NINA BREAZU - O călătorie în eternitatea iubirii

 

O călătorie în eternitatea iubirii „Gustat-am mierea dulcilor iubiri” – Mircea Dorin Istrate

Nina Breazu

februarie 11, 2025

 

Într-o lume unde cuvintele se rătăcesc adesea în superficialitate, unde emoțiile par să se stingă înainte de a prinde rădăcini, domnul Mircea Dorin Istrate rămâne un poet al esențelor, al adevărului sufletesc, al iubirii care nu se mistuie, ci se transfigurează în lumină. Poezia sa nu este doar o confesiune lirică, ci o chemare spre înalt, o reîntoarcere la ceea ce este pur, etern și sfânt.

 

Volumul „Gustat-am mierea dulcilor iubiri” nu este doar o colecție de versuri, ci un legământ al sufletului cu iubirea, o pecete pusă peste timp, o mărturie că adevăratele sentimente nu se risipesc, ci se îmbracă în nemurire. Fiecare poezie devine o fereastră deschisă spre trecut, unde iubirea își revarsă parfumul, unde dorul se transformă în cântec, iar amintirea devine punte către veșnicie.

 

Domnia sa nu scrie doar din dor, ci dintr-o conștiință profundă a iubirii ca forță cosmică, ca realitate ce modelează ființa și o ridică dincolo de limitele trecerii. Poezia sa nu este o simplă evocare, ci o zidire, o catedrală a sentimentelor, unde fiecare vers este un vitraliu prin care lumina iubirii se filtrează în nuanțe divine. „Gustat-am mierea dulcilor iubiri” este o călătorie prin toate ipostazele iubirii – de la fiorul ingenuu al copilăriei, la mistuirea pasională a tinereții și până la sacralizarea iubirii ca destin.

 

Fiecare vers pulsează de viață, de emoție neatinsă de efemeritate. „Ce -n crâng cătam, cu alți ca noi frăguțe, / Iar seara ne împărțeam din cer steluțe” – aici, iubirea nu este doar o amintire, ci un loc sfânt al sufletului, un spațiu în care inocența nu a fost spulberată, unde stelele împărțite rămân martori ai unui timp sacru. Poezia domnului Mircea Dorin Istrate nu doar că ne poartă în trecut, ci ne reînvie acele sentimente adânc îngropate, acea iubire pură, neatinsă de timp.

 

Însă dincolo de nostalgia iubirii pierdute, poetul ne oferă și o revelație: că iubirea adevărată nu cunoaște sfârșit, ci doar alte forme, alte moduri de a rămâne. „Să fim a lumii doi îndrăgostiți, / Curați, adevărați și tăinuiți” – aici se ascunde filozofia unei iubiri care nu are nevoie de privitori, care nu cere validare, ci trăiește în taina sufletelor care și-au găsit destinul.

 

Poezia sa nu este doar o reîntoarcere la un trecut idealizat, ci o lecție de credință în iubire, în puterea sentimentelor care nu pot fi stinse. „Gustat-am mierea dulcilor iubiri” nu este doar o carte, ci un altar al iubirii eterne, un testament al celor care au iubit cu toată ființa, al celor care au știut că iubirea adevărată nu se consumă, ci se împlinește în tăcere, în lumină, în nemurire. Domnul Mircea Dorin Istrate nu este doar un poet, ci un păstrător al iubirii ca esență a existenței, un suflet extraordinar care, prin fiecare vers, ne reamintește că iubirea nu este doar un sentiment trecător, ci o pecete ce nu poate fi ștearsă.

 

NINA BREAZU