într-o
fericită undă călătoare,
şoapte
s-aud într-un
verde crud
frunziş.
Auzul îmi
trimit aproape
de-un copac
secular,
supravieţuitor
în parcul uruguyan
din
Montevideo.
Chiar geamăt de
pietre
se-ngână cu-al
frunzelor
plâns din
imensul trup
îngroşat în
vreme,
martor al
dispariţiei în amerindiană
legendă a
băştinaşilor.
Doar amintirea
îi poate afla
ca-n indiana
lacrimă
să-i readucă.
Vântul strigă şi
îngână
al nălucilor
glas
în neant
dispărute
cu tot cu pene,
arcuri,
străbune
obiceiuri.
Cosmopolitul
oraş, azi,
respiră aer
european sau
nord-american,
doar în vise ,
năluci cu pene
tulburate
de nelinişti mai
lovesc
ţeasta tăcerii.
~*~
MARIANA POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu