Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a
Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025), nr. 534(16 –31 Ianuarie)
Dragii mei
enoriași!
Mihai Eminescu. Mihai Eminescu s-a
născut la cumpăna veacului al nouăsprezecelea nu ca un accident, ca o
întâmplare, ci ca o necesitate. Sute de ani înainte prooroci știuți și
neștiuți îl vestiseră, nu cu îndoiala speranței, ci cu tăria certitudinii. Atunci,
în orice așezare românească, ori chiar în pulberea pământului, Eminescu trebuia
să se nască. Întâmplător a fost numai faptul că s-a numit Eminescu,
că s-a numit Mihai. Tot așa de bine putea să-l cheme Ion, Gheorghe,
Nicolae, Manole…
El a fost binevestit dintru început din
încleștarea tulburătoare a primului sărut dat de acel arhanghel al sufletului românesc, pe care l-am numit doar
simplu, Doină, munților, câmpiilor și apelor noastre.
Anonimi fără
număr, ctitori ai acestei limbi, acei ce-au pus drept piatră de temelie cel
dintâi cuvânt îl vor fi văzut pe El ca o stea polară călăuzitoare prin
veacuri, sau, poate, de ce nu, ca un izbăvitor. Și dacă nu mai rămâne loc
îndoielii că marea ștafetă a plecat de la acel ,,torna, torna, fratre,
torna!” cu nimic n-ar fi păcătuit, dacă l-ar fi numit pe el frate,
căci, așa cum avea s-o dovedească, a fost frate bun, dintru începuturi, pentru
cei trecuți și pentru cei viitori.
Eminescu s-a
înrădăcinat continuu, ca un mesaj mesianic, în sufletul și conștiința
milioanelor de obidiți, care, trăitori pe aceste locuri, își clădeau o țară.
Dar ei, mari în cuget și în fapte, înmulțindu-se ca frunza și ca iarba,
haturile le-au devenit prea neîncăpătoare. Erau prea mândri însă ca să
cerșească, ori ca să răpească vreo bucată de glie altora. Atunci au pornit spre
ceruri, căci văzduhul era al lor, iar meșterii au zidit fără încetare, zi și
noapte, măreață catedrală. Așa au vrut s-o facă dintru început, iar acolo sus,
pe vârf de turlă, în loc de cruce sau de steag, să-i așeze leagăn lui Eminescu.
Năruirea acoperea
izbânda strădaniilor, când ,,Hoarde negre, hoarde mari,/Când de turci, când de tătari”, făceau
ca să rămână în urmă pământul presărat
cu ,,scrum, tăciuni în loc de case,/Iar în loc de vite – oase”.
Atunci, călăuziți
de stelele cerului, căutat-au oamenii duhurile pământului și ale pădurilor și,
ca la un străvechi oracol, cerutu-le-au sfat.
Din genunea
adâncurilor mării, din creierul munților, ori din înălțimile văzduhului, - nu
știu -, s-a auzit un glas care a zis: ,,-Binecuvântată ești tu, seminție,
între toate semințiile pământului și binecuvântarea nu se va lua de la tine!
Prin fiii tăi, care se vor înmulți ca nisipul mării și ca stelele cerului, vei
dăinui din veac în veac pe acest pământ al laptelui, al vinului, al mierii și
al făgăduinței, iar numele tău nu va avea sfârșit. Căci fiecare sfârșit va fi la tine un nou început și astfel plămădi-vei coloana ce va străbate
eternitatea!” ,,
,,- Spune-ne nouă când se va naște El?” au întrebat
oamenii aceia și se gândeau la Eminescu.
,, - La
plinirea vremii!” le-a răspuns glasul. ,,Și El se va naște ori va
renaște din îngemănarea unui sfârșit cu un nou început, spre a vă povesti trecutul și a vă arăta
viitorul!”
Glasul a tăcut,
iar oamenii s-au apucat de lucru mai dârzi și mai hotărâți. Din când în când
venea câte un profet și le vorbea oamenilor despre Eminescu. Iar mărturiile lor
se scriau pe cronici și letopiseți, pe pieile de bour, pe coajă de mesteacăn,
sau, de multe ori, spre a nu fi ușor date uitării, pe piepturile oamenilor.
Profeții au fost mulți, dar pulberea vremii a acoperit numele unora dintre ei.
Citim ca-ntr-un pomelnic din vechi așezăminte: Basarab Voievod, Mircea Voievod,
Ștefan Voievod, Coresi ierodiacon, Mihai Voievod, Antim Mitropolitul,
Constantin Voievod, Varlaam Mitropolitul, Dosoftei Mitropolitul, Antim
Mitropolitul, Gheorghe, Horea, Crișan, Tudor, Nicolae cu tot neamul lor.
Oamenii aceia, cu
inimile pline de necazuri, au început să pregătească, în sărăcia lor, leagăn
pentru împăratul împăraților, ce avea să se nască. Din zdrențele trupului lor
i-au croit scutece și în bordeiul luminat de feștile pâlpâitoare i-au pregătit
sălaș. Neamurile din jur știau și așteptau și ele să vadă minunea.
Și, iată, că marea
zi sosi!
Eminescu putea să
nu se nască din femeie, ci din fior de cântec, din suspin, din țărnă, din ape
ori văzduh, din orice, fiindcă el, mai întâi de toate, era suflet; sufletul cel
mai curat zămislit de veacuri din milioane de suflete. Se supunea însă legilor
nescrise ale firii, pentru a le înțelege mai bine și, când zodia Capricornului
încă mai umbrea pe lume, iată că pe pământul nostru a văzut lumina zilei Eminescu.
Trupul lui fremăta
de vârtutea oaselor ce ninseseră câmpurile, ochii ca noaptea scânteiau aidoma
focurilor de pe înălțimi la ceasuri de primejdii, suflarea îi era ca viforul
mistuitor de vrăjmași, iar glasul… devenea când urlet de durere pe câmpul de
bătaie, când șoaptă de dragoste și dor.
Oamenii s-au
adunat în jurul lui, iubindu-l ca pe un copil, ca pe un frate, ca pe un părinte
al lor!
Eminescu le-a
vorbit despre începuturile, luptele, durerile și bucuriile lor. Le-a povestit
despre faptele lor de vitejie, despre truda muncii lor nedreptățite, despre
dragostea și gândurile lor.
Frații îl ascultau
vorbindu-le frumos despre lucruri pe care și ei le știau, dar, spuse de gura
lui Eminescu, ele păreau altfel. Atunci a luat Eminescu un brăzdar de plug și a
scris pe mantia pământului țării sale speranțele neamului. Și ele se întruchipau
într-un tot unic, ca un fascicul de lumină. Acel ceva începea să capete
contururi tot mai precise prin propria devenire. Un edificiu grandios, ce
străpungea cerul cu măreția sa creștea văzând cu ochii și neamurile pământului
priveau înmărmurite, neînțelegând minunea. Eminescu lucra de zor și ceea ce
făcea el părea că seamănă cu ce făcuseră frații lui, deși, scriind cu inima
slovele, un nou fior se-ntrezărea. Oamenii îl înțelegeau și-l iubeau, fiindcă
el făcea tocmai ceea ce ar fi vrut ei să facă.
Oamenii așteptară
cât așteptară, dar Eminescu lucra mai departe și atunci ei, ca unul singur, i
se alăturară. Se urcară pe schele tot mai sus și lucrul creștea.
Târziu, când au
băgat de seamă, Eminescu dispăruse. Deasupra zidirii lor scria însă cu litere
de foc ce se zăreau până la capătul pământului: ,,ROMÂNIA!”
*
Rugă pentru Ştefan
Vodă. „Doamne al puterilor, al milei şi-al
dreptăţii, îndură-Te de neamul acesta românesc! Depărtează mânia Ta cea cu
dreptate pornita asupra noastră. Prea mult sângerează, Doamne, rănile
sufletelor, trupurilor şi ale pământurilor noastre. Ne-am înstrăinat de Tine şi
nici în ceasul al doisprezecelea nu alungăm îndoiala din sufletele noastre.
Ne-ai arătat, Doamne, zâmbetul feţei Tale prin Sfânta Libertate, dar noi nu
l-am cunoscut, fiindcă ochii noştri sunt miopi şi vederea ne este scurtă. Ne-ai
chemat la Tine şi noi fugim de Tine, fiindcă ne-am înstrăinat, ne-am păgânit şi
ne-am pervertit sufletele. Rugăciunea nu ne mai este rugăciune, sărbătorile nu
ne mai sunt sărbători, egoismul şi setea de înavuţire spulberă bruma de
frăţietate dintre noi. Ni s-a slăbit paza sufletului şi dracul ni se furişează
în voie în cămările lui cele mai ascunse. Suntem bolnavi de nedumnezeire,
Doamne! Mânia Ta e mare şi dreaptă. Munţii se cutremură şi încheieturile
pământului se desprind, apele se revarsă şi ca pe un gunoi ne mătură de pe faţa
pământului, soarele se întunecă şi fiarele se îngrozesc.
Opreşte-Ţi
mânia, Doamne! Dacă noi n-am făcut ceva bun pe pământ, îndură-Te de robul Tău,
Ştefan-Vodă, sfântul de la Putna. Patruzeci şi şapte de ani, Doamne, a păzit
hotarele Moldovei şi ale creştinătăţii de liftele păgâne. Patruzeci şi şapte de
ani Ţi-a fost arhanghel biruitor şi numai în faţa Ta a ştiut să îngenuncheze şi
să se închine. Patruzeci şi şapte de ani a înflorit pământul Moldovei cu
biserici şi cu mânăstiri, cu troiţe şi cu oseminte, cu lacrimi şi cu speranţe.
Îndură-Te, Doamne, de robul Tău, Ştefan Vodă cel Mare şi Sfânt, şi izbăveşte-i
neamul de pieire. Nu-i lăsa Moldova să se destrame, nu-i lăsa Moldova rănită şi
îndurerată. Îndură-Te de lacrimile copiilor, femeilor şi bătrânilor, de
gemetele bărbaţilor şi de mugetul vitelor, de iarba câmpului şi de păsările
cerului. Îndură-Te, Doamne, de pământul Moldovei şi-l binecuvântează cu puterea
Ta. Amin.
*
Scrisoare către un preot.
,,Frate preot
dintotdeauna,
Mă plec
înaintea feței tale și-ți mulțumesc: ca om, român și creștin.
Îți mulțumesc
pentru tot ce-ai dat neamului meu de-a lungul veacurilor, pentru drumurile pe
care i le-ai deschis pe pământ, în suflet și în cer.
Îți mulțumesc
pentru strădania ta neostoită de a revela Frumosul, Binele și Adevărul, de a
sculpta întru Ființă cu dalta cuvântului, milei și dragostei.
Îți mulțumesc
pentru ceasurile și anii de zbucium, când, cu sufletul tău sfâșiat de durere,
mi-ai ancorat frații pe stâncile Carpaților, ca să nu-i ducă diluviile în cele
patru vânturi.
Îți mulțumesc
pentru toate speranțele semănate, pentru umilințele și martiriul ce adesea
le-ai îndurat.
Îți mulțumesc
pentru merindea împărtășită din potir, pentru mângâiere, pentru dojană, pentru
sfat.
Îți mulțumesc
pentru binecuvântarea pruncilor și a caselor, a nunților și roadelor dintâi, a
fântânelor și troițelor din câmp, a parastaselor și bulgărilor de pământ.
Îți mulțumesc
pentru binecuvântarea steagurilor și oștilor ce mi-au ctitorit Țara, pentru
cuvintele înțelepte, ce mi le-ai rostit la ceas de cumpănă și bejenii, pentru
gândul curat cu care m-ai învățat ce este Țara.
Îți mulțumesc
pentru zilele înjugate cu nopțile la diortosirea cărților de strană, de suflet
și de grai, pentru miile de file pe-ncetul izvodite, pentru minunile plămădite
cu migală în lemn, în piatră și-n metal.
Îți mulțumesc
pentru epistolele, jalbele, izvoadele de tot felul, pe care, ca cel mai luminat
din sat, mi le-ai scris, ori le-ai citit și cumpănit cu-nțelepciune.
Îți mulțumesc
că tu, înainte de a fi Abecedarul, pe Ceaslov și Psaltire m-ai învățat să
buchisesc.
Îți
mulțumesc, Părinte, că m-ai învățat ce-nseamnă iubirea de Țară, de lege și de
neam; m-ai învățat ce-i sfânt, ce-i bun, frumos și drept; m-ai învățat când să
pretind și când s-aștept.
Îți
mulțumesc, că din făclia Ta mi-ai dat și mie o fărâmă să-mi lumineze calea aici
și-n veșnicii.
După sufletul
tău curat, după inima ta nobilă, după gândul îndrăzneț, mă plec cu venerație
înaintea ta și, în prag de primăvară, rog pe Dumnezeu să te binecuvânteze și
până la sfârșitul veacurilor să rămâi tu însuți!
*
Datina. ,,-
Bine că veniși, părinte, îmi spuse maica Ioana, vreau să mă spovedesc și să mă
împărtășesc, c-au trecut șase săptămâni. Păcate noi nu am, pe-ale vechi le-am
spus.
O mare rugăminte
am față de dumneata, părinte! Roagă-i și dumneata pe-ai mei să mă ducă acasă la
mine în noaptea de Paști. Am tot ce-mi trebuie aici, dar locul meu e acolo, în
satul meu, în casa mea. nu mai pot munci la cei nouăzeci și cinci ai mei, picioarele
m-au lăsat de tot, dar atât mai vreau: să fiu în casa mea în noaptea de Paști.
După aia pot să mă aducă înapoi. Așa e bine, să fie lumina aprinsă în fiecare
casă în noaptea de Paști, să fie masa încărcată, iar dimineața, când vin de la
biserică, să chemi vecinii și să le dai de pomană.
Vezi dumneata, în
noaptea de Paști se face Liturghie în cer. Toți îngerii și toți morții cântă
,,Hristos a înviat!” Atunci se face lumină și în iad și cei de acolo nu mai
simt durerea și cântă și ei. După Liturghie se deschide poarta dintre cele două
tărâmuri și îngerii care străjuiesc acolo cu săbii de foc îi lasă pe toți să
treacă, pe cei de aici acolo, pe cei de acolo aici. Atunci vin și ai mei,
copiii, nepoții, bărbatu-meu, părinții, frații.
Vezi dumneata, eu
stau aici, că m-a uitat moartea, dar lumea de care eu sunt mai mult legată este
acolo. În noaptea de Paști vin toți acasă la noi, așa cum veneau de la
biserică. Vin, se așează în jurul mesei, veseli și gălăgioși, ciocnesc ouă
roșii, mănâncă ce-am pregătit și eu. Îmi povestesc ce e pe acolo, eu le spun ce
e pe-aici. Stau până către răsăritul soarelui și apoi mă sărută, îi sărut și eu
și pleacă la locurile lor. Așa au făcut întotdeauna, de când mă știu.
Cum să nu fiu eu
acolo anul acesta?! Doar n-am murit! E casa veche și surpată. Dar încă e casă.
Ce vor zice ai mei când o să vină și o să găsească ușa închisă, lumina stinsă
și casa pustie? La toate casele o să fie lumina aprinsă, masa încărcată cu de
toate, lume, numai la noi nimic? Asta nu se poate!
Abia aștept să-i
văd iar, părinte! Spune-le, părinte, spune-le la ai mei să mă ducă, te rog ca
pe sufletul meu!”
Am stăruit de
nepoții bătrânei și, până la urmă, s-au înduplecat.
În seara de Paști
au dus-o în satul ei, i-au deschis casa, i-au aprins lumina și candela, i-au
pus pe masă mâncare și băutură și-au lăsat-o. Dumnealor au venit la biserică,
așa cum făceau an de an.
Dimineața, când
s-au dus s-o ia pe maica Ioana, au găsit-o moartă. Era culcată în patul ei, cu
fața zâmbitoare, de om fericit. Nu mai avusese răbdare să vină ai ei, ci
pornise ea întru întâmpinarea lor. Sufletul îi alergase ca gândul pe drumuri
neumblate, pe cărări nebătute, prin munți și văi, până la poarta dintre cele
două tărâmuri.
Poate că nu se
terminase Liturghia îngerilor, când ajunsese dânsa acolo. Intrase și se
rătăcise printre toți cei dragi din lumea ei de altădată. Sau poate că venise
întreg alaiul rudelor sale s-o viziteze în noaptea de Paști și sufletul ei
plecase împreună cu ele să le întoarcă vizita.
Și așa, murise un
pic de fericire!
*
Bradul. Redăm mai jos această
poezie scrisă de către marele istoric Nicolae Iorga cu puțin înainte de a fi
ucis mișelește. Este glasul unui Om, care și-a pus toată viața în slujba
neamului și a culturii, a omenirii întregi, dar niște nemernici au crezut că nu
au altceva mai bun de făcut decât să-l ucidă. Era în plină putere creatoare și
ar fi fost capabil să mai ofere multe neamului omenesc cu mintea lui
sclipitoare. Dumnezeu să-l ierte!
„Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:
„O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteţi aşa grăbiţi?
În anii mulţi cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulţi şi-au aflat un adăpost.
Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vreme aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?!”
*
Despre Adevăr. ILIE ECDICUL:
,,Fără smerita cugetare, adevărul este orb”;
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR: ,,Când pe noi înşine nu ne putem convinge de
adevăr, apoi cum vom putea convinge pe alţii?” ,,Aceasta este natura
adevărului, el se întăreşte pe măsură ce se măreşte numărul adversarilor lui”;
FERICITUL IERONIM: ,,Adevărului nu-i place să stea retras în unghere şi nici nu
vorbeşte pe şoptite”; LACTANŢIU: ,,Adevărul durează prin propria sa tărie”;
MARCU ASCETUL: ,,Adeseori cel ce spune
adevărul e urât de cei fără minte, iar cel făţarnic este iubit. Dar nici una
din aceste răsplăţi nu ţine multă vreme. Căci Domnul va răsplăti fiecăruia la
vremea sa ceea ce trebuie”; TERTULIAN: ,,Creştinii se îngrijesc de mântuirea
lor, iubesc adevărul dintr-o nevoie anume şi-l mărturisesc în toată fiinţa
lui”.
*
Ajutoare și donații. În luna
ianuarie parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații din afara ei,
astfel: D-na Mătuș Natalia(Timișoara): 700
lei; Dl. Nicolescu Horia-Mihai(București): 500 lei; Dl. Pera Nicolae(Constanța), fiu al satului Malovăț și Dl. Mocănașu Oprea(Timișoara): 300 lei; D-na Elisabeta Leferenz (Germania):
245 lei; Dl. Coman Dorin(Tr.
Severin), Dl. Tărăbâc Gheorghe(Tr.
Severin), D-na Dinu Valeria(Tr.
Severin), D-na Vlădioniu Mariana(Tr.
Severin), D-na Pera Maria(Tr.
Severin), fii ai satului Malovăț, Dl.
Motreanu Constantin(Timișoara), Dl.
Chiriac Iulian(Brașov), Fam. Pătru(Brașov),
fii al satului Bârda, D-na
Petrescu-Manolea Cristina(Tr. Severin), D-na Nicolae Victoria(Tr. Severin): câte 200 lei; Dl. Ing. Haimana….(Tr. Severin), D-na Șeitan Silvia(Tr. Severin), D-na Sandu Aurica(Tr. Severin), fii al satului Malovăț, D-na Ana Valica(Tr. Severin), D-na Săndescu Florina(Tr. Severin), D-na Filip Cornelia(Tr. Severin): câte 150 lei; Dl. Boncioc Mircea(Italia), Dl. Pera Alexandru(Tr. Severin), Dl. Col. Pera Valeriu(Tr. Severin), Dl. Popescu Mihai(Tr. Severin), D-na Neagoe Daniela(Tr. Severin), Dl. Popescu Dumitru-Adelin(Italia), Dl. Ciobanu Ionuț(Timișoara), Dl. Diaconu Mădălin(Italia), Dl. Meilă Sorin-Constantin (Timișoara),
Dl. Mănescu Dumitru (Timișoara), Dl. Căprioru Viorel(Italia), Căprioru Flavius(Italia), D-ra Michescu Simona(Tr. Severin), D-ra Michescu Cernica(Tr. Severin), Dl. Ciobanu Ionuț(Timișoara), Dl. Nistor Vasile(Franța), D-na Paulețu Margareta(Balotești), Dl. Ing. Meilă Ion(Tr. Severin), Dl. Haneș(București), fii ai satului
Malovăț, Dl. Mucioniu Nicolae (Tr.
