„Vreme
trece, vreme vine…”
Ami
Novac, Italia
02
Februarie 2025
„Trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învață
în fiecare zi ca și cum ai trăi pentru totdeauna” (Mahatma Gandhi)
Este o invitație de a trăi din plin ziua, de a fi
permanent o prezență. Sunt persoane care din cauza prea multor griji, nu mai
reușesc să se bucure de fiecare zi și astfel devin din ce în ce mai nefericite.
Ianuarie lasă locul lui februarie. Dacă ar fi să fac
un bilanț, aș spune că pentru mine a fost fără îndoială o lună extrem de
pozitivă, una din cele mai bune din ultimi ani. Starea asta îmi aduc aminte
ultima dată am avut-o în august 2013. Multe s-au întâmplat de atunci, unele
urâte, triste, cu suferințe, altele cu mici bucurii. Cine mă cunoaște știe la
ce mă refer. Multe critici, dar șì autocritică. Nu trebuie să lipsească
niciodată acel „Mi metto în discussione sempre” (mă întreb mereu), cum spun
italienii.
Astăzi vreau să mă bucur de tot ceea ce viața îmi
oferă, de prietenii adevărați, de familie, dar șì de lucruri mai mărunte,
banale în aparență, dar care fac parte din cotidian. Viața trebuie trăită în
toate formele ei, absolut toate, atâta timp cât nu faci rău altora.
Eu folosesc orice prilej să mă bucur de orice, de o zi
cu cerul senin și soarele care strălucește, de mare, da, marea, o iubesc… Îmi
place să stau să o privesc, să-i ascult
zgomotul valurilor... Îmi transmite o pace desăvârșită.
Mă bucur atunci când reușesc să-mi cumpăr ceva la care
aspirăm de ceva timp. Da, mă bucur ca un copil în față jucăriei preferate. Sunt
pe deplin satisfăcută când văd un tablou bine restaurat și aparținătorul e
mulțumit. Aș putea continua…
„Îl mondo è bello perché è diverso” (Lumea este
frumoasă pentru că este diferită). Important e să încercăm să fim fericiți,
fiecare în felul lui. Nu sunt rețete universale, suntem diferiți unul de altul.
Din fericire. Ce plictiseală generală ar fi să fim și să gândim la fel.
Cei care nu gândesc ca tine, cei care au idei diferite
de ale tale își permit să te eticheteze prost și frustat, fără îndoială. Altfel
e inexplicabil cum de nu realizezi cât sunt ei de deștepti. Alții, în mod
subtil, te critică pentru că îți rostești gândurile, fără să știe de ce o faci,
fără să te cunoască. Doar ei au suflete frumoase, curate. Sunt gata să te
atace. Ah, ah, invidia e mama depresiei.. Eu le vreau pe amândouă.
Patriotismul, cel bun, cel pozitiv nu mai e la modă.
Istoria propriului popor nu mai trebuie studiată, zic unii. Nu, doar a altora.
Împlinim interesele altor state, nu pe ale noastre. Ah, politicienii aștia
corupți, sper să ajungeți într-o zi unde meritați.
Manualele de Istorie sunt deplorabile. Și nimeni nu
zice nimic, tac toți, nu se expun. Mă refer mai ales la iluștrii mei colegi. Am
avut norocul să studiez la Universitatea din Cluj, Facultatea de
Istorie-Filosofie. Deși în plină epocă comunistă (o parte), cu mici excepții am
am avut profesori extraordinari, excelente „enciclopedi vivente”. Nu au făcut
propagandă, erau adevărat erudiți. Domnii profesori: Ioan Piso, Pompiliu
Teodor, Ioan Aurel Pop, Camil Mureșan… ar fi doar câțiva. Profesori luminați,
ne-au deschis mințile, ne au îndreptat spre o altitudine analitică, critică a
anumitor evenimente. Astăzi, în universitățile românești se studiază puțin, dar
se face multă propagandă. Observ că cei care erau profund anticomuniști, azi au
devenit cei mai mari susținători al neomarxismului.. Ceva nu functionează, nu
credeți?
Și totuși, sunt fericită și voi continuă să expun
imagini cu cu cele văzute și filmate. E anche lavoro (și mai muncesc la ele),
iar fotografiile sunt reale, fără filtre, doar modalități portretistice, deci
puțin îmbunătățite. Sunt superficială? Nu știu, nu cred, îi las pe alții să
spună... Sunt vanitoasă? Poate, însă nu arogantă… Când e nevoie, știu să fiu și
profundă și generoasă.
Vă doresc multă sănătate! Bucurați-vă de viață și nu
vă luați prea în serios. Bucurați-vă de fiecare zi de parcă ar fi ultima
fiindcă timpul rămas este mult mai prețios decât cel care s-a scurs.
Adaptare grafică - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu