Petre
Georgescu Dedy, românul care l-a modelat pe Trump
General-locotenent
(r) Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu
04 August 2024
Sigur, se vor găsi unii (inițial, voiam să spun
„probabil, se vor găsi destui...” dar, mi-am dat seama că aș exagera, din
simplul motiv că nu se mai găsesc „destui”, care să aibă răbdarea să citească
un articol; căci, despre vreo carte nici nu se mai pune problema), care să
spună că termenul „modelat” ar fi trebuit să fie înscris între ghilimele, fiind
considerat o simplă figură de stil. Vă asigur însă că nu este cazul, căci
fostul președinte al S.U.A., Donald Trump, în anii tinereții sale, chiar a fost
modelat - la propriu, nu la figurat - de către un român. Un bun român, despre
care până și majoritatea contemporanilor nu are vreun habar.
Este vorba de sculptorul, fără de atestare, Petre
Georgescu Dedy, a cărui viața și activitate depășesc limitele unui volum de
referință. Un maestru al profesiei, căruia nu i s-a permis nicicum să urmeze
cursurile facultății și, cu toate aptitudinile sale în domeniile artelor
frumoase - ca atâția alți oameni de valoare – a trebuit să plece din țară, ca
să se afirme pe melaguri străine. Astfel, băiatul cel mare al familiei Pascal
(fostul arhitect-șef al Bucureștilor din perioada antonesciană) și Ludmila Georgescu
(solistă a Operei Române, afirmată pe scena de la Scala), a fost nevoit să ia
calea străinătății, unde - grație unor personalități de cultură - a reușit să
realizeze peste 1.000 de busturi, între care și ale unor șefi de stat ori
apropiați ai acestora. Astfel: bustul președintelui Charles de Gaulle, al
băiatului lui J. F. Kennedy, John-John, al regelui Baudouin I al Belgiei, al
regelui Juan Carols al Spaniei, ale familiei princiare din Monaco, Rainieri al
III-lea și Grace Kelly, al premierului grec Konstantinos Mitsotakis, ale unui
maharadjah indian și ale atâtor ambasadori din Franța, Italia, Spania, Olanda,
Anglia și America de Sud.
Cât despre Donald John Trump, subiectul merită o
prezentare specială, după cum special este și protagonistul, care i-a solicitat
maestrului român să-i realizeze bustul. Lucrările s-au executat în atelierul
pus la dispoziția lui Dedy de către marchizul Armand Gontaut de Biron, pe
atunci, vicepreședinte al Federației Concursurilor Internaționale pentru Europa
și America. Un expert în muzica clasică, cu recunoaștere internațională.
Marchizul venise în România ca să prezideze al II-lea
festival-concurs „George Enescu” (5-22 septembrie 1961) și, ca orice erudit în
materie, a solicitat să viziteze Palatul Cantacuzino, transformat în urmă cu
cinci ani în Muzeul „George Enescu”. A fost însoțit de Corneliu Mănescu,
proaspătul ministru al Afacerile Externe, de consulul general al Franței la
București și de marele violonist David Oistrach. Acolo, în „templul muzelor”, privirea lui
Armand Biron i-a fost atrasă de bustul lui George Enescu, pe care l-a apreciat
ca fiind de o asemănare fără de pereche. Alături erau bustul marelui pianist
Sviatoslav Richter și cel al celebrului violonist și dirijor american, Sir
Yehudi Menuhin, în aceeași realizare, tustrele fiind prețuite ca uluitoare și
fără de niciun cusur. Firesc, a vrut să știe care dintre sculporii străini le-a
executat cu atâta precizie, iar când directorul muzeului i-a destăinuit că nu
este vorba de niciun străin, ci de către un tânăr român, care la acea dată nu
împlinise 20 de ani, marchizul și-a exprimat dorința de a-l cunoaște
numaidecât; ceea ce s-a și întâmplat.
Președintele Festivalului, nerăbdător, însoțit de
întregul alai s-au deplasat la vila din Banu Manta a părinților lui Dedy
Georgescu, pe care l-a surprins în timp ce lucra în atelierul de la subsolul
clădirii. Cu acest prilej, i-a propus să-i facă și lui bustul, sens în care i-a
și „pozat” a doua zi, întrucât urma să plece din țară la un alt festival la
Moscova. Însă, nu înainte de a-și admira chipul plămădit în lut.
Fermecat de talentul românului - după intense și
îndelungate tratative cu autoritățile - abia după un an, marchizul a reușit
să-l aducă pe Dedy Georgescu în Franța. Mai întâi, la apartamentele sale din
parizianul bulevard Haussmann, apoi la Château de Biron (Dordogne) al familiei,
unde i-a asigurat un atelier, cu toate cele necesare. Aici, Dedy a realizat o
suită de busturi de copii de nobili, care l-au înălțat în ochii protipendadei,
năpădindu-l cu solicitările.
Ar fi foarte multe despus (de fapt, noi le-am surprins
în volumul intitulat „Petre Georgesu Dedy - maestrul Artelor Frumoase”, circa
600 p., cu fotografii ale exponatelor și copii ale unor documente, dar pe care,
din lipsa fondurilor necesare, nu ne permitem să-l trimitem la tipar și, dacă
nu vom găsi un om de cultură interesat, din rândul sponsorilor, probabil, va
rămâne pentru totdeauna în același stadiu), dar să revenim la momentul
întâlnirii tânărului Dedy Georgescu cu tânărul Donald Trump.
Evenimentul s-a petrecut la Paris, la o întâlnire a
elitei intelectuale, unde tinerii acelor vremi încă se afirmau, în fel și chip,
dând o strălucire în plus orașului-lumină. Donald John Trump venise special în
metropola culturii mondiale, ca să-și sărbătorească obținerea licenței în
științe economice la Școala de Finanțe și Comerț Wharton din cadrul
Universității din Pennsylvania și se pregătea să intre în afaceri alături de
tatăl său, Fred. Acolo, la „Trump Organization” - un holding, care încorpora acțiunile
mai multor societăți imobiliare și de construcții, cu notorietate în lumea de
peste Ocean, dar și de dincoace de Atlantic. În respectivul anturaj, Dedy
fusese introdus chiar de către apropiații marchizului, la rându-le, fascinați
de arta tânărului român, de a cărui companie erau foarte interesați.
În continuare, cităm câteva rânduri din volumul sus
amintit:
„Fire volubilă și extrem de generoasă, Donald John,
când a aflat cu ce se ocupa Dedy, l-a rugat să-i facă numaidecât și lui bustul.
Aspect convenit chiar în aceeași seară; ca, a doua zi, Dedy să treacă la lucru,
pentru că sejurului lui Donald se apropia de sfârșit. După ce a văzut cât de
bine îi seamănă creația tânărului sculptor român, pe deplin mulțumit, Donald
John Trump a forțat comanda la 24 de busturi. Răstimp, în care a urmărit
îndeaproape cum i se modelează chipul. Cu asemenea prilej, Donald a organizat o
întâlnire amicală în cinstea lui Dedy, la Paris, dar la insistențele
marchizului, aceasta s-a desfășurat la castelul din Dordogne. De atunci, cât a
mai rămas în Paris, Dedy și Donald au fost de nedespărțit, vizionând mai multe
obiective, inclusiv în suburbii. La întrebare lui Dedy, pentru ce îi trebuie
atât de multe busturi, Donald i-a răspuns:
- Prietene, atâtea holdinguri avem noi, în cadrul
corporației de peste ocean. De aceea, vreau ca, la sediul fiecăreia dintre
acestea, să fie așezat bustul meu. În poziție centrală... Nici nu poți realiza
ce bucurie mi-ai făcut mie și familiei mele. În special, tatălui meu, care mă
vrea statornicit peste afacerile sale. Bustul acesta seamă atât de mult cu
persoana mea, încât părinții mei, în mod sigur, vor fi nespus de încântați.
Spune-mi, te rog, cât mă costă și, te asigur, că n-am să mă zgârcesc la pungă. Vrei
cash sau să-ți completez un cec cu șase zerouri...
E, nu i-am luat eu chiar atât - spune, cu reținere,
Dedy - dar pot afirma că, la terminarea lucrării, Donald Trump nu s-a lăsat
până nu mi-a «îndesat» o sumă apreciabilă”.
Au rămas buni prieteni, o vreme au și corespondat, și
numai depărtare i-a ținut la distanță.
Dedy era ferm convins (la nivelul anului 2019 - n.n.),
că dacă Donald Trump, ajuns președinte, ar veni cumva și în România, sigur l-ar
căuta și ar bea un șpriț împreună. Chiar la el acasă, în Banu Manta. „Și, știți
de ce? - mai ține să sublinieze maestrul – pentru că, Donald este un personaj
deosebit; din mai toate punctele de vedere. Uite, de pildă, în toamna anului
trecut, acesta a avut o intervenție fulminantă în cadrul Adunării Generale a O.
N. U., în concurs cu tot ce perorează niște semidocți despre națiune,
patriotism, suveranitate și independență. Cărora, dacă încerci să le dai vreo
replică, imediat ești catalogat ca fiind naționalist. Un atribut, a cărui
semnificație, desigur, ei nu o înțeleg, cum multora dintre cele ce se întâmplă
astăzi, chiar sub ochii lor, nu le pricep rostul.
Cauzele sunt multiple și atât de evidente, încât nu
merită să le mai dezvoltăm, că tot n-ar înțelege. Unde nu-i cultură, nu-i nici
educație; unde nu-i minte, nu-i nici discernământ, iar manipularea are sorți de
izbândă. Iată ce le spunea Donald Trump
șefilor de state, ca și celor care - de dincolo de perdeaua ocultă - conduc
destinele lumii: «Lumea liberă trebuie să-și accepte fundamental național. Nu
trebuie să încerce să-l șteargă sau să-l înlocuiască. Privind în jur, de-a
lungul și de-a latul acestei planete splendide, adevărul este evident: dacă
vrei libertate, fii mândru de țara ta! Dacă vrei democrație, păstrează-ți
suveranitatea! Iar dacă vrei pace, iubește-ți națiunea! Liderii înțelepți mereu
pun pe primul loc binele poporului și al țării lor. Viitorul nu le aparține
globaliștilor. Viitorul le aparține patrioților. Viitorul aparține națiunilor
suverane și independente, care-și protejează cetățenii, își respectă vecinii și
onorează diferențele care fac fiecare țară specială și unică. Globalismul a exercitat
o atracție religioasă asupra tinerilor din trecut, făcându-i să-și ignore
propriul interes național. Dar, în ceea ce privește America, duse sunt acele
zile. Cu toate acestea, aici, în Statele Unite, și peste tot în lume, există o
industrie în creștere a activiștilor radicali și a organizațiilor
non-guvernamentale, care promovează traficul de persoane. Aceste grupuri
încurajează migrația ilegală și cer ștergerea frontierelor.
Astăzi, eu am un mesaj pentru acei activiști ai
granițelor deschise, care se ascund în spatele retoricii legate de justiția
socială: politicile voastre nu sunt juste, ci crude și diabolice. Voi
încurajați organizațiile criminale, care prădează bărbați, femei și copii
nevinovați. Voi puneți propriul sentiment fals al virtuții mai presus decât
viețile și bunăstarea a nenumărați oameni nevinovați.
Subminând securitatea de frontieră, subminați
drepturile omului și demnitatea umană»[1].
Nu tocmai întâmplător, unora li se pare și induc ideea
că Donald John Trump este un personaj nonconformist, cu o mentalitate și
convingeri, care exced uzanțelor politice și diplomatice. De aici, și o serie
de invective, chiar și de temeri, pe seama acestuia. Poate că, pe alocuri, au
dreptate, dar când ai ajuns să răspunzi
de soarta unui colos, cum este poporul american, comportamentul nu se poate
încadra într-un tipar general. Acesta este dictat și influențat hotărâtor de
circumstanțele speciale, între care autoritatea conducătorului trebuie să se
manifeste. A fi liderul lumii presupune coordonate anume, în limitele cărora nu
oricăruia îi este îngăduit să se expună. Este, în toate acestea, o filozofie și
o știință aparte, care numai celor în asemenea stare le este la îndemână să le
aibă”.
Pentru interesul în temă, trebuie subliniat că Donald,
cel pe care a avut prilejul să-l cunoască Dedy Georgescu, la vremea tinereții
lor, atunci avea un fel de a fi, pe când cel de acum este cu totul altfel. Una
este să fi administratorul propriei afaceri - oricât de uriașa ar fi aceasta -
și alta este să fi administratorul unui popor și al unui stat de o neasemuită
amploare.
„Eu sunt convins, că președintele Donald știe ce zice
și știe ce face. Chiar dacă, uneori, disimulează. Este în firea marilor oameni
de stat să procedeze așa” - ne mai spune Dedy .
Înainte de a rezuma în articol, câteva dintre
busturile sculptate de către Petre Georgescu Dedy în țară sunt de o
semnificație cu totul aparte: savantul C. I. Parhon, Mihai Sadoveanu, Marin
Preda, Jean Bobescu, Constantin Motaș,
Simeon Tatu, Nicolae Herlea, Vasile
Blendea, Corneliu Coposu, Ion Iliescu, Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Dinu
Patriciu, Virgil Cândea, Sandu Tzigara Samurcaș, Nicolae Kirculescu și, înainte
de a i se pune crucea, și al lui Nicolae Ceaușescu. Iar dacă, la toate acestea,
adăugăm bustul lui Pablo Picasso - realizat în curtea locuinței din Paris a lui
Nicolae Caravia, pianistul lui George Enescu - cu care Dedy s-a și împrietenit,
credem că am spus destule.
Am dori totuși să încheiem, aducând în realitatea
timpului, aprecierea unuia dintre fiii savantului Nicolae Iorga, care - atunci
când Dedy l-a întrebat, de ce tocmai pe el l-a ales ca să-i facă bustul
onorabilului său tată, marele istoric – acesta i-a replicat astfel:
„Pentru că lucrările create de tine au suflet. Fețele
celor care au avut fericirea să ți se expună sunt întotdeauna vesele, zâmbesc,
au suflet, ceea ce conferă ansamblului o anume distincție și respect. Lucrările
tale, redau, odată cu expresia, și simțămintele. Ele umanizează privirea,
empatizează cu personajul, ca și cu cel care le privește și parcă te introduc
în intimitatea subiectului”.
Așa, cum ne mărturisește o bună jurnalistă, care l-a intervievat pe Petre Georgescu Dedy,
eroul nostru: „I-a cunoscut pe Enescu, Picasso, Ferrari, Coco Chanel, Hilary
Clinton. A lucrat pentru prinţi şi conţi şi i-au călcat pragul nepoţi de şahi
sau copii de regi pentru a le face bustul. Împreună cu Menuhin şi Enescu repara
viori (...) este arhitect, sculptor, designer, pictor, restaurator, un om de o
reală cultură şi cu o experienţă extraordinară, o adevărată enciclopedie, un
personaj care i-a dăruit două ii Goldei Meir, al patrulea prim-ministru al
statului Israel, şi a fost acasă la generalul de Gaulle, la Paris, şi i-a făcut
bustulb[2] Și care, dincolo de preocuparea sa de bază „a creat bijuterii şi
haine, a pictat, a făcut sport de performanţă”[3].
Un bun român, am adăuga noi, care s-a stins din viață
în împrejurările vitrege ale Covidului sau ce-o fi fost molima, care - vrem sau
nu vrem să recunoaștem - a secerat destulă lume. Din nefericire, Dedy Georgescu
- încă în deplinătatea creației - a plecat dintre noi pe ușa din dos, echipat
într-un sac de plastic, fără niciun fel de cortegiu, lăsând o umbră tristă
peste realitatea unor timpuri, care altcumva trebuiau să fie.
-------------------------------------------
[1] Donald Trump: Viitorul nu aparține
globaliștilor, ci patrioților, națiunilor suverane și independente – discurs
rostit de către Donald Trump, președintele SUA, în fața Adunării Generale a
ONU, în 24 septembrie 2019; Apud „RL România liberă”, din 26.09.2019;
[2] Elena Calcan, Petre Georgescu Dedy,
designerul de bijuterii al lui Yves Saint Laurent, emisiunea „Asta-i viața”,
Telegraf, 04 iunie 2014;
[3] Elena Calcan, Petre Georgescu Dedy,
designerul de bijuterii al lui Yves Saint Laurent, emisiunea „Asta-i viața”,
Telegraf, 04 iunie 2014;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu