Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 2 (necorectat/necenzurat)

 

MERE PADURETE TARZII 2

Ești ca un copil frumos, ca brad verde stufos vrengos verde-verzos, lucios, podobă,  un moș crăciun sfătos, înzăpăzit în nămeți și în nisori, candori de oițe cu stuțe albe  care vin ițite de sus de la munte, cu libidou, cadou pe la noi, șuvoi, potop de..., de moș Crăciun și de om bun, că numai unul Ben, men Todică, pe românească Arcă. Suntem greoi/lejer și elegant, extrem de finuți și drăguți. Tu ai îmbrcat smoching și pantofi de lac și papion boni-bon ca un domn bine/ca un împărat împelițat ca motanul încălțat - mula încălțată?

- E drept că Australia are mai multe oi decât oameni?

- Încrederea în sine te face mai ferpley, mai performant. În haosul legislativ, primarul general, zice de ispravă:

- "Nu dați legi pentru șmecheri, pentru băieții deștepți și mișto, țigănoși."

- Acuma se trezesc fudulii și nu deștepți destul, cei neisprăviți, oameni zeus și fără scruple, fără obraz in ce fac. Și la spală, se spală inteligent, arogant fii te rog savant și nu risipitor, arogant, deci, nu risipi bonus, plusul de talanți. Când facem bine, suntem bine, sumtem ca cartofii prăjiți (fii fără grijă, îi mâncă stimații ca cei botezați, responsabilizați (încrcăți cu tot felul de stări și acele refulări emoționale și divine, că noi ne mulăm către imprevizibil? Mulți ne gândim la noi, la țară (ne mai gătim așa sufletul cu emoție cu pretenție, că mai și comunicăm. Am o comunicare cu sine, prins la înghesuială emoțională, pe verticală‚’Daniela, nu mai ești cum ai fost’, cântă Daniela Gherfo‚’Da ce te ascunzi după deget ca Tom-Degețel’, un Fain'Făinel- voinicel Firicel ori ce nu mă crezi, arici-pogonici și Luminița de la capătul tunelului, labrint inteligent al soarelui și cu talent îmulțit profericire prin divin și iubire că unde iubire e și Dumnezeu, drept Dumnezeu e. Vica e o simplă, nu simplistă și umană cum spunea un filozof englez. Între Chin și amin e și Odă lui Dumnezeu, un film despre apocalipsa comunistă, o catastrofă care mai bine n-ar fi existat în istoria cu comunism, în istoria României (e gândit în fel și chip, cum și rușii au nenorocit cu Războiul în Ucraina; de  ce o mai trebui despre asta în Mere Pădurețe să scriu? Ție, Ben cum îți mai trag boii la carul (vacile la carul) lui Nicolae Grigorescu ?

- SI EU ABIA MERG. CAND SE DESCARCA BATERIA NE OPRIM IN VRE-UN PARC DACA SUNTEM CUMINTI.

- Chiar asta nu e bine, să ne ciorsăim picioarele, deabia că le târâm, cum se târsc deabia șopârlele. În tine am descoperit pe omul Ben Todică, o esență conștiință. Tu-mi răspunzi la întrebarea; că există Dumnezeu, că prin tine mă simt împlinit, divin în drept Dumnezeu, că ai muncit pentru mine? Când Vica avea vre-un bai, beteșug că o dorea să zicem sânul ori chiar ceva banal, o sileam să mergem la doctor, că lucru lăsat pute delăsare a laș și se îngroașă buba se mărește buba că o simplă zgârâietură din cauza hamului cusut, cu drod, cu sârmă poate cășuna în timp îndelungat o rană în lege, infectată cu viermi și grave consecințe. Viața ne umple și cu nimicuri inflamate, că te miri ce poate să nu-ți placă și chiar pe care nu te poți baza; ca în Romeo și Julieta, în Abrud fiind vorba despre Avram Iancu și acea romancă care putea de felul ei potrivită în rolul satisfăcător a Julietei de la Verona cum povestea cu încredere o bunicuță abrudeancă, moață Iancu fiind încântat și pregătit, copt de însurat craiul moț. Uneori e pur și simplu templu, un dezechilibru. Tu trăiești cool, fără limite și e fascinant în perfecțiunea de a fi și inteligent și cu afecțiunea de a fi în pas cu minunea-perfecțiunea, cu lucru bun/nebun, în drept de a fi Drept Dumnezeu, cu voința de a face ceea ce trebuie - un lucru bun. Ești un spirit incredibil, dat adevărat al limbii române, străbune geto-daco-latine-felix-Blaj, cu curaj-zamolxis, cu cel mai mare gust de artist, de calitate cu sănătate, de realitate, cu răsfăț a naturii firii, cu moț, în drept de a fi, în fericire, cu nemurire, stil Sergiu Nicolescu, gen -Nemuritorii, mesii ai iubirii/horii satului. Cu ce dăm autentic românesc și de favoare scrierii, după cum ituiesc în  ale noastre fizic, după cum grăiesc și pragmatic gramaticesc, firesc și pitoresc sunt dialectic și practic. Rămâne cicatrice/retei, în sistemul plafonat caca-maca ca o vacă văcită, în disperarea  de-a viitura care în mare, cu distrugere face stricăciuni care sunt si se cuatifică la noi ca pagubă-socio-umană, cu cod incredibilă ca unul dus la spălătoria de mașini și supus la acel jet de apă puternică care putea omorâ căluțul, poneul, animăluțul canonit, sâcăit nepărând normal - nici inudațiile și nici furtunile care au survenit și ne-au distrus casele cu viitura rebelă a inundațiilor și fără sens versus nesatisfăcător în univers, cu distrugere în România drastică, distrusă ca la potopul lui Noe, cu prăpăd, cu sau fără șansă de a supravețui, cu șansă/nu la  viață, compatibil/nu compatibil cu viața. E nevoie de o nouă șansă la viață, deși în Rusia e rebeliune/răzbel care nu-i tranșant că nimic nu-i Prikojin înțelept/inteligent cu nimic a ce se întâmplă catastrofic și apocaliptic acolo. De ce să suferi martiric. Era și atunci multă stupizenie, multă bestialitate și mizerie bolșevică, mizeră și de duzină, măi tată, măi! EXISTA SUFERINȚĂ ISTORICĂ ȘI UN SPIRIT ROMÂNESC NEÂNVINS, CU AROMĂ ROMÂNEASCĂ UNICĂ, CĂ LUMEA ÎNTREAGĂ E O DURERE, UN ZBUCIUM SINUCIGAȘ ÎN CLIPĂ SUSPENDATĂ, ÎN REPEDE TRECERE SATANICĂ DE IAD, CU SUSPINE ȘI SUFLET NEÂNFRÂNT DAR CRUNT ZDROBIT DE GREU ȘI DE DURERE FĂRĂ LIMITĂ, FĂRĂ MARGINI. Cine ce motive, fără noimă avea ca să distrugă și să omoare atâta omenire răbdând ca blândul păzitor mioritic pe cruce, suferind viu cristic pe cruce, suferind să zicem pentru păcatul lui Ion Iliescu nevinovat de sângele vărsat la mineriade și la alte prostii și prostioare de ale acestui nemernic, becisnic și el ca alți stroșiți, căței-hingeri de a lui Ceaușescu. Mi clar că pentru Vica aș fi făcut și fac orice, că-mi era dragă! Ce-mi era mie mai drag pe lume, ceia ce era pentru mine o culme muierească. România-i mai bună, de cât (ori mai mult) ca noi românii ei? Nu mere cu fente în Mere pădurețe, care-s: distrează-te pe contul tău, cu dreptul tău. Multe lucruri îs de încercat și făcându-le știi doar dacă-ți reușește sau ba. Vrem să împăcăm pe toată lumea de acasă și de pretutindeni, pe prieteni. Dieta este după cetățean. individul este după personă și după obișnuință, relevantă după ins și parfumul de România. (Vorbește lumea despre Mere pădurețe, mereu și mereu, drept Dumnezeu de fapt luate de la capăt, în aventuri cu căpitanul val-vâryej, căpitnul copilăriei pur și skmplu, fără griji). Să fii verde e o stare de bine, cu iubire provita cu fericire. Tragem de timp, de timpul nerăbdător, tragem herup!

- Fugind de CAIN cu Adrian Botez si Ben Todica. Un clip recitare la versurile poetului intitulate: AM FUGIT DE SPECIA ”OM” (rubaiyate) - 1- CARTEA ASTA (rubaiyat) Cartea Asta a mea... - ...și de ZEU : / Aici este SÂNGELE MEU ! / Aici este CRUCEA DE NEA : / Nu-ți bate joc – STRĂINE - de ea !

- Bravo, felicitări! Te îmbrățișez, Dorina

- Cu greu, dar am razbit, Ben

- Noi fugind de noi. O zbatere continuă. Asta ne caracterizează. Dar ce ne-am face fără?

- E normal, să nu le știm, pe toate. Lucruri mici, pentru relații mari. Se face un film despre Sergiu Celibidache: Cravata Galbenă, un fim de senzație, cu simțire și sentimente, cu bonus și plus Iisus de emoții cu emoții, cu efect de  artificii artistice, sinfonice și armonice. Surpriza e cod roșu cu armonice și sinfonice, unice și specifice-parfum sinfonic de România, în uimitor unic, dinamic și fantastic. În liric de viață. Tu ce călărești, unde nu te aștepți esti, cu șansa ta călare în competiție sportivă?

- Noi suntem în ritmul scrisului.

- FELICITĂRI, IUBITE DOMNULE ADRIAN BOTEZ  ȘI IUBITE FRATE BEN TODICĂ, FRUMOS ȘI BUN LUCRU FACEȚI, CARE-I PLACE ȘI DOMNULUI. VĂ FELICIT ȘI VĂ DIRESC NUMAI BINE. SĂ NU ÎNCETĂM SĂ NE RUGĂM PENTRU AMĂRÂTUL POPOR ROMÂN! CU RESPECT, ȘTEFAN DUMITRESCU

- Suntem în ritmul merelor pădurețe. Avem haz. Avem acces de zel avem/nu avem spor, Ben, maistre?

- Avem excces de zel la scris.

- Birocrația e mare abuzivă. Medicul Rusu, pe care l-am sunat la Clinica de Recuperare, mi-zis cu implicare, că are să mă sune când o să aibă loc în salon (e un om cumsecade și bun medic neurolog, Vasile-Marous Rus). Noi nu mai stim sa tragem talcuri din viata. N-a fost, nicicând n-a mers ca cineva lăturalnic:

-"E nu e iubire, că unde iubire e și Dumnezeu e, inovator lucru, dar în realitate cum e Marin Preda din Călărași, Moromete intelectual-Risipitor (mai știu pilda cu fiul biblic, risipitor?" Cum vine la un adică? Pentru fugar tai vițelul gras și-i faci ospăț ca să se desfete, să se petracă, să-și sărbătorească risipa, dar câte gânduri, îndoieli nu ma frământă, îmi dau un șut de obscuritate; de ce? ca să te îndoiești și să exiști în terapie spirituală, în vremuri tulburi știind pe Marcel Ceolacu, de unul singur la căpâtâiul lumii, lumină a luminii (nu cred că nu doar pentru el e mare egoist) ce contează ca struțul să stai, ca struțul cu capul vârât în nisip? Am pus din nou Ben, punctul pe "i", la Mere pădurețe și noi tot pe brazdă - la cules de mere ca să ne acrim viața  - să ne-o oțetim? Crizele economice/politice, pe cerul și-n universul nostru e din hoția și din lăcomia oamenilor (a lui Putin și al acelora care ne conduc lacomi, deși lăcomia mănâncă omenia), să fim sănătoși și la pungă groși! Maria Dragomiroiu, că ea ca cântăreața, grăitor le grăiește, în culori de liniște, cu tinerețe fărâ bătrânețe, de mere pădurețe, cu tandrețe și cu noblețe. La vremuri noi, conceeptii noi: un cal obisnuit, hranit cu jar, Woke devine o martzoaga, nu nazdravanul din povesea demodata...? Sunteți foarte drăguțe. Cum ne mai spunem povestea. Ești pomperistic. Casa arde și baba cloanța se piaptănă/se culcă cu pompierul? Care-i predictibilitatea salarizării și predictabilitatea pensiilor? Sergiu Cilibidache e un dirijor viitor teleportat contrariat, diversificat, valorificat cu sens și recunoscut nu doar pe pământ românesc, cu vastă personalitate ca femeia-mamă, madonă și veneră, în perioada de maternitaternitate, fiind un om cu eternitate, om de calitate, om firesc și om de artă care alăptează cu elexir de viață categoric la sân dialectic, plină de viu, de mișcare, de divin senin distin, că adaptarea e naturală și pe verticală, în alăptare mămoasă ca proaspătă mămică ajunsă hristică, hristică Arcă, că expir/inspir, respir parfum de Vica, de Veronica și Dragomir și Pavel, învăluit în parfum, în iz de trandafir, că nu trăia comod ca un fachir, făcând echilibru pe drod/sarma, saturând profund și pilduitor, fiind păstor pilduitor blând.

- Asta e tot in favoarea lui Cartarescu - ii face publicitate.

- Cu mulțumiri și stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Ce să zic, că voi sunteți ce plini și divin, în cultură ca aventură a minții:

VICA, ROMÂNIA MEA, CU CE-I IUBIT ȘI SFÀNT, ÎN EA-

ÎN CIUBĂNCUȚA PROVITA, CU VICA, NEVASTĂ-MEA, IDEM DARIA-LOREDANA, FIICĂ-MEA

 

~*~

Ce tevatură, în cultură ca pe al pianului spirituală claviatură,

cu arătură

pro-semănătură pentru belșug de cultură, sinfonie, Cilibidache, cu sfântă și magnifică, filmică sinfonie, în armonie și omenie unică și de specifică, de Românie publică, provocare și replică- Republică ortodoxă, în cultură și Biblică-moral-poetică, creștină în grădină, cu dodoloță cu stupină roindă, prin unire-întregire, pe Marea Arcă, în primăvară,

în pregătire pro fericire, de evadare prin mântuire,

cu înviere Iisus, în cuvinte mai presus de nemurire,

de neam si de țară cu lumină sorelică: limba română,

cu istorie de grădină, cu soare în lumină, în, cu fotosinteză cu proces în frunză

și cu ruză buburuză,

descântată cu artă, în succes de poezie care se înscrie, cu drept la veșnicie, drept Dumnezeu,

cu drept Dumnezeu, în omenie Eminescu, de Românie

care prin talanți cu hărnicie demărgean, singură cu omenie din inimă, cu suflet și cuget în voință, în curaj temerar și legendar, și cutezător de scriitor fără egal, universal,

de la sine monumental-național se scrie ca cei care cresc, în bună creștere și binecuvântare

ca cei botezați și ca cei responsabilizați compatibili cu viața și, cu adevărul, în dulceața nemuririi ca Luceafărul, cuvântul, Dumnezeu și eul

gentilomul poetul-cavalerul,

că unde-i zbura, buburuză-ruză, acolo provita, cu naștere de prunc, prin Vica, m-oi însura,

cu ea, cu mândra patria mea,

că, eu unul m-oi însura, în drag și în făinoșag, cu cine mi mai drag, în Ciubăncuța dragă a mea, în Romània mea cu Vica, cu mândra mea,

că-n România ea mi țara, cu tot ce am sfânt, în ea.