Severin), Dl. Dragomir Ion(Tr. Severin), Dl.
Boroancă Petrișor(Tr. Severin), D-na
Luca Violeta(Tr. Severin), D-na
Duțoniu Valentina(Japonia), Dl.
Rolea Nicușor(Timișoara), Rolea Titu(Schela),
Dl. Curea Constantin(Cerneți), D-ra Rolea Ileana(Tr. Severin), D-na Bărbuceanu Zaharica(Tr. Severin), Tănase Elvis(Germania), Dl. Stănciulescu Gabriel(Tr. Severin), D-na Bortea Elisabeta(Șimian), D-na Rolea Violeta (București), fii ai
satului Bârda, Dl. Condorocea Claudiu(Tr.
Severin) și Dl. Dorca Gheorghe(Bobaița),
Dl. Sârbu Marian(Tr. Severin), D-na Mierluș Maria(Rm. Vâlcea): câte 100 lei; D-na Mehedințu Elena(Brașov), D-na Popovici-Cătăuță Milena(Tr.
Severin), Dl. Spătariu Miron(Reșița):
câte 60 lei; Dl. Stănciulescu
Ionuț-Daniel(Tr. Severin), Dl. Luca
Marius(Tr. Severin), fii ai satului
Bârda, Dl. Grecu Grigore(Tr.
Severin), fiu al satului Malovăț, D-na
Ologu Mirela(Magheru), Dl. Stoian
Radu-Marius(Anglia), D-na Bașulescu(Tr.
Severin): câte 50 lei;
D-na Borcilă Elena din Malovăț a
achitat 200 lei pentru pâinea donată
la credincioși duminică, 26 ian.
Tuturor le mulțumim cordial și rugăm pe
Dumnezeu să le împlinească cererile, să le ușureze suferințele, să le fie
ocrotitor!
*
În cursul
lunii ianuarie am donat pâine enoriașilor participanți la slujbe, astfel: 1 Ian. (Malovăț): 158 pâini; 7 Ian.(Bârda): 156
pâini; 12 Ian.(Malovăț): 139 pâini;
19 Ian.(Bârda): 128 pâini; 26 Ian.(Malovăț):
160 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 66 pâini. Așadar, în luna Ianuarie s-au
donat 807 pâini. Nu s-a dat pâine la
Bobotează. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor parohiei noastre la prețul de
achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 1 Ian. (Malovăț): 142 pâini; 7 Ian.(Bârda): 244
pâini; 12 Ian.(Malovăț): 111 pâini;
19 Ian.(Bârda): 572 pâini; 26 Ian.(Malovăț):
140 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 134 pâini. Așadar, în luna Ianuarie
s-au vândut 1.343 pâini.
*
Am comandat
pentru Azilul de la Șimian: 50 perechi
pantaloni trening; 50 flanele de trening; 50 cearșafuri de pat și 50 perechi de
ciorapi, așa cum ne-a solicitat conducerea acelei instituții. De îndată ce
le vor aduce la magazin, le vom duce
azilului.
*
Plăți. În cursul lunii ianuarie
am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 12.000
lei protoieriei pentru lumânări; 4.000
lei protoieriei pentru subvenții; 2.795 lei brutăriei pentru cele 2.130 pâini donate și vândute în
ianuarie; 2.430 lei protoieriei
pentru calendare; 1.048 lei impozit;
450 lei poștei pentru colete; 289
lei curentul electric; 286 lei protoieriei
pentru icoane; 270 lei internetul; 52 lei băncii pentru comisioane și
altele mai mici.
*
Publicații. În această perioadă
am reușit să mai publicăm câteva materiale astfel: Taina Sf. Cununii, în ,,Națiunea”,
București, 26 sept. 2025, ediție și on-line(https://
ziarulnatiunea.ro); Scrisoare lui
Eminescu(IX), în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVII(2025), nr. 1262, 23 ian., p. 12; Plin sau gol(1), în ,,Obiectiv mehedințean”, Dr. Tr. Severin,
an. XXVII(2025), nr. 1263, 30 ian., p. 12;
,,Scrisoare pastorală” – 533, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 3 febr. 2025, ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); De prin vremuri…, în ,,Națiunea”,
București, 4 febr. 2025, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);
Plin sau gol(2), în ,,Obiectiv mehedințean”, Dr. Tr. Severin,
an. XXVII(2025), nr. 1264, 6 febr., p. 12-13;
Timpul lui Dumnezeu, în ,,Obiectiv mehedințean”, Dr. Tr. Severin,
an. XVII(2025), nr. 1265, 13 febr., p. 12.
*
Zâmbete. ☺Ardelenii au
descoperit că la un cutremur de șapte grade n-ar mai fi nevoie să scuturăm
prunii! ☺,,- Doctore, ce să iau când mă dor picioarele?” ,,- Luați
autobuzul!” ☺ Bulă vine de la școală: ,,- Ce-ai făcut?” îl
întreabă maică-sa! ,,- Am ieșit la tablă!” ,, - Și ce-ai făcut?” ,,- Am
șters-o!” ☺Daca eşti mort..., nu simţi nimic, dar suferă doar cei din
jurul tău. Când eşti prost, este la fel!!! ☺Dacă eşti deştept, poţi s–o
faci pe prostul, însă invers: nu! ☺Întrebare către Radio Erevan:
,,– Cum se înmulţesc proştii?” ,,– Îngrijorător!” ☺Vârsta de 65 de ani
are avantaje şi dezavantaje: nu vezi literele de aproape, însă poţi vedea
idioţii de departe. ☺ La școală..., ora de geografie. Intră
profesoara în clasă şi începe să pună întrebări elevilor. ,,- Ce capitală are
Marea Britanie?” Bulă, din spatele clasei: ,,- Dar... mările nu au capitale,
doamnă!” ☺Doi bărbaţi: ,,– Soţia mea este un înger!” ,,–
Fericitule!! A mea încă mai trăieşte!” ☺,,- La ce ne mai foloseşte
telefonul fix?” ,,- Să ne găsim mobilul prin casă!”
*
Înmormântări. La 21 Ian. am
oficiat slujba înmormântării pentru Luca
Maria(93 ani) din Bârda, la 23 Ian. pentru Badea Leontina(87 ani)
din Malovăț, la 25 Ian. pentru Botoșan Viorica (77 ani) din Bârda.
Dumnezeu să le ierte!
*
Program. În cursul lunii Martie avem următorul program
de slujbe: 1 Mart.(Malovăț-Bârda); 2 Mart.(Bârda); 3 Mart.(slujbă
la Malovăț, seara); 4 Mart.(slujbă la Bârda, seara); 5 Mart.(slujbă
la Malovăț, seara); 6 Mart.(spovediri și împărtășiri dimineața, la
biserică și în sat, la Malovăț; slujbă la Bârda, seara); 7 Mart.(spovediri
și împărtășiri dimineața, la biserică și în sat, la Bârda; slujbă la Malovăț,
seara); 8 Mart.(pomenirea paresimilor pentru morți la Bârda și Malovăț,
dimineața, și alte servicii); 9 Mart(pomeniri dimineața, la Bârda;
slujbă la Malovăț, pomenirea paresimilor la vii); 15 Mart.( pomenirea paresimilor pentru morți
la Bârda și Malovăț, dimineața, și alte servicii), 16 Mart.(slujbă la
Bârda; pomenirea paresimilor la vii); 22 Mart.( pomenirea paresimilor
pentru morți la Bârda și Malovăț, dimineața, și alte servicii), 23 Mart.(slujbă
la Malovăț; pomenirea paresimilor de vii); 25 Mart.(pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț cu pomenirea paresimilor de vii); 29
Mart.( pomenirea paresimilor pentru morți la Bârda și Malovăț, dimineața,
și alte servicii); 30 Mart.(Bârda; pomenirea paresimilor la vii). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și
bucurii să vă dea Dumnezeu! La mulți
ani!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu