Paula ROMANESCU - Zece albi spǎlaţi cu sârg

 

Zece albi spǎlaţi cu sârg

 (Parodie amǎruie la...  Zece ciocolatii mititei)

 

                            Motto:

                             Corect politic nu-i deloc şi, mai cu seamǎ, nici cuminte

                              Sǎ mai fii negru de eşti alb şi, fǎrǎ minte, şi pǎrinte...

 

Zece albi spǎlaţi cu sârg

De-un greier

Pe creier

Au plecat la târg

Sǎ cumpere-n grabǎ

Cu plata ’nainte

O lume întreagǎ

La minte –

Alta de se poate,

C-asta, din pǎcate,

Este în rǎzboi

Pe viaţǎ şi moarte

Cu noi!

 

Pân’ sǎ dea de lumea

Paşnicǎ şi nouǎ,

Au mai rǎmas nouǎ

Fiindcǎ unul, citind DEX-ul

S-a decis sǎ-şi schimbe sexul.

 

Nouǎ albi puţin frustraţi

Cǎ-s surori, nu fraţi,

S-au dus la un bal

(Mai mult carnaval!)

Într-un sat global,

Dar n-au prea dansat

Fiindcǎ au aflat

Cǎ unul şi-a luat

Chiar un doctorat

Cu un plagiat ;

Şi s-au ofuscat

Şi au reclamat

Pânǎ la Senat

Cǎ plagiatorul

Intrat în ogorul

Privilegiat

Nu-i decât un tont

Neo-semidoct

La minte necopt...

Senatul l-a luat

Şi l-a-nscǎunat

Secretar... de stat

Degeaba şi, pot

La datu-ndǎrǎt...

Iar când s-a spart balul

Cel cu carnavalul

Au mâncat un tort

Din grâu de import

Şi-au mai rǎmas opt.

 

Opt albi traşi la faţǎ

De-o albastrǎ viaţǎ

S-au dus într-o noapte

Cu-o oalǎ cu lapte

S-o vândǎ la piaţǎ

Pe-un fir de verdeaţǎ,

Dar s-au  înverzit

De ciudǎ, cumplit,

Când au prins de veste

Cum cǎ, pe la spate,

Unul, stele coapte

Vindea la tejghea

Pentr- o micşunea.

Şi-au mai rǎmas şapte.

 

Şapte albi cu multe case

Luate cu acte false

S-au delimitat

Crunt scârbiţi de unul

Care a dat tunul

Şi s-a fost votat

De s-a-nscǎunat

Galben-Împǎrat

Într-un vechi palat

Cu alei umbroase…

Şi-au mai rǎmas şase.

 

Şase albi din fire slabi

La fibra strǎbunǎ

Au visat ei câte-n lunǎ,

Dar nişte nababi

(Nu ştiu dacǎ şvabi!)

Meşteri la opinci

L-a-ncǎlţat în glumǎ

Pe unul cu gumǎ

De-a şters-o expert

Pânǎ-n Parlament

(Cel european,

Cǎ-i mai ortoman!)

Şi, doar în opinci,

Au mai rǎmas cinci…

 

Cinci albi cu opinci de-oţel

S-au dus la Bruxelles

Şi-au bǎtut din pinteni

Cǎ pân’ la armindeni,

Musai sǎ primeascǎ

Ginta româneascǎ

Rutǎ asfaltatǎ

’N balta şenghenatǎ.

Dar circul nu-i teatru:

Unul fǎcu saltul

Spre gardul înaltul –   

Altul decât zidul

Rece, şi cortina,

Când s-o-mpǎrţit vina

Strict, dupǎ doctrina

Între cei cu banul

Şi cei cu ciocanul,

Fiindcǎ o frumoasǎ

Meşterǎ la coasǎ

A pornit asaltu’

Pe câmpul global,

Fǎrǎ vreun semnal

De la Preaînaltu’...

Şi-au mai rǎmas patru.

 

Patru albi cu pumnu-n bot

Au pus de un boicot 

Cu îndreptǎţit temei:

Unul a bǎut ţiţei

Şi s-a inflamat de tot,

Cǎ aiasta nu se poate,

Cǎ boicotul ne desparte

De prieteni oemvei!

Şi-au mai rǎmas trei.

 

Trei albi fǎrǎ dicţie

Într-o coaliţie

Plinǎ  de fisuri,

S-au prins şi ne-au prins

În mreje de taxe

Şi laţ de facturi,

Când, nostalgici, unii

Priveau înapoi

Spre cei care-au fost

Când nu erau nici

Liberali şi nici

Democraţi peltici,

Iar cei mulţi simţeau

Cǎ viaţa-i un vis

Prea de tot amar

Cu iz de coşmar.

Unul s-a desprins

Cam cu tǎrǎboi

Din rotund triunghiul

Cu prea multe sfere

(Toate de putere!)

Şi-au mai rǎmas doi…

 

Doi albi pe un ram de-altoi

Unde-nfloare-atomul

Când raţiunea-şi face somnul

Pe un pat de cuie,

Brevetat de UE,

Nu mâncau decât  trifoi

Dupǎ o reţetǎ

Scumpǎ, dar secretǎ

Pe care le-a dat-o

Înţeleptul NATO

Ultra pacifist

Şi ecologist.

Şi cum se jucau

Ei cuminţi (ca omul!),

Unul a atins butonul...

 

.......................................

Post scripum

 

...Spre Planeta – Portocalǎ

Pe care-o ştia Albastrǎ,

A privit uimit Cel Unul

Prin a cerului fereastrǎ,

Şi-a vǎzut ce pǎcǎlealǎ

Şi-a tras înţelept-nebunul

De-a fǎcut din lutul sfânt

Care i-a fost trup, din duhul –

Raţiune, şi Cuvânt,

Şi Luminǎ jucǎuşǎ,

Un deşert fǎrǎ de nume…

Şi, cu toatǎ-a Lui cereascǎ

Infinitǎ-nţelepciune,

Din lacrimǎ şi cenuşǎ

A purces sǎ meştereascǎ

Alt amar – o nouǎ lume.

 

 

Paula ROMANESCU