 

~*~

CĂ N-AM ALTUNDEVA CASĂ, ALTUNDEVA DE CASA MEA

 

Eu n-am cum sa mă supăr ca să-mi iau jucăriile și să plec afară din casa, afară de frumoasă, afară din țara mea,

că n-am unde pleca înafară de țara, de casa mea.

 

***

Aici

Aici ține minte e un munte și nu-s în plus, multe cuvinte ci sunt suficiente cuvinte, cu detalii și amănunte. Se face mai răcoare ca de obicei, în iunie.

 

~*~

AICI CUM SE CUVINE

 

Aici mi, îmi e, in iubire, Dumnezeu și cuvântul și fericirea mea, e Dumnezeu, drept de Dumnezeu e: casa România mi aici și tot aici e căpușa mea aici făcând purici și având, în materia cenușii: pitici și jucării, bucurii

cu ce e-n gușă, e și, scandalos și în căpușă, că unde iubire e și fericire, Dumnezeu e,

fără ca să fiu dat de suferință/de conștiință, fără

să fiu dat peste cap de belele, că aici acasă e casa, Vica și țara mea și bonus de anume, pe bune bonus Iisus de cuvinte și de zile ca binele, prin suferințe să ni se adune, că-n raiul România le-om pune bine, cum se cuvine.

 

~*~

CU ROMÂNIA, ÎN MĂRINIMIE

 

O viață te integrezi și te antrenezi zi de zi, cu drept Dumnezeu,

în drept de a fi om-român, român-om, român-Dom ca un pom pe rod pro norod, în dragoste, de poveste și de bună veste de conștiință-excelență,

cu știință și pasiune cu divin senin de înțelepciune și, cu înțelepciune cu a luninii

dumensiune,

minune

ca la Eminescu și, la poporul român cu har și dar din dar exemplar, excepțional și, legendar,

răruț și drăguț, Doina Drăguț,

mărgăritar,

cum mai rar pur și sumplu, exemplu,

în constelații diamantine, de pâine spiritual-literar,

cu iz cultural-universal raportat cu țara noastră național, la România universal,

în parfum aromat de România-aur cenușiu strecurat pro cu apă nencepută folosită la descântat, de deochiat, din nestemat imperiu de România literără, cu poezia, cu drept de a lua-n răspăr, veșnicia cu drept Hristos luminos,

de a se raporta cu frumos, în drept cu veșnicia, cu drept Dumnezeu a fi, în imperiul cu omul Eminescu, omul absolut de România, de a  cânta ș ce-și încântă, în a descânta și cu sinfonia mare artă, la români ca Cilibidache, în armonia naturii firii Mesie a iubirii, cu Maria și cu ciocârlia scăpărând imnic ca amnarul pe iască de lumină lină, scăldată în omenie de Românie, în mărinimie.

 

~*~

TREZEȘ-TE DIN SOMNUL DE MOARTE, SCOALĂ-TE LA ȘANSA TA PROVITA

 

Zgâlțâie-te și deșteaptă-te, ROMÂNE, Mureșene, deșteaotă-te din boala curvă și adu Domnului-Dumnezeu slovă de slavă,

chiar, men Ben și fii cu dar din dar, fii în har și scrie frate ca la carte, scrie exemplar legendar, scrie pentru a avea la noi în rai de bine, parte de bine. La ce alte oferte scrii, în pas de mai bine, fă lucru bun, că nu-i lucru puțin, că, da se face, în destin cu cerul senin, în toate bune și sănătoase și frumoase-luminoase, în destin și, profită de arta succesului pe alrarul soarelui-pe imensă tablă de șah al pământului.

 

***

Eu sunt varză. Vă iubesc, România te iubesc, că am trăit cum am trăit profund și artistic, național tradițional monumental-universal. Parcă ți-am spus, promis, că nu voi fi băiat rău, dintre ciufuți ca acei politicieni care mint ca Putin și fac om-ucidere, în nedecizia indecisă, dată dracului.

- Chiar așa ?

- Asta e o modă, cu vogă-fală straiță goală/fudul, dar nu deștept destul.

ÎN STILUL MEU ROMĂNESC, FIRESC

 

Cu lucrul total Ben ești ce trebuie ca om de omenie și din Românie, dar cumsecade de omenie ca omul care se poate sfătuii cu VICA ȘI, CU OACHIȘA DIN CHINA, CHINEZOICA, O DRAGĂ CA MÂNDRA AIASTA DE România, ca iubirea de veste și poveste, ca cei de-acasă, din delicioasa și frumosa, din România, paradisul, Dumnezeul, cuvântul,

drept Dumnezeul meu ca o pâine pufoasă, de hai acasă,

în țara mea frumoasă,

c-aici e mai dulce, doină dulce, că-i a mea și nu-i rea pàinea, minunea eco, chiar când nu-i ce aștepți între oameni deștepți și botezați, că responsabilizați, în ce e ceea ce e, în iubire, OK, drept Dumnezeu, că aștepți pescăresc și vânătoresc-pitoresc, firesc, în România te iubesc și pentru ceea ce-i, și, mulțumesc, firesc și

muncitoresc, în stilul meu inedit, românesc, cu Servus-Iisus, în cuvinte grăitoare pline de binecuvântare, de România profundă de baladă-legendă istorică pe Arcă.

 

**

O lume a fuselor strâmbe, cioară vopsită și piciare de lut. Fiți cunstiți și drepți, cu voi înșive ca să nu ne pierdem, în neantul politicii și a minciunii.

PARADIS-PROSCRIS PROVITA

 

Adevărul e soarele, e binecuvântarea care îmi luminează casa, ca în cowboy, în jos Luceafăr blând și alunecă-mi în casă, păstor blànd, profund, cuget românesc, după cum grăiesc firesc, pitoresc, în viață și în gând ca pilduitor pilduind, păstor blând, echilibrat și luminat în curat, senin, cu abis-paradis divin, mie ca lui Robin Hood/ lui Duliș-Cal-Bălan, paradis-proscris, unde nu trăiesc în van, nu trăiesc șuhan, ci mioritic, dialectic-năzdrăvan.

 

*

Dormi de amiazăzi bunul meu prieten ori, cu cine relaționezi (în ce sens mai sari peste cal, din banal/din firesc românesc, în fresc pitoresc, natural, înebunit/bolunzit ?) Pe cine să nu mai prinzi, cu papagalul? Prin ce îți faci un bine (care ți trusa de supravețuire, trăire în fericire?) Uneori cu mersul meu șovăitor, sunt ca o legumă. Uneori sunt încăpățânat ca un catâr, dar oare cum vine a fi sănătos, încăpățânat în bine, ca un țăran, cum ne spunea profesoara de franceză care a trăit la Păris, într-o mănăstire ca călugăriță (domnișoară, fată bătrână arătându-ne la orele ei un albun cu fotografii din Franța, un adevărat rai al misterelor). Sunt o mulă încălțata, lucrez incredibil și am voință, dar sunt imposibil, compatibil, dar numai cu viața în diferite stări, ca Paul a lu'Parizianu, din Deliru romanul cu Ioan Antonescu și cu Hitler în premieră, față-n față, în obsesie și disperare și orgoliu, mândrie, strălucitor și sclipitor, românul nostru frumos și diplomat de marcă, cu diplomație în socio-ecuație descrisă devorator de scriitorul Marin Preda (o ipoteză?) Un mort în vacanță, mumie dintr-o piramidă din insula Paștelui sau ce te miri, c-așa cum sunt numai a om nu mai arăt, numai om nu sunt, om nimurugit cum, cum m-a bătut, să nu pot umbla din cauza bolii, că  Dumnezeu cu boala aiasta afurisită: Neuropatia diabetică m-a nimicit, de care zice și neorologul medicul primar, că și el m-ar fi diagnosticat (să mă uit pe ieșirea din spitalul, Clinica de Recuperare din Zorilor de pe strada viilor nr. 43). Așa o fi dacă zice domnia sa Dr. Vasile-Marius Rusu din Târnăveni de pe Târnave. Ești în armonie cu natura, că e o problemă și cu a fi în echilibru. Tu Ben, ce zici?

- E singurul mod in care ne familiarizam/apropiem de limba Latina.

- În  viața, trebuie, să înțelegi că există, un există, un firesc. Eu pe tavă pentru Vica mi-am pus sufletul. Viața n-are nici un rost dacă nu simți ca artist, daca n-o trăiești cu adevărat minunat. În reacția de prospețime ai înălțime, cu istetețime în profunzime. N-ai vrut, dar aparențele te înșeală. Angoasa te face să crezi ceea ce nu-i, că fantezia-ți joacă fițe și îți face feste (ți s-a oprit orologiu, ceasu, tu, convingându-te, cum stau lucrurile în naivitatea și în inocența ta?) Cu pricepere și puțină magie din rutină și providenta, tu, Ben, men, faci minuni, nu-i așa? Tu ce știi de omul iubit, despre cel mai iubit dintre pământeni? Că nu tot ce cade din cer e dar dumnezesc, chiar dacă soarele și ceiilalți aștri răsar pe cer și fără să-i fi dăruit vreodată, cadou lui Vica. Nu-i om să n-aibă vocația sa, însă cel care și-o descoperă și și-o fructifică, îmulțește e om brav, cumsecade și de ispravă-s slavă Domnului!

PRO FERICIRE

 

în răsăritul luminii ei și a nașterii binecuvântării luminii românimii- cuvântului și a soarelui României profunde,

dodoloță,

în limba maternă, eternă și română

și a marii, dor de dor călător, pe vapoare, cu motoare

și Mesie a iubirii și a durerii: unui singur dor, cu plopi și tei, cu intemperii, cu prăpăstii în întinse aripi extinse în zbor spre viitor, de poet cu cuget de scriitor, în ale zborului, în zburare cu subiect și predicat și verb, proverb, în declinare, cu aură și nimb, binecuvântare de bunăcuviință și, de bună creștere,

cu porumbei și plopi fără soț, cu fruza, în tremurare fără a vàntului mișcare, legănare, la marginea nesfârșită a mării, cu pomul pe țărm, în plin rod, rod, hrană pentru norod, din vii, chiar și dar din dar și, Gabriel-Artur Sivestri coborànd sub nuc, năuc, singur cuc, cu îngânare a inimii, în valuri-minune aritmic, cu aritmie, cu mii de catarge care pe mare plâng și se frâng, în a avalurilor suspinare de alintare și alinare, în pasiune, cu răbdare, stăruință și înțelepciune, în suferință, cu

iubire, provita și, profericire-preț a evadării, în nemurire.

 

~*~

- Ce faci zilnic, pentru a supravețuii?

- Imi regret pacatele.

- Noi ca destin, de ce nu ne întâlnim neașteptat? Iubirea se învață pe durata căsniciei, cu cod roșu de suferință, de național și verticală conștiință.

CU MÂNDRIE ȘI BUCURIE DE ROMÂNIE, ALTRUIST-MODEST, ARTIST ROMÂNEASCĂ

 

Ai dorința, în curiozitatea de cunoaștere/meritrocrație, cu brio, în intuiție, cu rezolvare de succes și omenie de Românie, a socio-cosmico-ecuație, pe hristică Arcă de biserică cu pitorească frescă, firească românească ca biruința victorie, cu glorie, să fie cu bio-brio de Românie scăldată, în soare de omenie,

în artă cu mândrie și, cu bucurie de Românie dodoloță, bogat-profundă, de legendă, baladă și, de bravadă modestă, artistă altruist- românească.

 

~*~

- Modest corectează-mă Ben. Aveți temperament autentic-artistic și pragmatic, acopaniind de la pupitru ca Celibidache, cu două-trei prețuri..., șperțuri și, în joacă, cu șpițuri pe teren, recunoscându-ți-se ortografia, modul de a te exprima, coerent, inteligent, expresiv și logic, ar însemna în realitate talent sclipitor ca scriitor, în drept de de a fi, cu duh de șah, cu Aurel Vlaicu, pioner al aviației, în văzduh.

- Imi voi da silinta. Voi incerca sa fiu „political corect”.

- Nu, cumva parlamentarii și senatorii au nevoie de pempers și de ciocul mic pentru a nu vorbi în dodii prostii.

- imaginea.

- Două dintre materiale nu se deschid. Am citit prezentarea cărții Iisus Hristos-dreptul la veșnicie; dreptul la poezie. Cum v-am spus dumneavoastră aveți un stil deosebit care trebuie citit cu atenție să înțelegi profunzimea subiectului mai ales, că frazele sunt lungi mai ales, că și așa, îmi plac să să le pacurg mai ales, că-l invocă pe Dumnezeu. Vă doresc multă sănătate și succes în toate. Voi reciti poeziile. Seară liniștită și, noapte odihnită! Textele dumneavoastră chiar sunt unicate. Este clar că folosiți talanții tacmai cum a dat Dumnezeu. Nu te crede un nimeni, deși cel care citește trebuie să fie foarte atent la ceea ce vreți să transmiteți se înțelege. Frazele sunt lungi probabil pentru o mai bună legătură între ideei, dar asta vă face unicat. Mă bucur, că îmi face plăcerea a vă cunoaște prin Mesenger. Am tot respectul pentru oamenii inteligenți care au ceva de spus. Este spre binele celui care citește. Vă doresc sănătate și multă putere să vă puteți aduna gândurile cu har. Seară plăcută și noapte odihnitoare!

- Impresionant. Recitarea pune și mai în valoare versurile - în valoare inedită.

- Cât adevăr, incultură, ură și nedreptate exprimă. Dumnezeu să vă dea sănătate ! Doar ascultându-vă în aceste timpuri în care nu știm ce se întâmplă, ce ne așteptă.

- Felicitările sunt prea puține pentru a vi le trimite dumneavoastră. Este clar că, chiar sunt unicate. Este clar, că folosiți talanții tocma cum a dat Dumnezeu. Deși cel care citește trebuie să fie atent la ceea ce transmiteți, se înțelege. Frazele sunt lungi pentru a face legătură mai bună între ideei, dar așa vă face unicat. acesta e atuu, tabul tău.

- Mă bucur că un român dintr-o localitate oarecare duce faima României peste hotare. Acești oameni sunt de apreciat în mod deosebit. Cei care trebuie să-i aprecieze sunt prea ocupați de rezolvarea problemelor personale (să se înavuțească ca avarii corupți?). Aiesta-i citatul extas din Messenger după cum s-exprimat Ana Tacu. Ce zici care mi reconfigurarea mea delicată, cu arta succesului, a lui Pavel Coruț?

- Devii tot mai interesant si convingator.

- Totu-i cum areți, nu areți ramolit/învins, că ai un fond de noblețe și de mere pădurețe cu iz de natural în tradițional, că oribil și ridicol ar fi dacă-n tine-s niște realități urâte ferecate de năzbătâi copilârești cu care incerci sa impresionezi în gona după banalități atunci devii/ești omul de la răspântii/de la căpătài. Dar in schimb tu esti un om care gândești și trăiești luminos, sa devii de folos societății, nu trăind repetiții și banalități ci trăind în umilințe și suferințe de mere pădurețe, cu frumusețe, pro Vica exasperat, că nu mai știi la ce să te aștepți și încătro, Doamne, te îndrepți?

- Nu te-a lăsat stăpànirea de sine. Nu te cuprinde deznădejdea, disperarea, că ne trece fără amenajamente, în suferințe viața ca om din lume, prin lume si singur pe lume?

CÂND ORGOLIUL CAPITALIST NU MI-L CRUȚ ARTIST

 

Vă mulțumesc, pentru  felicitări, urări de bine și de la mulți ani, fericiți ani și cu sănătate, cu bucate și banii pentru sponsorizare de carte, în veci să nu mi se gate și, să am parte de cele bune, pe bune, să am de toate, cu vârf și îndesat de ibspirație prorezoluție, rezolvare a ecuației socio-daco umane-omenești, de omenie de mare profundă Românie, cu diplomație și de mișto la șmecherie ca-n Las fierbinți cu moromeții, Bobiță, Firicel, Supică Mistrețu de la Sfântul cu potență, sfântul așteaptă și de la Topârceanu Sfântu Sisoe, Sfântu așteptă, cel care mi-a luninat drumul, calea cu viață si cu adevăr spre Vica pentru a-mi fi Vica soție, cu drumul dragostei, pe sub tei înfloriti cu rod de albi porumbei, ai păcii și mai e ceva cu Sfântul Noe pe Arca România, cu omenia lacustră, câ la Stupca ne încânta cu simfonia de România pe strune, în viața buna care Bacovia ne merge strună, în, cu plouă, plouă și vreme de beție, cu plouâ plumb și scàntei a galbene, uneori cu bucuria, cu trăiri și vane în sus cu soarele pe cer, cu năzbătâi-bucurii, cu jucării de copiii și fetițe cu papuși de pluș de la Radio-Cluj, c-am scăpat de belele, în România comunistă și altruistă, de Românie optimistă și de omenie, în arta sucesului, cu Pavel Coruț, în țara soarelui, chiar și când orgoliul capitalist, nu mi-l cruț!

 

~*~

- Ești grăitor, cu drum spre viitor cu viață și, cu adevăr în iubire profericire, cu lumina învierii Și cu prețul nemuririi! Dacă te întreb, depinde și ce te întreb, tu ce răspunzi, cum comentezi fără a-ți pune frâu, zăbale, înhămat la ziua de azi ziorel de de ziuă, cu spor, cu flori dalbe, din zori bălțată în arta succesului, cu sorele altarului, pământului?

- AMIN! LA MULȚI ANI DE ZIUA SFINȚILOR APOTOLI PETRU ȘI PAVEL!

- La Mulți Ani cu Bucurii și Succese, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Să fii sănătoasă la suflet luminoasă distinsa doamna!

- LA MULȚI ANI DE ZIUA SFINȚILOR APOTOLI PETRU ȘI PAVEL! FIE CA BUNUL DUMNEZEU SĂ NE BINECUVÂNTEZE ÎN ACEASTĂ ZI SFÂNTĂ ZI ÎN TOATE ZILELE ȘI SĂ NEDĂRUIASCĂ SĂNĂTATE, IUBIRE, BUNĂTATE, PACE, GÂNDURI BUNE, PUTEREA DE A FACE BINE. DOMNUL SĂ NE OCROTEASCĂ FAMILIA ȘI PE TOȚI CEI DRAGI! FIE CA BUNUL DUMNEZE SĂ SALVEZA ȚARA ACEASTA ȘI POPORUL ROMÂN, PENTRU CĂ NOI, ROMÂNII, NU SUNTEM ÎN STARE! DOAMNE INSPIRĂ-NE ȘI FII CU NOI TOT TIMPUL. ÎNVAȚĂ-NE ȘI AJUTĂ-NE SA FACEM NUMAI BINE ÎN ACEASTĂ EXISTENȚA! AMIN! CU DRAG ȘI REPECT, ȘTEFAN DUMITRESCU

- Rotația guvernelor nu-i o tàlharie de înavuțire, cu fericire egoistă doar pentru cei din guvernare, a tagmei jefuitorilor a corupților de dreapta/de stânga, mare infracțiune că pentru ei și condamnarea, pentru ei e cu suspendare, adică ei fac închisoare la fară frecvență (cum explicați-mi, cu cinstea și cu demnitatea, cu  caracter sincer, raportat super la cer). Cu dolce vita, provita te bucur de viață, cu luare aminte, Eminescu, parfum genial de România, cu emblema zimbru și vulturul pleșuv monument de România. Dezamăgirea privind politica, mi neică mare, mi totală, în cădere liberă! În politică românească, pe Arcă e un talmeș-balmeș. Totul are spirit, în, cu drept Dumnezeu de a fi într-o lume dezordonată, cu haos. Vrem să împăcăm pe tătă lumea, dar și la Daria acasă, Marin Teci, e cu luna de pe cer, e cu scandal cu nimic antrenant și omenesc (e ca de obicei nas în nas, fără nas, fără nici un respiro, fără nici o tihnă). Oricât s-ar străduii Daria tot nu rezolvă  nimic, nimic cu Marin n-o bucură. În casa ei nimic  nu e de joacă. Este timpul vostru de afirmare atingându-vă scopul, idealul mondial de a fi om între oameni ca revoluționarul pașoptist și istoricul Nicolae Bălcescu, precum și romacier cu românii sub Mihai Viteazu (temerar și cutezător român!) Cornel Coposu a suferit în închisori sub terorea românilor meschini și nemernici și ce rost avea tortura schingiuirea și batjocora care doar Cristos a mai suferit-O, înainte de răstignire, deși pușcăriași aieștea nenorociți aveau în ei iubire căldură de om, că erau mai oameni decât toți Cei barbari care-i terorizau, biciuiau ca neoamenii, ei erau, că erau niște bestii ca Stalin/ Putin. E forte greu când răul ia proporții de caracatiță, de mafie, că aceste bestii persecutau cu asprime. În CHIN ȘI AMIN, un bestial film, o hidoasă oglindă a vieții din culisa închisorilor absurde sociopolitice. Politica e nasolă hidoasă și crasă. Tristă dar faină poveste-narațiune cu înțelepcine din ce o fost o viață, așa cum a fost, vorba lui Nicolae Iorga istoricul genial, om de valoare unică a României.

- Ești pe unda mea, la înălțime.

- Cum intri în ritmul zilei?

- Tusind.

- Războiul din ucraina omoară civili, e nemilos.

- Il va opri Trump.

- Alecu cu berbecu, tunde oaia și (îți mai amintești, minerule de la Ciudanovița?) Proastă experență de neuitat, ca hibă la conștiință nedisciplinată, pentru... (care-i concluzia? Cum omenesc justifici?)

- Mai bine să prevenim, decât să tratăm și-ar fi acceptabil/compatibil cu viața ar fi să îmbătrânim frumos și luminos in Hristos.

- De ce mi-au fost șterse versurile scrise la comentariu, la poemul de fața. De ce?

- Despre ce versuri e vorba?

- Le-am scris ca comentariu la această rugăciune și mi s-a parut că am apăsat pe "publicați"dar, nu a dat nici un rezulat obervând că mi-a dispărut o minunăție care n-o mai pot reda și va fi moartă ca un 0ZN-farfurie zburătoare, obiect neindentificat însă după ea regret ca poet care voi creea o alta, dar de o altă calitate, în relitate (zăpăcit, obosit, tulbure, cu tensiune sau naiba știe, deși somnuros nu eram, dar nici coșer, ci cu vre-um beteșug, hibă cu rol distrugător de a șterge, de a mă da peste cap cu îngrijorarea pe care mi-o fac din cauza a ceva nelămurit, neexplicată acțiune.

- Ce mai e de zis?

- Proastă experență de neuitat, ca hibă la conștiință nedisciplinată pentru..., care-i concluzia?

- Cum omenesc justifici?

- Alecu tunde oaia și berbecu!

- Asta e.

- Îți iei antioxidanți, care-s garantați pentru botezați, că au ca timbru pe scrisoare, că trbuie să-ți fie de folos - nouă, în noua ordine mondială, cu pacea pe verticală și caracter Elgreco raportat la cer, ca mare om de caracter nouă și neamului nost-tatălui-nost, ca timbru pe scrisoare, să ne fie de folos nouă și neamului nost-tatăl-nost zis pe de rost, că eu sunt cel care am fost cum am fost - drept Dumnezeu de fapt, în fapte papă-lapte. Pe aicea suntem noi și nu se trece oricum ca rața prin lobodă, după cum zice Postoș Leontin, la Șimleul-Silvaniei, în Liceul Agricol secția veterinară, el, prof. de filozofie, un om senin care se zgârcea la notele cu care nota elevii pentru lecția învățată/pentru răspunsul dat la orele lui (trebuia să învățăm, dar cred că numa ne prefăceam că învățăm. Doamna poet Doina Drăguț redactor șef la Constelații diamentine si la revista Bogdania, Ionel Marin, c-așa era domnia sa o notorietate ca în Șimleu Postoș Leontin, că el era mai ciudat, foarte foarte important și se mândrea când ne da note la oarele lui sfătoase care pe care îl asemănam cu fătul Viorel Ferghete a lu' Rătundeanu învățător cu o droaie de copiii fete și fecori la Grădina Ursului peste vale ca Simion Jeler-Duliș și la părăul Ursului diacu Zdroba, iar mai încoace ăla lui Mâcioc.

- Nu e gloria pentru oricine, din România.

- Marin Teci o făcut-o pe Daria să-și cumpere cal, scroafă ca să le fete și purcei să-și facă bani, a amăgit-o, Orbitor Mircea Cărtărescu, Marin rămâne tot Păcălici, că nu mai departe azi el cu ea, între ei s-a ivit ceartă, scandal ca în plin parlament, că el nu și-a prins bine sticla cu apă și pierzànd-o pe drum, căzând la hurducături pe drumul de țară, drum de hotar și s-au certat, el Teci cu Daria-Loredana și Daria de la pădure a venit pe jos, iar Nămila de om, cu căruța, în căruță, el netăind nici lemnele pentru leasă, lemne pentru care de fapt au urcat la pădure, dar el ca un necioplit a negijat să muncească, că nu-i placea de când s-a mutat la Ciubăncuța nemuncind nicăieri, ca nimeni în tranvai, trândăvind și cheltuind banii lui Daria Ferghete care s-a bosumflat la pădure cu tri supărări, dar nu vrea să ia sfatul nostru, a meu și a Mihaelei-Ștefania, soru'sa, deși nu-și găsește, în Marin Teci, alinare, fericire, ea, Daria-Caratista, fata lui Vica și continuă viața cu el cel cu capul în nori continuie să stea cu hăbăucul de la Ocna-Dejului, căruțașul zilier/zioneze la Ocna care o amagește în continuare, să o iluzioneze, că promite, promite mereu că nici cel care-ți-o cere promisiunea nu crede în realizarea promisiunii date si atunci ea sufera.

- Suferinta există pentru că noi suntem conditionati să credem că ea este. Se spune că ne nastem, suferim si apoi murim. Dar dacă nu ne spune nimeni că suferim atunci inseamnă că ne vedem de drum, o luăm ca trăire.

- Versurile sunt haioase, simpatice. Sunt ușor de scris, decât cele cu rimă dar aveți stilul dumneavoastră de a repeta cuvinte cu aceeași terminație și face ca poezia să fie unicat. În versurile unei poezii abordați aproape toate domeniile. Nu lipsesc cuvintele: Dumnezeu, iubire, numele Vica. Ben, Ana e modestă, cu exprimare clară, simplă, și sinceră, cu un duh al ei, cu talanți pe care...

- Am bicicletă, am bicicletă pe drum de țară sunt. Păi car-o acasă pe bicicletă, pe săraca fată. Atunci intelegi nesuferinta.

- Noi trăim crocant, inteligent trăim sustenabil, util ca să fie impecabil, și să fie durabil, să fie valabiă inexpirabilă, să nu expire nici voia sa, nici anevoia lui, că nu admitem expirabilului, că ne înoim din nou și din nou compatibil cu viața și cu adevărul spre calea accesibilă a lui Iisus cu prilej festiv, perspectiv, cu drept Dumnezeu a fi om creeativ ca om neleneș, activ, ca om între oameni, pentru oameni ca să faci bine, lucru bun în fiecare zi, aparte cum se cuvine ca o marhă ce sunt, dihanie ciudată alcătuită din contraste, din Sfânt cu răchiți, cum istoric în vechime arhaic se numea satul natal, natural Fizeș--Sempeter satul meu, după afuientul văii Almașului și probabil și după pictura: La răchita Roșioară, cu vede-fizeș și idologic, etimolgic, înteresant, deci revenind la oile noastre cum se zice în lauda de zestre: "la răchita roșiosră tremură un popă să moară: Pavel Roșca/Nicola Petru ginerele acestui botezat în legenda și în vrednicia și veșnicia de taină, doină și rutină/rugină-rege cu regină rustic a satului ne cioplit a satului pitoresc primitiv de etică, comunist de aur, artist etnografic cu monografie și foclor- de dragoste veste bună și cu preaplin divin de folcor inedit de îmbunătățiri dodoloță de spiritual cu drag și făinoșag țifraș mândrețuri etnografic-focloristic și grăitor, dialectic, artistic, coloristic prin grai de plai-rai, cu minunății si tradiții. Vă dau viața mea, vă dau conștiința mea cu experența și cu performanța mea sănătoasă și frumoasă și luminoasa stălucitoare, în binecuvântare de omenie și de Românie mare, scăldată, în soare. Ești temerar și plin de har, mare legendar, în limba sfântă română, cu îndemână, străbună și cosânziană de zână bună. Ești temer și plin de har, mare legendar, în limba sfântă română, cu îndemână străbună și cosânziană de zână bună. Letu era un fel de Ipu a lui Titus Popopovici care pe față cu oameni ai satului, mai cuminți ca Ipu/Letu, unul care se abătuse, nu mai știu când anume și rămase în Sâmpetru-Amașului fiind mai cuminte ca mulți alții, el având la noi casa cucului și trudind că harnic era, dă-l în truda lui și muncind și la unul și la altul pentru mâncare, nu ca aiesta, Sima Vasile a Șutului din Oșorhel, care, când îți lucra scump, cu zece prețuri, că el zicea că-și lasă loc și pentru ziua bună, zicea chiar dacă nu era, chiar așa. Scriu din curiozitate, ca să mă descoper. Am o curtoazie, cu respect față de poezia ta, cu toate că nu v-ați ținut de cuvânt, domnule profesor poet. Era un film: Greu de ucis; Copii ce pot învăta din filme pocite, cu monstruozități, grozăvii, de fapt greu de înțeles, greu de de decodificat?

- Învățați să-i salvați pe cei dragi!

- Bună dimineata, de la Vaslui, domnu' Ben Todică! Neobosit ca intotdeauna! Vă multumim si vă dorim sănatate maximă, putere de muncă si inspiratie! Cu  pretuire, Prof. Anusca-Doglan Elena, Vaslui

- Cu tot dragul distinsă doamnă Prof. Anusca Doglan Elena, Ptr.MOLDOVA,

- Stimatele meu confrate, Pavel; Acolo unde jumătățile noastre sălășluiesc în cosmosul celest zice ecleziastul, ei observă și duc viată fără prihană și după un program spre iertare și alinare. Exemplul Dumneavoastră spre a o idealiza pe Vica este un sacrificiu mult frumos de a ne aminti de consoarta, consortul plecat  spre cer. Vă admirăm pentru multe și pentru acele amintiri calde care v-au rămas de la dânsa. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Mulțumesc pentru voarbele sincere, un adevărat cântec de legăn, de maică și mioritic de prunc. Sunteți astrală și cu toți cei în duh și amin prietenesc, sunteți, în drag și amin: astrali și scumpi nemuritori, demni de prietenia mea sinceră, cu iz de România și de primăvară, cu țară și nemuritori, neam brav, isprav, de slavă în slova neamului meu, drept Dumnezeu, alintare a sufletului din partea inestimabilă a neamului meu! Sunt împăcat cu situațiile mele, cu tulburările sufletului meu, mulțumitor chiar, că medicu Vasile Rusu, mi-a spus că m-a chema la Recupecuperare pentru ca să mă interneze în vre-un salon de la etajul 4, salon din parohia, din secția, cu ecuația domniei sale. Pentru aiasta nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc, pentru acest curând, în care și cred, că mă voi ameliora, și nu voi sta rău, ca pe spini, cu sănătatea hărțuită de becisnicul rău, cu beteșugul escroc de fericire, de dolce vita și provita la care mă gândesc cu jind și cu dorință, cu căldură de om de o naturală fire a naturii firești omenești care se va îmbunătați categoric dialectic pe parcursul internării și chiar filozofic, pragmatic, scăzînd din duritate boala si din acuta stare și sadica durere buiacă, care o am, ca a mea și dar din dar de iad. Cu bine și cu sincer, s-aveți parte de sănătate!

- ... Numai unele ţări africane depind de importuri de cereale ca să supravieţuiască - acelea care nu au fost în stare să-și dezvolte agricultura. Dar de ce nu se emigrează din țările africane precum Benin (care şi-au făcut „iadul pe pământ” poate și din cauza influențelor comuniste)  în „Rusia cea bună” şi se înghesuie, vai de capul lor (!) să ajungă în Europa „cea rea”, care i-a exploatat? „Africa nu uită atrocităţile europene” - deci...să-şi învețe con-continentalii nenorociți din Africa să nu uite și să nu mai vină „valuri-valuri” peste cei care le-au pricinuit atâtea  „atrocităţi” - să aibă un pic de demnitate! Ar fi multe de spus, dar mă opresc aici.

- Lasă, omule, român credincios, la minte sănătos și la fizic frumos, Alexandru Cetățeanu grăitor de bine și de ce se cuvine, convingător scriitor, cinstit și iubit pretutindeni, creștin, senin în destin ca la carte, de film istovitor, care întrece orice film ca vrednic, „Nemurirorii” lui Sergiu Nicolaescu, c-atunci cu Ipu, noi acei/pe cei care ne mințesc politic, cu Titus Popovici, vezi romanele Setea și Străinul și deși ne și fură ei se jură, că nu fură și i-am, și i-am prins cu rața-n gură și cu oul în buzunar, că hai la sfatul popular, că dacă fac ambiție te dau și la miliție, te condam la moarte, cum scrie la carte! CE mai știi despre românca australiancă artistă, Xonia, dragule Ben Todică, că n-am mai auzit nici un zvon/știre, bârfă. Parcă s-a înăbușit totul parcă s-a năruit o lume, cu podul s-a dărâmat pe pârâul-fluviul-râul Argeș în jos, taunic, frumos, măiestroasa construire, că ce a fost vechi s-a mistuit, s-a năruit, s-a prăpădit, dar vom face în loc mai durabil și mai cu noroc un altul mai trainic și mai frumos, ca de mănăstire, cu a Domnului Dumnezeu știre, meșterire și de om frumos, Manole de coale, mai jos ca fântàna lui Manole mai sfințit, cu lucru mai bun, lucru bun și bine meșterit cum se cuvine, talisman viu ca pomană de nuntă pentru mireasă și mire, sănătos și, și viu și puternic practic, cu apă vie de la fântâna lui Iacob, original, că la noi luminos nu-i așa, om ca tine că la noi misterios, orice se poate face fără  a strivi corola luminii, scriitor sclipitor, harnic licurici, pici cu lipici, Turli, cu lipici cu origini sănătoase pe aici, ca Mircea Cărtărescu, de doină și, de pomină de verde Nichita Stănescu și marele de floare albastră, laudă de zestre, de albastru Eminescu în drept Dumnezeu genial-național-universal și ca eu fără egal? Noi când scriem istoria Mere pădurețe, că nu e ca un meci de fotbal ci e tradițional și național-universal, cu ceva de doină și de pomină. Istoria cu Mere pădurețe nu e o poveste seacă, că mintea mea nu sta ci fată iepuri prin tufe, deși nu știi din ce tufă Doamne ferește, sare iepurele! Ana Tacu, habar n-am de ce zici, eu însă mai uit, mie Ana plăcându-mi, în stilul și în genul cum îmi scrie, cu verbu-n declinare, cu zburare, ca Dem Rădulescu în zburare, în fimul Brigada în alertă, în care joacă și...Tu, scrii la sentiment sicer, pe sntimentul meu, drept Dumnezeu, dar să revin la reproșul, care mi-l reproșezi, mi-l scoți în ochi și pe nas, deși nu-s un flecar mucos, voinic de babă slabă, cu mucii curgându-i pe barbă, la babă:

- "Bună ziua, De ce mi-ați întors mesajul?

- M-a indignat ce-au făcut bozgorii.Este strigător la cer ca niște eroi să fie uciși adoua oră. Așa se întâmplă când se dă apă la moară. După mine trbuie ca UDMR să fie scos înafară legii că e doar (sunt de acord, dar nu e după noi?); formațiune pitică, nu e: partid politic.

- "Ana despre ce-i vorba, legat cu ungurii hortiști că nu știu?" [da nongrata]; eu ca etnie nu fac din cea maghiară, că-n familia mea au fost învățători și popi. Vica de pomină locuia în Ciubăncuța fără ca viața pe poale cu mine s-o dea peste cap cu miezul ei de pâine tras în mâine, spre poimâne în noua ordine de pace lin să ne lumine cu înviere profericire-provita și cu dolce vita de pe Crucea în pironire sus Iisus mai presus de cuvinte, mai presus de moarte, pe Golgota/sus la Alba pe, pe Dealul Căpăținii cu românii sub Mihai Viteazu cu aista-i pofta ce am poftit-o io. Pavel ca zeu e un om mai complex, paradox mai complicat și mai implicat pe viață și pe moarte în Mere pădurețe și Ben în Oțet de mere. Nebănuiti ce suntem noi doi, Ben men? Nu mai știu Radu și Finuca, dea cui din Sâmpetru erau (n-am monografia Sâmpetru-Almașului întocmită de învățătorului Groza Teodor din Fizeș, Stupini dar acuma domicilia la mine-n sat, în Sâmpetru monogrofia putând să-mi fie un ghid, o îndrumare). Îi Radu lui Trăsnea? Greu de spus. Și tot ce nu știu, cu imposibil și precizie, incredibil, dar m-a inspirat în Mere pădurețe uneori fiind orbit de ceea ce sunt, iubire provita, dolce vita pentru dumnezăiasca țărancă estetică Vica, o practică și harnică, talisman viu, argint viu uman, socio uman mioritic năzdrăvan după spusa părinților mei țărani, învățați și zei, cu pașii lui Eminescu, cu Veronica Micle pe sub plopi... sau, pe sub teii învloriți, ideal înfloriți natural rodind albi porumbei, pe pavaj, pe alei cu tineri ițiți de drăgostoase femei amoroase frumoase și luminoase și cu armonioși și frumoși bărbați botezați, cu responsabilități și capacități compatibile, cu adevărul și viața cuvântului, Dumnezeu în taina șfințeniei de zău zei. Nu mai știi nimic de Xonia, că e o problemă, eu având o teamă la intensitate maximă? Noi nu mai dăm inapirație la distracție (cum rezolv această umană ecuație?)

- "Deși prima poezie este de o frază am înțeles ce vrei să scoți în evidență [legat de călărețul fără cap?]; La a doua mi-a venit mai ușor, că are două fraze. Deși este vers alb se poate repartiza în așa fel, să fie mai ușor cititorului. În felul acesta și subiectele abordate ar fi mai bine înțelese. Îmi cer scuze pentru sugestii. [aici e asumarea mea pentru care obligatoru trebuie să-ți mulțumesc, inger de femeie fantastică]. Îți spun din punct de vedere de a cititorului și nicidecum a specialistului care nu sunt. Vă doresc spor la scris!" Eu lui Ana cum și ce să-i scriu, cu ce obraz ca să fiu pe a lui Dumnezru vrere și pe plac, nu-i așa? Ai o generozite, bunătate, o sinceritate și cu sănătate feministă ești realistă. Știi ce zic, de și de ce zici, ce zici? Cu vederea, cu perspectiva ta divină si senină, cuget omenesc și cuget dumnezeu călăuză si totuși iubirea de om cinstit neșovăitor de a spune lucrurilor pe nume de..., în rostul lor pilduitor, măsură a lucrurilor, ca pe vremea revolționarilor temerari, cutezători, luminați de ideei optimiste și pașoptiste. Și, tu scrii normal sincer și sclipitor, ca scriitor de viitor.

- Nu vă pot citi, mi-i blocat facebookul. Cu ce, prin ce, că suntem oameni ca oameni între oameni de pretutindeni, pentru oameni, prin ce și, cu ce ne facem viața mai bună, compatibilă cu viața?

- PAVEL RATUNDEANU FERGHETE - ÎN STILUL MEU ROMĂNE...

- La tine mere sau nu mere cu fente, Celentanu ca-n Las Fierbinți, cu făimoșii și fata cuminte rămasă însărcinată, că fără obraz se ține casa și obraznica sparge ghinda, ori tu ții cum e cu..., caravana pe două roți și cum se fac copiii din flori? Oamenii fericiți nu's despărțiți, nu bagă divorț și pentru că femeia are la brâu cheie și bărbatul voios cere voie politicos la femeie. Mai e inca ca-n Sălaj, ca e nevoie în iubire de curaj, de curajul strângâtorilor de melci/ a spărgătorilor de bănci. Nu trebuie să fii decepționat, însă nici furis/disprețuitor cu cel fericit. Nu vii la Vica ca la fata cu chibritiri, nu vii cu mult soare și cu căldură de om ca o sperii. Nimic în viață nu-i fără efort nimic pe lume nu-i ușor, nu-i comopolit/de a futu-ți pomană, de a moaca și gratuit ca iubirea. Dacă-ți pierzi echilibru, calitatea de om îți piezi totul. În România mi confortul, binecuvântarea și bucuria de a trăii artistc firesc, omenesc și românesc, bisericesc și pitoresc, ca atare valoric și autentic, vă zâmbesc sorelnic, istoric și prietenesc. După mulți, Vica era o femeie aspră, firavă și ademenitoare. Da! Scriem pe rupte că ni se rupe, că facem cum se zice: scriem, facem curat în rai românesc, neam și ne spetim, dar oare știu ce am (oare cum stai și cum te descurci, hombre, homo sapiens?) De politicieni nu-mi place de nici o culoare (De deputatul Itu Cornel inginer la combinatul din Dej, din Ciubanca original care mi-a mai plasat bani ca să-mi sponsorizeze publicarea operilor mele, nu-i puțin lucru, că aiasta m-ajuta într-un fel) La noi scrisul e pe timp nedeterminat si pentru asta dovedim că noi suntem oameni de calitate. Eu am avut nevoie de tine, de om ca tine, că tu m-ai ambiționat și mai mult, incredibil să scriu, cum spui Todică, mai ambiționat, să scriu dodoloță, să scriu cu, cu calitate și cu greutate în calitate, cu talanții îmullțiți, în har, cu har și cu voință. De politicieni nu-mi place. Scapi de râie, dar nu și de nefăcutele politicienilor cosmopoliți și corupți de parcă niște vulpi în vie vin la strugurii acri, făcând stricăciuni ca naiba în păpușoi! Tu ai învățat să trăiești intre straini. Vica vorbe dulci, încotro, tu te duci, Vica buze dulci ?

- Ți-au fost frumoși anii vieții ?

- CĂ DE CE NU ?

 

Valurile a unui singur dor ca un pescăruș, cu catarg Eminescu și cu rod profericire pe mal a înfrunzit și a înflorit ca toiagul lui Aron, țărmul în mâna lui Moise, cu limba română, în suflet la român rodind rod, fructe și lanuri de spice, cu liturghia păcii, de pace, pàine Drept Dumnezeu, în mâine, în anii care spornic vine, cu bine, pentru norod, ca un alduit pom pe rod, mare Dom, templu eliberarii, descătușării Brâncuș cu iarna aproape, pe aici făcând purici, acuș, că pe picioare am de lână ciorapi/de ce nu chiar de pluș de la Florin Zaharescu, Stana lucia Sevianu de la Dej și, cu Emil Lazăr costumat, în cămașă gri și la costumu-i bej, că Sașa-i tot pe lângă Dej și, de ce nu, de la radio-Cluj, că nu ne-aduce anu, ce ne aduce, ceasu.

 

~*~

- Tu, ești împlinit Ben?

- A fi implinit inseamna a inceta sa lupti.

- Pentru unii credința e umbrela răului, din ei, a dracului care i-a inoculat răul monstru, în el e omul lui Dana Roba. (șansa dragostei e dublă, dar a răului care-i că violența e fără precedent ? )

- "îmi plac tot mai mult versurile dumneavoastră. Probabil încerc să mă obișnuiesc cu stilul nemaiântâlnit. Repetițiile își au rostul lor, ce dau mult farmec poeziei. Sunteți prea fin cu hoții politici, dar îi sficuiți bine. Vă spun drept, că nu prea citesc poezii postate pe facebook decât ale unor poeți adevărați. Pe pagină am mai mulți poeți și scriitori. Un adevărat cenaclu internațional. Dumneavoastră mă faceți să nu trec pasivă peste pagină. Versurile curg ca o apă de munte care uneori întâlnește și câte un petroi (mai ales atunci când vine vorba de politică). Da, datinele românilor sunt foarte frumoase, dar cam uitate. Cei din Bucovina și cei de peste Prut sunt mai aproape de ceea ce a fost cândva. Am avut copilărie frumoasă și îndestulată. Țin minte toate obiceiurile de Paști și mai ales de la Crăciun fiind foarte multe. Vă doresc o după ameazăzi de sărbătoare plăcută!

- Superba apreciere si am pus-o in pagina. Dumnezeu vede nu doarme.

- Am făcut măcar odată baie, cu habar, pile goală, piele goală bagă-n oală. Zilele înhămate, în hamuri de cai au greutatea sa, la capacitate, cu/în sănătate, de crudă realitate. Tu, ai program sau lucri peste program?

- Am o gramada de confruntari si eu. Intreaga omenire fierbe, in fiecare seara ma culc dupa 3 dimineata. Dar tu? Ai somn?

- Nu, dau de pagina zisă de tine: "Dumnezeu..."eccetera, eccetera, că: pis, pis, te-am visat astă noapte, în vis. Dana Roba mărtuirii despre măcel! Sunt într-o credință care nu se dă frâu unor vicii. Soțul a lovit-o cu un ciocan de 8 ori, în cap și i-a rupt degitele cu același baros). Dacă există iubire, există și îndumnezăire, sfințire în potrivire și în rostuire. Între noi e o chimie, Biochimie vie, talisman mioritic și năzdrăvan de Românie, că noi avem o emoție specifică, cu parfum de la noi. Tu, din tot faci istorie, o poveste frumoasă ca un film pentru mine cinefilul, cu viața bate filmul și pașii către fericire, altfel fain-făinel de poveste, din care mai este ca stăpânul inelelor, în rostul oamenilor, oameni între oameni, cum zicea Cămil Petrescu, în romanul despre N. Bălcescu, om între oameni, un roman voluminos, amănunțit ca șansa mea de a dibui și intui viața. Am simțit ce se putea simți.

ROINDĂ DIN STUPINĂ

 

Numai glia care ne va acoperi cu firele ierbii României profunde, tainice și mari, cu pământ sfânt,

și humă-glie, plus, cu tăcere și omenie de Românie,

ne va acoperi, cu rug aprins din țărână, că tare strălucești, când spui în rugăciune rostită minune cu înțelepciune și cu pasiune rostești, cu sens versus de univers, spui că mă iubești, că mă prețuire pro fericire, pe noi din scris ca proscris doar moartea ne va opri să mai scriem, mă, Ben men Todică, din Puiești,

ne va opri să scriem, în comori cu e senin, în destin, ne va opri, să mai scriem,

în limba grăitoare de binecuvântare a noastră română maternă, cu îndemână daco-felix-română, că nu ni limba peste mână,

ci limba cea română și, eternă-străbună sub cerul cu lumină lină roditoare de grădină cu roi de albină, cu înviere provita spre fericire roindă care roiește, din stupină, pentru curățite și pentru hrănire.

 

~*~

E bine să facem ordine în viață, să vorbim satisfăcător, clar și răspicat ca să vină, că vine și timpul nostru de glorie. Când decizi să reușești, strălucești. Noi nu mai suntem puși pe distracție. Tu, nu înțelegi nimic din viața asta rebelă, foarte cochetă, având multă treabă? E un zâmbet în fiecare zi, cu buze intens natural, eficient colorate, în plin divin de sănătate, în plinătate inspirat de natură, in plin de dragoste saturată. Nu e cazul să ne mințim. Ideile, cum îs ele, da, frate, Ben ca la carte, că cine are carte, are parte și ca atare ideile-iele în dans, în joc bolund, trăsnit prin universul orașului, ale celui mai iubit, Fiu, Pavelu lui Dragomir, pruncul fătului care se cheamă Viorel, e copil de învățător Viorel, om instruit, calificat pe la Cluj, am uitat la ce instituție, aici pe la Cluj mai având pe unchiul Traian profesor la sudo-muți, scluptor și frate-su, i-am  uitat numele, dar tot un Ferghete consilier pe la Sfatul Popular din Cluj. E din arcul guvernamental, tot amână tăierea pensiei specială deosebită și a salariilor enormă, ce o plan foarte mare, dar nu-s de acord că ce să se taie, deși e lucru normal, dar e o vehemență, o turbare, o mârăială, că politicienii nu se îndură, c-ar mai mânca ca popa friptură și prescură, așa cum stăm cu reforma, cu care inutil ne tot lăudăm, dar tot nu funcționează util, cu viața omului de rând, molcom și blând, super și încoront ca sfinții cu nimb, cu sănătate bună și de zână-cosânzeană. Să ascultăm la cine spune și la ce spune, pe bune, dar nu-i o stabitate guvernamentală de aiasta-i ce zice nu-i rau, în afara jocului politic care ține de precar: de curat-murar de scrisoare facil caragialesc piedută, în o noapte furtunoasă cu disperare, în proastă dispută ramolită, pe tușă plauzibil cu mânile prinse la ușă, că ce-i în gușa e și în căpușă, că cu căpșă ne căpușează în deznădejde. Ni graiul din poveste, veste bună, de zână-cosânzeană, că iacă tot așa țara și nu-i de șagă, că tot cum mi-o fost de dragă, tot așa mi de dragă: limba română, sănătos, luminos în frumos cu îndemână și maternă, și eternă în satul meu, drept Dumnezeu armonios. Cuvântul îmi bucură drept Dumnezeu, îmi bucură sufletul.

- Încărcate de lumina generoasa a acestei zile sfinte, gândurile mele va aduc un mesaj de dragoste creștină. Binecuvântári de la Tatăl ceresc și Sfinții Apostoli Petru și Pavel! Cu prețuire, Elena Armenescu

- Cu bine! Mai zicem noi de musai, că trebuie să zice susai, sus sai de musai, un fel de a vorbi în dodii. Am vorbit în grai, de întins plai, cu sens de univers, cu rug aprins în necupris, capriciu de a mă exprima în afara arăturii, bonus Iisus cu gură de aur limba română cea eternă și străbună.

- Concurs pentru elevi si studenți

- Veta Biriș zice cântat, că pe lumea cealată nu ști nimeni ce ne așteaptă.

- Adic-oricum ai lua-o

Nici cu Mao nici cu Tzao

De te pui cu ăl mai tare

Ar ieși cu supărare

........ ...........................Marian Ilie

 

- Hai să spun nemulțumirea de ieri despre care mi-a spus Daria, c-ar fi existat, în Recea-Cristur, c-ar fi existat la medicul de familie căruia, sau asistentelor nu le-a plăcut, făcând pe deștepul, că pe lângă unde scriam că îmi trebuie trimitere eu am specificat și diagnosticul care era diagnosticat de medicul Rusu, am scris ca și cum aceste brave specialiste ale comunei cu13 sate, n-ar fi știut (eu am notat, nu ca să le fac proaste, ci ca să evit hazardul, întâmplarea, cu posibil inevitabil, greșală cu vreo erore, că mi s-a întâmplat ca lui Daria și chiar mie să nu mi să, nu fi datâ trimitere corectă către Baleologie, la dr.Veronica Miclăuș din partea hodinulu, Răchițele, din partea  Huedinului de aici la Bistrița am avut pe colega Răcătăuan în școlă, în bistrița cu dai spre apa Jelna și pre satul unde din Ciubăncuța a plecat ca șef fermă Lenida Dodiu inginer agronom, ca atare nu era o aiureală, o zoocallomnie din ciumulcei, cei o aiureala în tranvai, și, să trebuiaacă să refac drumul cu dragoste fierbinte spre Recea-Cristur si spre Ciubăncuța, să trebuiască să revin la iubire, iubire să revenin cu iubire și pe la Vica, cu ceasul greu gen la gen, men de cartea șoaptelor ca la scriitorul armean și ca Păunescu din Parlamentul României, ca Itu Cornel cornel din Ciubanca, din a noastră Casa Blanca a Clujului, nu vă supărați că nu să jignesc/flatez am făcut pe bravul, am scris și diagnosticul, făcând-o pe tot-aștiutorul, cum s-ar putea a fi, în felul meu de artist modest, dar am rupt-o spre cădere liberă, din fericire cu problemele mele personale însă și cu adausul meu scriind ca bonus despre ce v-am spus n-am dat cu măciuca, bota tatii de oier aflată la locul ei mulți ani pe podul cotețului ca să fie la îndemână la nevoie pentru tata Dragomir, să fie ca limba română o nevoie mereu, mereu la nevoaie ca prietenia la necaz e anevoie, vezi Povestea vorbei a lui Anton Pan pardon că nu-i de Zeul Pann din veșnicia născută la sat, la Lucian Blaga, filzoful și poetul din Lancrăm, Sebeș, Alba la distanța de 3o km ca Ciubăncuța de Dej și Aghireș-Fabrici de CLUJ. Toți românii au fel, tradiționalul lor în care am trăit bine și am crescut voinicos și frumos-luminos-Hristos/ap. Pavel pe drumul Damascului și noi avànd un Nicolae Bălcescu cu Magazin istoric al Daciei Ce?, din bun va fi și mai bine pe lume, pur și simplu că nu se va face eficient risipă. Oare ce știm noi de la hâtru Crengă cu soarta, viața și adevărul lui mucalit a celui mai iubi ca prieten între prietenii de pretutindeni, din străini, din vecinii, cu australieni. Voi rămâne doar in anonim Ben? Pur și simplu si amu de exemplu.

- Lumea nu e interesata in faima ta sau nu stiu ce membru a carui club esti ci sunt interesati in OMUL PAVEL DIN CIUBANCUTA care este o fereastra (prin compozitia textului) de a privi in adancimea radacinilor tale - izvorului neamului tau. Ai pierdut manuscriele trimise de mine si nu mai stii unde sunt? Gandeste te bine, poate l-ai pus in alta parte pentru ca eu nu merg in urma sa fac schimbari iar daca cuiva nu-i place din securitate atunci blocheaza pagina complect, nu doar parti din pagina.

- Dameana Păun, chiar vorbește la Vorbește lumea despre Păun care, în Grădina zologică cânta tipic lui, făceaa larmă, galăgie era zoocalomnie, dar Ben hai să fim serioși. N-a spus la nime dar la cununie, în acea nebunie, taină ne-am jurat ca împreună o să trăim, împreună ca la carte, până la moarte și cu Vica, așa provita mi-am trăit provita soarta, la dolce vita.

ÎN FERICIRE DE ÎNVIERE ȘI NEMURIRE DE DESĂVÂRȘIRE

 

Nu știam că viața mi de circ și că, lasat la dus nu voia avea culme parte, ca să fi dus încăruțat pe drig, în mixul perfect, infinit al omului absolut și perfect, cu infinitu păcii apropiat salvata, apropiat de țel, de scop, de obiect cu absolut om absolut, în pace cu pace rezolvat, în mulțumire, cu absolută și infinită pace si,

în genială desăvârșire,

în fericire de înviere și nemurire

 

~*~

Voi americancele venite în Italia peste noapte. V-ați culca cu bărbați? Că voi de regulă trăiți de fapt cu paste și cărnațl zice o babă ca cei botezați. Vica era valoarea mea, ceea ce a făurit iubirea, Dimensiunea Dumnezeu pentru mine, adăpost și armonie, în sinfonie, cu omenie. Frumos salut care mi-a însoțit copilăria mi-a însoțit senin, tot ce acuma-doar niște amintiri raman despre niște plăceri, în acel destin senin și fără griji:

-"Unul pentru toți".

-"Toți pentru unul". Iubirea îi cu neajuns dar nu și când ni-l oferă pe Drept Dumnezeu, că unde Iubire e, Dumnezeu e. Era atunci prilejul perfect să o iau pe Vica, c-am mers la ea pe poale, adică cum ar veni, mă măritam, mergeam de ginere, la casa miresii (și n-aveam socru și soacră, muriseră, când am ajuns prin 01, Oct. 1976, în Ciubăncuța ca să-l înlocuiesc pe Vereș Ioan la Dispensarul Veterinar Recea-Cristur, Cj. ca apoi aici în Ciubăncuța să dau de Vica și să cred că mi-ar fi potrivită ca nevastă). Ador viața, o ador pe Vica. Sigurătatea îmbolnăvește mai rău, se agraveză bolile inimii mai ițit. Asta-i România care o las moștenire, cu plinul și deplinul divin, provita și dolce-vita, de fericire. Văd că nu șovăi, că ai șansa să câștigi. Asta-i săritură în bazin la Aghireș-Fabrici, unde m-a văzut Finuca, sora lui Radu care a murit la Făgădauă răsturnându-se cu tractoru. Finuca văzându-mă, în Aghireș, cum învățam să înot cu văru Ioan Miron a lui Aurel și a Măriei Sanforei si locuind pe lângă îmbulzitu și unchiu Gheorghe de la Punte, Terec și Teodoru lu' Horlău, Pușcaș a pus ochii pe mine. Până unde ți lumea largă? Vica o frumusețe cu tandrețe la un pas de Mere pădurețe. Că Dumnezeu nu doarme, nebună, lume! Cu Vica mea în visurile si-n versurile mele, cu Vica am ajuns cu inima și ea, am ajuns până la stele, până la infinit cu ele. Ai trăit cum a rânduit Dumnezeu. Anca Lungulesei zice că și apa trbuie amestecată. Râzi, râzi tu Harap Alb, îi zicea lui Cătălin Măruță, zice Anca Lungulesei, c-avem mii de reguli! Care vi-s jocurile sorții? Cu bine, fii cum se cuvine, domn bine. Ce mai face? Așteaptă anevoioasa anchetă care, incet se împedică după bunul ei plac? Justiția e precară și anevoiasă (n-o să credeți asta, dar eu din cauza asta am suferit personal, tot amânat în instanță din comoditatea advocatului care tăgănează situația, în folosul cui? că Vica a murit, dar nu s-a îmbunătățit situația, nu mi s-a îmbunătâțit, că advocata nu m-a rezolvat (voi fi rezolvat la paștile cailor, la Sfântul Așteaptă?) Nu mai ai nici un semn, nici o veste poveste despre scumpa artistă Xonia. Să-mi dai știre de nemurire, că aiasta tot nemuritoare artistă, cântăreață de grozăvii e, cu istorie de Românie, cu teribilism, buiecie din simțirea de a fi (apropo alfel cum o cheamă, că are în relitate alt nume, cu renume, că ce-i acuma sunt ale tinereții valuri-buiecii, plus de energie, voioșie, plic balnă își dă, în evidență mulțimea de stele, multul soare, mult căldură de om cu aură și nimb ca Bacovia plin de aplomb, cu plumb și cu scântei galbene, când facem mișcarea asta.

- Numele ei e Loredana insa in tara exista deja o artista cu numele de Loredana atunci ca sa evite ciocniri de eticheta legala a trebuit sa-si gaseasca un alt nume si acesta a fost Xonia.

- Asa e in Industria artistilor.

- Ar trebui să privim altfel piața muncii.

- Serviciul e cum trebuie să devii om cu responsabilității ca cei botezați deși suntem ciudați, cum sunt și eu un habernist, adică artist, dar pe nicăieri de nimeni cunoscut, luând-o de undeva de la un flux, cu reflux: lux fiat, te-am înțeles prebunule profesor Potlogaru, cu o altă notație, Ilie Marin, cu secretul aici la noi, că în tot e vorba de responsabilitate, în plin de realitate crudă. Nea/domn Ilie, tu ești super și știi cum sunt, că-i mare grădina lui Pilat și a lui Drept Dumnezeu cu săritură în piscină după prea multă plajă, că-i mare, măi! Grădina lui Dumnezeu! Dar Doam-ne mulți proști mai sunt în ea, în drept de a fi, Drept-Dumnezeu inspirat de România cu albastru cerului, cu verdele ierbii grădinii maicii Domnului și galbenul lanului de grâu! (mă nebunilor, sunteți o farsă, o comedie-nebunie a minciunii, în gașca politicii și apropo: suntem cuminții în alertă, lași cu cei mici, cu pitici, făcând purici pe aici!)

- "Multă dragoste Majda, zice simțindu-se vinovat ori plângându-se de greu de la opera de copii, cum ni se spune la emisiunea cu extraordinar: -"Vorbește lumea" de la Protv unde prezintă și Lili și Șurebel, cu amintitu, fericitul Bogdan. Cu drag, nerăbdare și așteptare, lucru minunat cu poveste Mere Pădurețe, cu Maria Filip, cu săriții de pe fix. S-a sărit din paradis, comedia făcându-se cu vânătăi, cu râs de te prăpădești, cu o nebunală pe verticală. Cineva zice:

- "Eu te iubesc ca pe cartofii prajiți, dar nu ne oprim la povestea aeiasta ca sarea-n bucate." Un strănut și vezica urinară îmi joacă feste pe Arcă (cum ar fi de-ar exista un robinete, uractiv foarte?), că omul e om, cu lanțul de vicii/lanțul caragialesc de slăbiciuni, cu amănunte mă nebunilor, că nu sunteți din clan mă nebunilor, cu toți pentru unul și unul pentru toți, cu cei 4 evanghelișt/mușchetari a lui Alexandru Dumas-tatăl. Bine v-am găsit după un oarecare timp zice Adriana Rusu. Prospect: întrebați farmacistul/medicul de mai multe omenești „cool” informații care te privesc personal firesc, că-i o nevoie să știi. Tu mă pui Ilie Marin, dar nu contează, că cu nerăbdarea lui ca pe Marin Preda, mă frustează, patinează, dezonorează prin defăimarea ta de Moromete profesor și mare scriitor, dar mare traducător recent acceptat în uniunea scriitorilor, ca un lapidar grădinar, în grădina poeziei pur și simplu, cu stare de spirit exemplu, cu stil gen fluturatic, cu emoții la stomac și ronțăind plictisit, cu o grijă egoistă doar de sine, ca intrus care cândva m-a iubit dezinteresat, ca ce profesoare cu defăimare Paganini/Don Quijote/ori Don juan, cu animale bolnave de știi tu mai bine de ce academician e vorba din turma așa zișilor mari scriitori, ajunșii chiar și-n cer la Dumnezeu, niște prăpădiți și pârliți ca pârlitu lui Marin Preda dacă bag bine de seamă și tratez (habar n-am) serios, cu proces de divorț, de tot ce-i rău, de tot ce-i antisocial și vitreg socio-uman, că m-a lovit viața. Dar tu ai fost Ilie cel la care mai breaz mai plăcut. Acuma știu că după cele ce zici, la ce să mă mai atragă inima, dar fără voi, cum să mă descurc (dar când, să-mi văd de treabă ca Delimache/Farfuride?) Cum să-mi refac viața de chibiț? Cum să prind valul care trbuie? Cum ce-i de făcut, ca să nu intru în depresie?

- Festivalul de Teatru si Film Serban Ionescu! Nu face stânga ce face dreapta, în tot si toate fiind, că viața mi-a fost ca o felie de cozonac, am mâncat-o cu poftă (Șerbănescu) Poză cu actorul Șebănescu, împotriva destinului. Provocare solară.

- Areți că-ți pasă de viață prin lucru bun, lucru bine făcut natural, firesc, fiind mereu pe fază. Judecă pe ceilalți. Dar să nu-i bâzăim pe ceilalți ca fariseii pociți de neștință și idioți ca-n viciu lui Ana Karinina (cu lucru inovator sub glasul roților de tren, cu stil prostesc).

- CĂRȚI RARE = IULIE – 2023 = De la prietenul meu de o viață, ca tine (n-ai menționat sustenabil în Mere padurețe), cum de altfel impecabil Pr. Alexandru Stănciulescu-Barda, impecabil și sustenabil a menționat într-o dedicație de pe cărțile la care Inalt Prea Sfintia Sa, era autor.

- Ce-aș fi fără îndoieli de sine? se întrabă Dorina Lazăr. Lazăr ca prietenul meu din Dej, Emil Lazăr? Rușii, rușii lui Putin! Cu el se înțelege suntem în Iadul din Ucraina.

- E o amenințare mondială.

- Pentru eventuale colaborari: Caietele de la Araci nr 19

- Potlogarule, tu ai suficiente poezii de-ale mele, de ce nu le și publici, făcându-mă cunoscut dezinteresat, fără pretenții Ilie Marin rozmarin, parfum de România ca super parfum de Gambia, într-un veac de singurătate, că tu-mi luminezi în casa dându-mi armomia la poezie, cu drept la veșnicia omului cu pașii profetului și coroana de lumină nestrivită, în raza cu om luminat a satului, eficient și inteligent Blaga, că trăiești limitat, cu nelimitat sincer și prosper, esențial tradițional și național. Scriu pentru nimeni ca nimeni?

- Eu, Pavele, am 250 de corespondenti si nu am cum sa ma incumet sa public creatii de-ale lor personale, ca ar sari toti pe mine si m-ar bloca. Sper ca ai constatat ca nici poezii de-ale mele nu trimit, ci doar comentariile acelea in versuri. Cum s-ar zice, de interes general...

- Tara arde si baba se piaptana, Nu e timp de scris ci de cosit, Pune mana pe COASA PAVELE!

- De ce te uiți aspru și de ce-mi pui coasa în mână Ben dragă? Sabiile mușchetarilor, nu le sta blând în teacă, cum nici celor trei voinici nu le sta omenește (vezi bărbați în negru).

- CA E PREA CALD IN ROMANIA SI PREA FRIG IN AUSTRALIA.

- Vorba e o eliberare, o ușurare a sufletului, că vorba e cheia, că vorba e esență care ne înobilează cu simț și cu un gust, zice și Silva Popovici (e apreciată, că are curaj să se dea cu emoțiile pe față). Grigore Leșe, zice:

- "Viața e un drum remarcabil și impecabil dar esența și exvalența e să nu uităm de unde am pornit și care ne sunt rădăcinile, cu seva vieții. Ce vorbește o lume întreagă despre Xonia, românca din Australia?

- E mare razboi civil in Franta care se va impanzi peste Europa, se va uni cu Ucraina si crezi ca lumii ii pasa de un lucru atat de trivial ca un control de circulatie. Fetele frumoase atrag. Nu intereseaza pe nimeni acum cand Print Henry se va desparti de Megan zic barfele si se va reintoarce acasa in Anglia.

- Dacă-i război îmi displace, că-i ineficace, n-aduce nici un bine. Așa la mare mi-ar place iadul, cu comedia viciului, a răului și a dezastrului, cu crâșnirea dinților și cu atât dezmăț și distrgere la ce bun? Monstruzitatea la ce ni bună, boilor, tâmpiților? Cine vorbește prost pentru mine n-are rost.

- Tu ești imprevizibil.

- Vica și Vica s-a îndrăgostit de mine după ce 8 ani s-a înfometat de dragoste că de 8 ani era venită de la Celemen Tudorel de la Coșteie, din Urișor. A venit, că venind de la curve din Dej, chipurile că vine de la combinat, de la ședință, că la sedință îi rețineau de venea târziu, și acasă mamă-sa îl ațâța, că Vica i-a făcut ochi dulci nu stiu cui cand a trecut pe uliță spre sat, prin fața casei lor și el atunci ca un prost o snopea, o bătea ca un bețiv, ca un bolund, că era și beut, om turmentat, înhâitat, adunat, cocârjat, încovoiat și fără echilibru, pe tri cărări sub patima alcolismului, a alcolului gurgitat, băut cu stroșeală, peste măsură, necumpătat.    

- Sănătate și bucurii! Si atunci sa te tii SPECTACOL in sat.

- Tu cautăți fericirea că viața mea se sfârșește, când în culorile binecuvântării, încântării iubirii, Dumnezeu va avea vrere și plăcere, să mă alduiască, cu tăcere că doar dacă taci, filozof forforos și zdreanță rămâi, vorba lui Tudor Arghezi, ardeleanul/clujanul ca Florin Persic- ciocloflenderul, românul și simpatic, cu calm admirat ca Lulu românul din Dragu, satul bunicii, a lelii Nastasia fătoaia din Sâmpetru nevasta lu Viorel Ferghete, fătu cu diplomă de diac, după cum spune lumea care e șpir pe fir, după cum știi, că nu tace un șir. În orice. Avantaj e calitatea lucrului. Asta fiind și greutatea, fortuna, norocul în ce faci bine, O.K. (CUM TREBUIE, CU O SOCOTEALĂ, PE PIELEA TA). După o atentă analiză, îmi amintesc de ora de matematică a profesorului Andronic, de pe clasa cincea unde eram, pe care clasa, care în acel an rămân corigent la lima română și matematică. La cea oră, eu cuvântu analiză la matematică, cu numele Eliza din povestea, din colecția Traista cu povești: Eiliza și cele 12 lebede. Eu și Vica energizam Ciubăncuța și diferența de vârstă nu era un impediment în relația, în dragostea noastră de măiastră. Ce să mai zic despre vreme și despre vremuri/despre Glosa lui Eminescu? Dacă faci lucruri bune, nu poți greși, nu poți avea eșec. Omul obișnuit, omul de rând greu înțelege talmeș-bameșul politicii, circul gratuit de pomană. îmbâligătura din care se ia prea mult, că nu se trăiește verde proverde, dar în schimb noi ce dăm luând prea mult și nu ca distracție, că nu suntem de afacere, cu stare industriala. Nu stare de spirit cu calibru și cu echilibru (unde-i echipa guvernamentala că nu există entuziasm). Frumoase vorbe și imagini osoiene. Daria-mi spune mândră de ace domniță, din timpuri imemoriale cu daruri minunate, iubire e în iubirea sa pentru ceilalți pururea, cu trăire artistică și ca atare, cu valoare, că zice ea cald omenesc și sincer zice pe românește:

- "Dacă cineva vă cere, voi vă miluiți și alduite de fiecare dată dați că nu mere cu fente, ia aminte și ține minte, chestie de mistruație care nu ține, că-i zi sau noapte deci dacă cineva vă cere, dați cu dragă inimă (dezvăluie-ți secretele treptat, în, cu desăvârßire că prezentul e un dar din dar (privește și spune și altora de podcast, așa c-are să-ți placă, că; cum să nu-ți placă ce și lui Dumnezeu garantat îi place, că frumusețea lui Eminescu constă în genialitatea și fără egalul național și universal a veșnicului nostru Eminescu, verde și albastru al patrimonoilui nostru în nevoia de a fi veșnici, pașnici si înțelegători, până la răsărit de stea, cu răsăritul luminii lumii și culmii-culmii luminii cu corola nestrivită, cu pașii neșovăielnici a profetului, cu lucru bun al veșniciei și al învierii inăscută la sat (că după astfel de lucruri am evoluat divers colorat?), c-așa-i bine să dăruiești fericirea celorlalți, cum zici Ben, că n-o luăm în altă direcție, că-i bine să oferim cu dragoste maximă, din inimă, cu calități personale, că toți asteaptă ce avem mai bun să oferim, ca Tatăl nostru că și Tatăl nostru ne dă dezinteresat, pentru o viață bună și sănătoasă, amplă și ne vom întări ținând pasul cu sănătatea plantelor, prin zidire de tandrețe, cu moralite și frumusețe, chiar de Mere pădurețe, cu noblețe, cum zici și tu Ben, că și Iisus chiamă la El pe toți cei împovorați, nehodiniți:

- "Veniți la mine toți cei împovarați,veniți nebotezați și vă botezați, că dacă cineva vă cere ceva voi îi dați, că aiasta-i vrere și a lui Dumnezeu plăcere!" Convinge prin calitate. Nu-i predica, nu-i teoretiza ci'i convingere d-oru'El Greco al pământului Românesc că-i vorba de calitate, claritate și lucru bun, de România educată și o provita proverde. Sunt convins rug aprins cu Gherghe Doja pe tron, un credo ideal național, cu raționament loial poporului român, de bune practici, cu rezultat final universal genial. Care-i ultimul produs române, cu înțelepciune și pasiune Bel vita Mere pădurețe? Si Drum Bun, prun paradisul Românie mele, cu tei și plopi înfloriți benefic, cu dialectici și bune practici? Ai voință, ai un scop și să călătorești cu voință și conștiință înseamnă fără asemănare, uitându-te și mișcând lucrurile, să înflorești în bune practici, crescând narațiunea Mere pădurețe, ca voinicii din poveste, voinici de Ilene Sànzâiene. Vica aiasta a mea, ca pe cer o stea și ea, crescându-i ca-n povești, gunoiul de grajd, sarea pământului, teoretic un fel de sare în bucate important, dar imporant e, Ben că ai firul întins ca Victor Țăruș.../ vecinul meu cu hribe și pești, CHIRA DIN pești de pe valea Hășmasului și din Someș de pe lângă Rus, Dăbucenii lui Dan Ioan- Ileanda, Sălaj.

Cu natura naturii în mine scriu și eu, dragule Ben Todică. Tu, ești sarea și piperul evident, inteligent și autodidact-infinitul omului absolut-Eminescu apropiat de obiect, cu Limba română cea română, din romàna străbună: iubire de semeni și Dumnezeu, drept Dumnezeu: esența la Mere pădurețe, dialog amical național raportat Eminescu, la universal-monumental.

- E un pas spre mai bine?

- Pentru că nimeni nu e perfect, care mi deșăvârșire cu desăvârșire (cum crezi că mai ții la ea, la Vica). Sunt schimbat, mai greoi, dar fulminant mai scriu, cu trăire. Care mi supremația în Mere pădurețe de România, ca Pavel de România? Sunt o explozie de vorbe, vorbe adjective, complimente în elemente cu verbe proverbe, cu zburare, cum zicea actorul Dem Rădulescu, cel care a jucat în Ploșnița, când Aristotel Bunescu m-a dus la București prin UTC și timp de o săptămână m-a purtat prin minunatul București dominat de dezbinare a corupților, a depravaților  politruci avari, spâni, cosmopoliți-capitaliști și avari fără scrupule, fără carcter, fără Dumnezeu și niște parveniți ca acel ciocoi Păturică (o săptămână am stat acasă la prietenul Aristotel Bunescu care îmi promite curând, că o să-mi dea o carte scrisă de domnia sa. Prietenul acesta în timp de o săptămână cât am stat la dragul de el și la draga de nevastă-sa Silvia; am văzut și pe Dem Rădulescu, Bibanul cu verb cu aură și nimb de proverb în zburare și în declinare, cu funcții multe importante, bine formulate și inedit exprimate, cu fente clame ca la epigrame cum zice Melania Rusu Cargoiu și cu formule, și cu impresie foarte bună specială, cu verticalitate de zână bună, inedită, în arta succesului, cu gesturi necugetate, viceversa, cu fente de fante cu stea în frunte, în minte și în inimă maximă iubire, că greșelile mi le mai face mobilul, cu greșelile lui de inteligență artificială, cu efeciență-ineficiență, că ceva e cu hibele ce le are telefonul ca calul care era orb ca orbitorul halucinat, ori a  celuilalt roman cu o falcă-n cer și cealaltă falcă în pământ/roman mămăligos, Sele...... deloc, cum se zice luminos cum știi și tu nominalizat deci, de câcăcioși, că  nu-i și premiat Nobel de suedezii din Suedia, că-s fac treaba mare în drum, dar toroștele la podele deabia apoi fug la privată/în tufă ca după ploaie chepeneag, umbrelă vai de capul scriitorului! pentru care sunt cu spese enorme din partea statului român pentru a-i publica cărțile lui acest alfa și omega goțoi risipitor, cu cărți voluminoase ca maculatură, lucru care numai diplomație nu e, nu e că-i o destrăbălare și risipă de imagini bolunde, de vânt, vânt nebun, nimic n-am să-ți spun om că totul e ca la noi, că noi suntem pe nicăieri cu fantezia lui, nimeni nu-i face fata lui Mircea Cărtărescu, cu imaginație de balegă bleagă, monstruoasă, în luptă scheletică a morților ca al animalelor bolnave, cu halucinație hiperbolică prost inspirată, fără caracter ca și cum ar fi înebunit, în plin București ca Andrei Duban alfel Fain-Făinel, invadat de vorbe, vorbe, proverbe bancuri băncuroase cu bun gust-artist, cu bancurile lui suculente de pe Prima Comedy, cu ierburi înterzise.

- El se ridică dintre căramizile bucurestene precum un Patapievici sau Liceanu, oraseni civilizati, nu vine ca tine din curul vacii, un biet veterinar salvator de vieti si săracie, de la barabule fierte si untură cu pită. Ei sunt din lumea masochistă tehno pariziana si londoneza; intră pe usa din dos, sofisticati literar precum păianjenii conectand superficial si diavoleste toate creerele intelectualilor si bancherilor smecheri. Pe cand tu..., tu impletesti coada de cal din suferinta neamului, a celuia tinut in intuneric precum sobolanul si apoi invinuit că nu-si respectă mintile neamului. Poti să-i ceri pisicii să dea bună ziua dacă nu-i circară? Rebreanu a murit in satul Valea Mare, și la câteva zile după ce l-au îngropat, țăranii de acolo i-au vandalizat casa și-au furat tot ce au găsit înăuntru. Si atunci te intreb: Sunt de vina tăranii sau stăpanitorii care i-au tinut in analfabetism si intuneric? „O mare RUȘINE a romanilor”, nu a guvernantilor? Romanul e de vina intodeauna. Ei nu se vad pe ei.

- "În noi e un dulce vita belvita și belaceao," Ben. Pentru unii distracția vine ronțăind și gumă de mestecat mestecând frate drag, cu făinoșag, făcând și baloane din plictieală, într-o petrecere din Marea trecere, pe marile trepte a marelui singuratic cu Vica - dragostea găsind o cale de păstor blând și profund. Omule petrece, până ești tânăr că după ce mori vin și zile senine, zice Mariana Ionescu-Căpitănescu în vogă  și la modă, în largul ei și în formă, om de seamă ca olteancă, româncă laureată a festivalului Măria Tănase (experența a învățat-o cu prea multă vorbă să fie, știe să femeie drăguță și nu răruță ruză-buburuză). E ca muierea pe pamânt ca Vica. Dragii mei vă ridicați și cântați, în largul vost, în largul cu largul nost fiți ca cei botezați, responsabilizați, onoranți! Poemul dedicat lui Pavel de România, pardon: LUI PAVEL DIN CIUBĂNCUȚA, ar merge ca motto la Mere pădurețe mai convins, mi-a dat drag de România în fainoșag de Vica, mi-a dat încredere iubire, ca stăpânul inelelor, deși n-am avut fericire de a ne vedea, cum nici cu Ben Todică nu m-am văzut, nevăzându-ne pe cale naturală, dar cu dragostea, că dragostea a găsit o cale, o verticală, de dincolo de școală, iubire cu înălțime și cu profunzime, cu tensiunea care variază, că timpul cu graba lui mă devorează, mă grăbează ca pe iarba praspăt cosită, în arta unul pentru toți și toți pentru unul. Nici cu Ioan Miclău nu m-am zărit în ochi, nu ne-am văzut vreodată, dar inimile noastre s-au vujit și inimă din inimă s-au iubit (care-i secretul, taina, Mere pădurețe?)

RESPONSALIZAȚI NE-A TUNAT ȘI ADUNAT LA NUNTA MEA

 

Lola nu era cu Lulu, dar Vica crocant, savant era inteligent, cu Pavel.

Vorbiți, încet, vorbiți în șoaptă, când dragilor, vorbiți ca de o ființă, în numele pâinii fierbinți,

când vorbiți de dragoste, dragoste de poveste, veste bună, vorbiți ca-n cartea șoaptelor, vorbiți, în rostul acestui popor, cioplit de Brâncuș, din daltă, ferestău și topor ca la Târgu-Jiu, pe cont propriu făcându-ne cu piele de găină și, cu soarele, în simfonie-armonie, cu sorele tot numai lumină, în chimie în proces alchimie de fotosinteză, în frunză, de pom pe rod, trasformat, în dom-pom;

vorbiți șoptit și iubit de om potrivit la loc potrivit, la locul lui, în pretutindeni de oameni prieteni sfințit, Vorbiți cu calm, senin ca-n destine, ca-n filme, vorbiți cu pasiune și cu înțelepciune în rugăciune vorbiți

ca de România vorbiți, cu omenie ca-n Las Fierbinți,

că iubiți, să și cânți, să cânți mană cerească, că cine ne-a tunat, ne'a botezat și ne-a și adunat, în noua ordine a păcii și cu obictivul mondial a muncii și păcii, botezați și resposabizați că Domn savaot, tot cei botezați ne-a adunat, după cum ne a tunat și adunat, în cerul cu a mai răsărit o stea.

 

~*~

Ce înțelegem din viața asta, deși nu le știm noi, cu verva lor artistică, aici pe a lui Iisus Arcă, în ortodoxa apostolică biserică. Ce-s postcasturile (ce dă valoare scrisului meu?) În România e un tradițional, un folcloric și specific local, că tot ce-i românesc e firesc și, din pitoresc, din al nostru nu piere, în veci nu piere. Toate viciile și principiile, bune și rele fac parte aparte din natura omului, că omul special e o natură a naturii, că omul chiar prin asta e esența.

- Ești un partener de nădejde.

- Și Predoiu calcă dragă, calcă-n străchini că toți sunt ca ouăle feștite cu beșini (chestia cu azilele e o porcărie, că dă din minciuni peste minciuni, că supra aglomerànd, înghesuind și ascunzând scanalul sub preș (cum mama dracului, cum e cu coincidețele fără consecințe, eventual condamnare cu suspendare?)

- Internii-s bandinții și nu străinii.

- Evident strigent e să ne familizăm cu viitoarea viace, că trebuie să fim pragmatici (e povestea, din spatele borcanelor?)

- Curat "mere pădurețe" prea acre pentru unii... Seară plăcută! Elena

- Iată, omul, cu vorbe de aur.

- emisiunea din 07.07.2023

- Lidia e o surpriză, cu cancanuri care ne ajută să lămurim afacerile bolnave și murdare. În multe lucruri politicienii nu fac să fie cunoscute dubioasa afacere cu Azilele de bătrâne, că intepestiv nu e, nu se vrea să fie cunoscute, nu se vrea foarte tare să fie cunoscută afacerea bănoasă pentru suspecți și vinovați (cineva ști, ce și cum, că-i foarte stresant? mulți sunt cei vinovați? Dar de anume ce se ști?) Chestia cu reglarea de conturi (nu-i vorba de clan banditesc, țigănesc ci în speță vinovați sunt niște politicieni parveniți ca-n CIOCOII Vechi și noi, ca de exemplu pur și simplu, că ce se ști de fapt? de ce dedesupturi e vorba? din culise? Ăcum nelimitat, cu viața și adevărul ce ne-o ia înainte, știind ce-i acțiunea misterioasă, care cu înțelepciune ne ține deoparte și cu reușită. E vorba de destrăbălare, c-aici e vorba de bande rivale. Pedeasa să fie dată drept, dar nu cu supendare, să fie dată, dar nu cu suspendare cum se obinuiește la noi, c-altfel cum va fi totul bine, cu mulțumire? Care-i surpriza, șansa de a reuși cu dialogul amical, de fapt vestea plăcută Mere pădurețe cu Vica iubire perfectă și corect, cu zeci de bătrâni canoniți, chinuiți? Eu, ce știu, că Marcel Ciolacu a luat măsuri, a destituit din funcții pe vinovați, urâtă poveste în narațiunea fără înțelepciune e să decurgă spre bine, chiar dacă suntem afectați emoțional. Grav e că la noi îi bulingănim de iad, chiar în București, în orașul luminii.

- Nimic, nu-i amiabil.

- Liderul de la Casa Albă ce face bine?

- Să-si tină ECHILIBRUL.

- După cum e vremea și mai ales cum văd soarele oglindind soarele, pe cerul senin, că ce s-a mai putut întâmpla, ce s-a mai petrecut de când nu mi-am mai văzut perechea, pe Vica? Ce-ar mai fi în plus, cu drept Dumnezeu de a fi? Tagma jefuitorilor au jegmănit, tâlhărit azilele de bătrâni ca spâni și urâciuni fără scrupule cum nici haiducii, hoții de drumul mare au mai făcut ca politicienii aieștea parveniți ca păturică personaj a lui Nicolae Filimon scriitorul care pe mulți a depășit prin talanții îmulțiți, cu har și cu habar, exemplar și extraordinar, Legendar pur și simplu pur sânge, ca om care se justifică literar, extraordinar, exemplu. Corupții sunt spurcăciuni nescrupuloși, niște băsinoși corupți ca ouăle feștite, pictate de Paști, cu beșini, cu hidrogen sulfurat. -

B        E        M

TONICA

 

~*~

Să trag un wisky

 

Ai vazut cum sa dus toată copilaria noastră

parcă ieri eram copii

Eu cred că am fost foarte fericiti.

Toti copii

Noi ne-am avut pe noi. Nu ne-a trebuit avere.

da am plecat prin lume

Azi avem o planetă de morti in telefoane,.

da

toti cu telefoane la ureche

Nici unul nu mai are copilaria noastră de pe dealuri.

Isi irosesc bătaile inimii pe telefoane si calculator.

asa e frătioare

la ora 6 o să beau wisky

Omul se naste fericit. Apoi face pipi in pantaloni si plange.

E nefericit.

Mama il schimbă si se linisteste,

ii dă tzatză si e din nou fericit.

Pe masură ce creste aleargă după tot felul de iluzii

promise ca fericire cu care isi acoperă adevărata feicire si

pe masură ce imbătraneste

ajunge tot mai greu la ea.

 

Asa este frătioare ?

 

~*~

B        E        N

T O D I C A

 

~*~

- Ai prins gustul binelui, că trăia comunistul Ceaușescu, că Ceaușescu din balconul pieții n-a fost egalat de Iliescu, încă vinovat, nu l-a pușcat și dragilor prea iute s-a uitat istoria care a defăimat comunismul, o bază cu program marxist, etic de partid și cu viață mai bună ca cea de acuma, care acuma nu e cu blestemul iubirii lui Pavel a lui Ioan a lui Liviu Rebreanu, unic și specific mioritic carpatin, mioritic cu aer și zăpuseala nu greu de respirat de Pavel, copilul sărac care-și vrea poezia care ca mare om, poetul mare om Ioan Miclău Gepianu, din  Bihor cu drag și sincer, cu caracter și cu reper de lumină nestrivită de cer (te rog frumos, Făt-Frumos, luminos, Ben te rog s-o pui motto la viitorul volum de poezii și dă și la multi-romani romanul Mere pădurețe, că-i prea intim, sincer prietenul aiesta poet de inimă, cu dragoste maximă și el asta-mi lasă moștenire "laudă de zestre", ca zare senină de cer spiritual-național-monumental laudator temporis acti halucinant firesc, fără egal. Ben până poți, că io nu mai pot să beau, că eu fac alergie și după accidentul vascular nici nu mai am voe să beau, așa că, caritabule nu mai ești ispititor. Ben, men dragule! Nu uita fii pentru ceilați îndemn Domn Savaot, drept Dumnezeu, verb și proverb, cu aură și nimb, cu toți pentru unul și unul pentru toți, fii de gașcă/de ceată la colindat, ca la Crăciun, Craciunul de care te poți bucura, scăpând de dileme, în fiecare zi bucurându-te eficient și inteligent, de sănătate, de propiata sănătate, cu mașinăria stricată în străinătate, cu crudă realitate (apropo era un accident și ce-ți mai face inima și cum mai stai cu tensiunea, o ții cu spectacol sub control, așa cum vrei?)

- La noi, în azil e Marchidon. Are grija Farma americana de noi.

- Multe-s bine de știut, că dacă dai tot ce-i bun, în tine fericirea creste, să zicem pentru ceilalți. Tu, Ben, știi că doar după aceea ai de câștigat și asta o știa și bravul Eugen Barbu care-l avea lângă el, cu vatra românească și România Mare ca delicateță Barbu avea Săptămàna/ Săptămâna nebunilor, Principele, Gropa, Incognito bine gândit și extraordinar, legendar și istoric, cu șic scris ilustru și maiestru, cu talent, cursiv și sănătos, luminos. În tot ar trebui să fie o simfonie, o terapie de fapt drept Dumnezeu, o armonie, o osmoză de elemente în pustiu, din deșert s-ajugi neașteptat la oaza cu fata morgana, Vica salvatoare și binecuvântare iubitoare. Când ți-a zis, Ben, când ți-a zis Ming, c-areți bine (descrie ocazia bărbate!)

- Niciodata. Ea doar RADIAZA A FERICIRE!

- Când Ming a fost drăguță, cu tine, mai mult de un minut ?

- Cand nu am fost atent.

- Care-i veșnicia a lui a fi ?

- Nimicul.

- Când ai avut o zi proastă, de călătorie sprâncenată? Care n-are inimă? Când ești mai om?

- Cand gresesc si realizez.

- Cum ții lumea, în mișcare?

- Alerg.

- Soluția nu e să fugim de probleme.

- Le călărim. Noi suntem permanenti. Numai mucosii sunt cu minutul.

- Care-i gustul desăvârșit în tandrețe și în suplețe?

- Umbra ingerului, veghea, pânditul, spionajul ca protector când ea se găteste.

- Am visuri de o viață în Ciubăncuța, pentru o viață sănătoasă care se respectă, că chiar și o oarbă găsește aluna, la noi frecvent e, că și gâina oarbă găsește grăunțul/ orbul Brăila (cum vine chestia?) Cum vă merge? Ce-ar fi în cartea vieții, ce eu nu știu?

- Acceptarea/Iertarea.

- "Cât timp tu mă vrei Vica, voi fi lângă tine, i-am zis, nu, chiar de la început, dar simțind-o aleasa, crăiasa inimii i-am zis cu pasiune și cu înțelepciune, drăgostos și frumos, i-am zis aprins, cu suflet și cu necuprins. Viața face buling? De ce suferă făcând figuri și fițe (de ce viața e rea cu lumea rea?)

- Viața doar e! Tu vrei s-o schimbi deaceia suferi. Treci prin foc și apă! Trăiește!

- Fără pasiune arzătoare n-am fi putut scrie Mere pădurețe, în natură cu aventură. Noi suntem din rețeaua lui Irina Păcurariu. Ce nu știm, vom afla, că noi dăm valoare. Ne spui cu demnitate despre sănătate și foaie verde, ești om de nădejde ne spune, crede și Grigore Leșe, pe drumurile lui Leșe. Piciu, Florin Găvruș a lui Lexandru Dihorului, îi aud zgomotul căruciorulu tras după el, că mere la ferma lui de vaci din Lab, vizavi de casa Găzdacului, dar acuma acolo, că a cumpărat de la Maria Găzdacului ginerele lui, Ciupe Rozalia mai cu afaceri, tată-su Tudor, având în Cluj pe strada pezișă vad comercial, având Magazin, că de la văcuțe, de la zoofermă, cu Teo și Aurica lui Căluțu, Revnic Victor, frate cu Burdea și Iulian Revnic de a lui lelea Nastasia ale ăluia care a mâncat în loc de carne spălătorul de spălat vase care ajunse de fierse în oala de cioarbă de pe plită, plotcărul cuptorului cismă (cum de aflase și lumea satului nu-ți pot explica, dar la bârfa șanțului, la radio-șanț ce minuni nu se află. Babele de la una la alta ducând noutătile/știrile. M-am trezit în zori ca să merg la baie, ca să-mi golesc vezica urinară de ața boului și m-am pișat, urinat ca Geo Bogza la Mizil. Cu ocazia asta am auzit mersul lui Piciu la grajd, în Lab-Zădit.El mai are, dar nu mule vaci ca la fermă la colectiv, unde Bodiu Leonida a lucrat ca zootenist, șef de fermă, în Ciubăncuța. Dacă te ușurezi fără pârț, zice COLEGUL Ghiță Doda Gheorghe din Cășei, de dincolo de Urișor, satul în care s-a măritat Vica cu acel Celemen stroșit și ca toți cei buieci care locuind aproape de oraș în suburbie (mă iau cu vorba și vorbesc să fie vorbit, că vorba alimentează bonus narațiunea, că vorba aduce vorbă, ce zici Mirone?, tu ce mai faci în pretutindeni, unde te-ai dus că-ți era de copil și nu te împăcai cu gândul, că-i singur pe lume, singur între străini ca tu Ben men, tu și Ming asiatica ta, chinezoică fără o brazdă, care ți-a ținut, harnica și bunătatea, ispravnica, din acele orașe interzise dacă nu mă înșel, că ceva în privința asta Mariana Almășan zice că ea e cea care și prin China a fost, cum și tu ai fost și tu nădejde ai fost ca ginerică la drăguții părinții mândrei și inteligentei care e cu tine, breazule, Ming aiasta măieastra care, chiar zice ca-n maneua pe care, de pe telefon o ascultă mereu și mereu Daria și se simte încântată, se simte bine:

- "Nu mi-am pierdut niciodată speranța"(ca ce, puișor?) Fiecare din noi are pe cineva.

- A crede cu intensitate, e secretul vietii.

- Vântul se agită și avem soare, dar căldura e suportabilă și atmosfera e plăcută, că vântul bate cu putere, cu surâs în plină vară, cu Papaiani și Voichița/Crucița, cu animație prin Sâmpetru-Almașului, cu un fel a fi, cu de toate, cu anturaj și stări de spirit mai mult decât ne-am așteptat? În căminele groazei e dezastru precar ca în iad, cum v-am mai zis că totul e pripit și ițit. Da, spre ora 1,0058, Daria cu Marin îmi telefonează că o băgat scroafa în poieată (c-au urcat-o în Arcă/pe corabie) ca să nu le fete scroafa neocrotită într-un adăpost afară, că-i și ea un animal fără a ști că are sau nu suflet, că e gestantă, greoaie, a făta.

Filmul Clipa a lui Dinu Săraru e o dramă a fericirii care se completează cu Niște țărani și vânătoarea de vulpi/vânătoarea regală, cu o bere pentru calul meu, orașul F, cu tot ce ce a scris D.R. Popescu, redactor șef la Tribuna, după Dumitru Mircea care mi-a remarcat talentul, vorbind în însemnările unui scriitor, redafonic, la Radio-Cluj, radio cu dușmani: Cornel Udrea, din cauza căruia am și părăsit studioul și prieteni ca Dora Pavel, Lucia-Stana Sevianu, Ing.Constatin Dumitrescu, Constantin Corhon, Vasile Rebreanu etc. În Mere pădurețe aflăm noi despre noi. Noi suntem miezul lucrurilor cum zice Irina Păcurar, cea cu emisinea: Idolii. Dorin Lazăr se prezintă ca ceea ce a fost, cum a dat examen pentru actori ca un dolcevita-disperando/gringo cu povești pescărești și vânătorești, dar era vorba de teatru și filme cinetomatografice (îi ciudat, nu m-a cerut nimeni în căsătorie, zice actrița Dorina Lazăr care trebuia să învețe că omul fără carte n-are nici un căpătâi). Ai slăbiciuni? Nu pun preț pe bunuri. Dar în rest mama-mi reproșa că i-am înstrăinat eul. La Jude Mișului umbră. Eram nevasta lui Gigi Dinica. Cu Radu Gaiețele..., Titanic vals, era o distribuție. Ai fost excepțională Dorina Lazăr. Ai trecut examenul doamnă directoare de teatru. Atâta timp cat nu te îndoiești de tine ești un cineva. Care ni sarvaivărul/supraviețuirea vieții în escaladarea Everestului?

- Implinirea si cunoasterea de sine. E o incercare cu tine insuți. E la fel ca si cum ai fura un inel pentru ea. Doar ce-a care se cațără cu tine te poate aprecia. Insă, nimeni nu o merită si apreciază cu adevărat, doar tu.

- Într-o vreme imediat după revoluție, după pușcarea soților Ceașescu din balcon am fost verificați la diplome, tot personalul sanitar-veterin am fost chemați la Direcția sanitar-veterinară. Cu acestă ocazie iese smâncit, iese ițit: sucit învârtit sucă-om sucit și-mi zice răstit:

-"Tu ești Agent vetetinar?" Eu parcă ne știind despre ce-i vorba pleoștit, supărat accept, dar doctorul Spermezan, din comisie probabil văzându-mă dezorientat mă trimite la domnul director Ioa Fritea, no oarecum văzându-mă dezorientat, debusolat; - "decise și intrase el Dr Spermezan, dar în cele din urmă ajunse la directorul Fritea și venise să-mi zică că-s Asisrent veterinar. Făceam aluzii în Mere pădurețe la animale bolnave de Nicolae Breban și academicul scriitor fără a bate apa-n piuă sau după ce o scaldă-n pod urcat și ascuns de autorități belește o oaie, muieră-sa la vale sau fântână spală o lână pe care apoi o piaptănă pe prispă. Tu, ce mai vrei/pescuiești pe acoperiș c-a venit potopul și străzile-s inundate de apă, nu poți nici respira? Lui/pentru Daria berbecii sunt persoane care sunt facute s-o învinuie s-o critice, posibil că a făcut lucru bun, lucru de 5 stele. Aieștea-s puși numai pe rele. Dragoste cu sila nu se poate. Pentru o babă surdă nici popa nu predică de două ori.

- "M- am rugat și Dumnezeu le-a molcomit rugăciunea (a descoperit Daria că rugăciunea face minuni „crede”, îi face plăcere să creadă)

- Are dreptate Daria. Rugaciunea lucreaza.

- După ce a venit de la țiganiadă, din Jurca, Marin era șumenit, dar n-a făcut pe prostu și pe nebunu, Marin Teci, cum zice în Las Fierbinți Celentanu, comentând și Firicel. Exagerile politicienilor, cu azile de bătrâni, sunt tembele exagerații, niște tâmpiți și idioți ca Idiotul lui Dovstoieschi, suflet mort ca Suflete moarte a lui Gogol. Daria e pornită la drum cu multe de spus, cum zice Daniela Zeica care cu dialogul ajunge în Persia, cu scriitorul, o femeie Sabina (nu-i vorba de mătușa Sabina, sora tatii a lui Dragomir ajunsă Sabina pe la Timișoara, Monica deși n-am fost de acord, internată de Monica și de Grigore Mag într-un azil de bătrâni însă eu nu știu de nenorociri, doar în București fiind mai deocheat, în București cu misterele lui de Paris. Zeica stă de vorbă la Mic dejun, cu un campion, cu magie de scriitor, cu Sabina Fati ca o Persie misterioasă în care a fost, numindu-se altfel ca Fenicia (despre care ce știu?)

- Să fim sănătoși !

- Noi de ce ne facem mai mult rău decât bine (apropo, de ce)?

- Din UITARE.

- Cineva trebuie să fie director, vulcanic și să coboare milităria neprietenoasă ca să coboare milităria, batalionul disciplinat, îl cobori din pod. Să-l coboare la apelul de seară (asta am vrut, asta am făcut) că are Ben, are peripeții berechet gustoase, frumoase, că are nevoie, chef de pui după gust de artist și de bun simț altruist (ce sfaturi vă fac să vă pierdeți imaginea, rupânduvi-se filmul, că noi credem că ni se cuvin niște lucruri, prea multe la urma-urmelor, că unic e olimpul românesc) Ce facem programat? E O BUCURIE, DUPĂ VOI CARE non stop ne bucură?

- Dar cine împarte, parte-și face.

 

PR-F&BT.