Sexul,
consolare a mizeriei!
~*~
Curva
e o regină, tronul ei
e
o ruină, pământul ei o bucată
de
pajiște dezgustătoare, sceptrul ei
o
poșetă roșie de lac:
se
tânguie noaptea, murdară și feroce
ca
o mamă străveche: își apără
avutul
și viața ei.
Proxeneții,
în jur, în cete, buhăiți
și
răvășiți, cu mustățile răsucite ori pe oală,
sunt
șefi, regenți: își înfăptuiesc
afacerile
lor de o sută de lire pe întuneric,
făcând
cu ochiul în tăcere, schimbând
cuvinte
de ordine: lumea, exclusă,
tace
în jurul lor, cei excluși,
hoituri
tăcute de fiară.
Dar
în gunoiul lumii, se naște
o
lume nouă: se nasc legi noi
acolo
unde nu mai e lege; se naște o nouă
onoare
acolo unde onoare e dezonoarea...
Se
nasc puteri și noblețe, feroce, în
mulțime
de spelunci, în locurile nemărginite
unde
crezi că orașul se termină, și unde
în
schimb începe iar, dușmanul, reîncepe
de
mii de ori, cu poduri
și
labirinturi, șantiere și fundamente,
în
spatele mareelor de zgârie-nori,
care
acoperă orizonturi întregi.
În
comoditatea iubirii,
mizerabilul
se simte om:
își
construiește încrederea în viață, până
la
disprețuirea celor care au altă viață.
Copiii
se aruncă în aventură
siguri
că se află într-o lume
care
se teme de ei, de sexul lor.
Mila
lor constă în a fi nemilos,
puterea
lor în superficialitate,
speranța
lor în a nu avea speranță.
~*~
Pier
Paolo Pasolini
Din
La religione del mio tempo,
Garzanti,
Milano, 1961
Pier Paolo Pasolini
(Bologna, 5 martie 1922 – Roma, 2 noiembrie 1975) poet, scriitor, scenarist, dramaturg,
cineast și jurnalist, considerat printre cei mai mari artiști și intelectuali
ai secolului XX. Pier Paolo Pasolini a fost romancier, lingvist, eseist și
traducător, nu numai în italiană, ci și în dialectul friulan. Pier Paolo, cum
obișnuiau/obișnuiesc să-i spună apropiații săi, a fost ucis cu brutalitate în
noap- tea dintre 1 și 2 noiembrie 1975. Cercetările penale au arătat că
Pasolini a fost călcat de mai multe ori cu propria sa mașină, un Alfa Romeo
2000 GT Ve- loce. Cu toate acestea, conform documentarului te- leviziunii Arte,
The Pasolini File (2013), nu au fost găsite urme de anvelope pe cadavru. Mai
degrabă, rănile au indicat că un obiect metalic contondent a fost folosit la
lovire. Multe dovezi de la locul crimei au fost distruse (sic!) din cauza unei
investigații ju- diciare (pare-se voit, n.n E.D.P) necorespunzătoare.
Uciderea lui Pasolini, pe plaja Idroscalo di Ostia, nu
a fost pe deplin clarificată nici până astăzi. Pino (Gi- useppe) Pelosi,
șarlatanul condamnat pentru omu- cidere, a spus în 2005, contrazi-când mărturia
sa inițială, că l-a ucis pe Pasolini la cererea unor indivi- zi neidentificați.
Se pare însă, părere împărtășită de mulți apropiați ai săi, că adevărata cauză
a crimei a fost faptul că Pasolini a spus într-un interviu din 31 Ottobre 1975,
cu o zi înainte de a fi ucis, că el știe și va dezvălui numele celor implicați
în jocuri politice de culise din Italia acelor ani.”«[...] Io so i nomi dei re-
sponsabili della strage di Milano del 12 dicembre 1969. Io so i nomi dei
responsabili delle stragi di Brescia e di Bologna dei primi mesi del 1974.
[...] Io so tutti questi nomi e so tutti questi fatti (attentati alle
istituzioni e stragi) di cui si sono resi colpevo- li. Io so. Pasolini a fost
înmormântat la Casarsa della Delizia, localitatea de baștină a bunicilor săi.
Casarsa este și decorul piesei sale din 1944 Turcii din Friuli (Furlan I Turcs
tal Friùl).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu