Pot
Logaru catre MARIAN ILIE -
Despre
literatura si tara - emisiune TV
Marti am avut o noua emisiune la Curier TV Pitesti,
din care prima jumatate de ora am consacrat-o literaturii, cu cazul neadmiterii
lui Cartarescu in Academia Romana ca punct de plecare. Din pacate, vad ca pana
la minutul 8 nu s-a inregistrat. Pentru a nu pierde detaliile cu care a inceput
emisiunea, atasez articolele in jurul carora s-a purtat discutia. Inregistrarea
porneste din momentul cand imi exprimam dezacordul fata de pozitia
Presedintelui Academiei Romane, care regreta esecul si afirma ca "va mai urma
un vot", ceea ce se poate interpreta ca o promisiune.
Din pacate, soarta lumii a luat-o pe alta cale, lucru
pe care clasa politica si elitele dambovitene nu par a-l fi inteles. Este
dreptul fiecaruia sa gandeasca si sa-si exprime ideile, dar atunci cand in joc
este soarta tarii cred ca ar trebui sa cautam cu mai multa dedicare
adevarurile. Postez, mai jos, linkul emisiunii, pentru ciine are interes si dispozitie...
https://www.youtube.com/live/htAkNUUPmF0
Acad.
Eugen Mihăescu: “Tragedie” la Academie - A căzut Cărtărescu. Pentru Ioan Aurel
Pop ceea ce se discută în ședințele Academiei trebuie să fie învăluit in
secret, mai ceva ca în lojile masonice…
DE
ACAD. EUGEN MIHĂESCU / OPINII
/
Publicat:
Joi, 13 februarie 2025, 07:42 /
Candidatura lui Mircea Cărtărescu, pentru titlul de
membru corespondent al Academiei Române, a căzut la vot în Adunarea generală.
După ce s-a tânguit, acuzând "scurgerile” din
presă despre "treburile interne ale Academiei”, despre încercările de
influențare a votului prin mesaje sau articole de presă, președintele Ioan
Aurel Pop a îndrăznit să declare că deciziile secțiilor în privința
propunerilor de noi membri ai Academiei Române sunt suverane!
O minciună! Dinu Săraru a fost votat în unanimitate de
trei ori în secția pentru Artă, Arhitectură și Audio-vizual, dar candidatura
lui a fost respinsă de prezidiul Academiei, din motive politice! Dar, în opinia
mea, tot din motive politice, candidatura lui Mircea Cărtărescu e bună! Nu
contează că a fost dovedit plagiator! Pentru Ioan Aurel Pop ceea ce se discută
în ședințele Academiei trebuie să fie învăluit in secret, mai ceva ca în lojile
masonice…
A salvat situația marele Nicolae Breban, academician
și ultimul titan în viață al literaturii române!
Să-l țină Dumnezeu sănătos cât mai mult! Mesajul său a
fost decisiv și a salvat obrazul Academiei Române.
Zadarnic s-a lamentat Ana Blandiana, vărsând lacrimi
de crocodil (pe banca aulei și nu pe genunchii lui Gogu Rădulescu), acuzându-i
pe "invidioșii” care îl minimalizează pe Cărtărescu.
Nu a pomenit nimic despre sumele consistente cu care a
fost promovat acesta în lumea literară internațională.
Breban în schimb a amintit de rândurile denigratoare
pe care Mircea Cărtărescu le-a scris despre adevărații "Luceferi” ai
culturii românești: Mihai Eminescu și Emil Cioran.
Susținut de "intelighenția” așa-zis
pro-europeană, Cărtărescu s-a cățărat pe monumentele simbolurilor Românismului
pe care îl disprețuiește. "Pro-europenii” ne vor puțini, proști și
obedienți! Noroc că valul libertății se apropie și îi va mătura!
Cotidianul
Fascism
și turnătorie la Academie. Mircea Cărtărescu, izgonit de colaboratorul
Securității, Nicolae Breban
CAŢAVENCII
LUNI,
17
FEBRUARIE 2025, 11:43 -
ZoomFascism
și turnătorie la Academie. Mircea Cărtărescu, izgonit de colaboratorul
Securității, Nicolae Breban
Sînt și oameni de valoare în Academia Română, dar ei
se pierd printre impostori. Sînt acolo oportuniști, mediocri, plagiatori,
suveraniști, turnători la Securitate sau agenți ai serviciilor secrete de azi.
Cînd a venit ziua să fie votat Mircea Cărtărescu s-au mobilizat cîteva din
aceste specii parazite și l-au.
O contribuție importantă a avut-o scriitorul Nicolae
Breban, el însuși academician. El a trimis colegilor o scrisoare, din care dăm
un fragment:
„Stimați colegi, vă rog să citiți citatul din dl
Cărtărescu, în care îl atacă pe Cioran, și aceste rînduri ale mele mîine, în
plenul Academiei Române.
Mircea Cărtărescu: […] Nu sînt total de acord cu
ideile lui politice (ale lui Cioran – n. red.), care erau idei de dreapta,
extremiste, fasciste. De aceea sînt suspicios față de tot ce a scris. A fost un
foarte bun scriitor, înainte de a fi un foarte bun filosof, după părerea mea.
Lucrările sale sînt absolut minunate ca piese ale experienței estetice, dar nu
ale experiențelor politice sau ideologice. A fost un scriitor cinic. Era un fel
de nou Schopenhauer, care era de fapt exact opusul a ceea ce susținea în
filosofia sa – era un gurmand, un afemeiat sau, după cum spunem, «ardea
lumânarea la ambele capete». Este cam la fel cu Cioran. El era filosoful care
vorbea tot timpul despre sinucidere, dar nu avea nici o intenție să se sinucidă
el însuși, totul era pură fantezie.
Acad. Nicolae Breban: După atacurile incalificabile
ale dlui Cărtărescu la adresa lui Eminescu, să ne mai mire că îl atacă și pe
Cioran, acuzîndu-l de fascism și confundînd mișcarea legionară cu fascismul
italian și german (sau cu nazismul)? Sîntem uimiți că dl Cărtărescu (unul din
liderii așa-zisei generații optzeci) nu face numai eroarea grosolană și
nerușinată de a ataca unul din marii gînditori și poeți români, Eminescu,
fondator al culturii moderne românești, ci și se încarcă de un ridicol formidabil
prin acest atac la Cioran, atac care ne întristează pe toți. Spre consternarea
noastră, dl Cărtărescu atacă altundeva, cu o dezinvoltură profund provincială,
și tema identității și specificului național român – ceea ce este de
neacceptat. Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea
valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în
străinătate“.
Breban a reușit să-l blocheze la un vot pe Cărtărescu,
pentru poziții intelectuale față de Cioran și Eminescu, pe care Cărtărescu îi
admiră, de altfel, explicit. Dar a uitat că Academia Română îl păstrează în
componență pe Breban, deși a fost colaborator al Securității. În vremuri în
care comunismul mușca din oameni, Nicolae Breban mînca pîinea rușinoasă a
colaboraționistului, întreținîndu-se cu torționarul lui Paul Goma, generalul
Pleșiță, livrîndu-i informații despre scriitorul disident. CNSAS l-a găsit colaborator,
la fel Curtea de Apel, apoi a venit Înalta Curte și a zis că nu e, deși a
colabora cu Securitatea te face colaborator.
Mircea Cărtărescu e cel mai cunoscut scriitor român
contemporan, are cărți voluminoase, promovate intens și premiate. Are, pierdute
în abisul acestor volume, fragmente geniale, care fac din el un scriitor mare.
Poate că e mai bine că n-a intrat în Academie, ca să nu se mînjească de gloria
dubioasă a organizației.
Al. D. Pandele17
februarie 2025
„Mircea Cărtărescu cel mai cunoscut scriitor român
contemporan…”
Una e sa fii cel mai cunoscut, alta e sa fii genial.
Și Adrian (copilu’) Minune e cel mai cunoscut manelist
roman contemporan.
Mi-e greu să înțeleg de ce trebuie băgat cu „de-a
sila” dl Cărtărescu în Academie.
Corul adolatorilor domniei sale îl dau de câțiva ani
câștigător al Premiul Nobel.
Uite ca nu se potrivește!
Scriitorul
Mircea Cărtărescu, despre „Rolul vindecător al literaturii”, la UMF Cluj: „Și
medicul este un poet”
Sâmbătă,
6 Aprilie 2024, Scris de: Paula COPACIU
Aula Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu
Hațieganu” din Cluj-Napoca a găzduit vineri seara o conferință care l-a avut ca
invitat pe prof. dr. emerit Mircea Cărtărescu.
Școala Doctorală a Universității de Medicină și
Farmacie „Iuliu Hațieganu”, a organizat conferințele „Aula Magna”, în cadrul
cărora a fost invitat scriitorul Mircea Cărtărescu.
Sute de persoane au fost prezente în cadrul
conferinței scriitorului Mircea Cărtărescu.
„În cadrul manifestărilor cu ocazia galelor Aula
Magna, avem deosebita onoare să-l avem pe ilustrul scriitor Mircea Cărtărescu.
Este o mare onoare și bucurie să îl prezint pe unul dintre cei mai mari și
iluștrii scriitori români contemporani.
Domnul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai
citiți și traduși autori ai tuturor timpurilor. Nu este doar un scriitor
remarcabil, ci și un gânditor profund care a arătat complexitatea ființei
umane. Prin poezii, proză și eseuri, Mircea Cărtărescu ne-a oferit o fereastră
către sufletul uman, de unde și tema prezenței domniei sale «Rolul vindecător
al literaturii», o temă apropiată de inima lui Mircea Cărtărescu pentru că
literatura în esența sa este o formă de terapie, este un mijloc prin care ne putem
confrunta și înțelege emoțiile, este o modalitate de a găsi în paginile
cărților alinare și înțeles”, a transmis rectorul UMF Cluj-Napoca, prof. dr.
Anca Dana Buzoianu.
Mircea Cărtărescu și vindecarea prin literatură
Într-o lume suferindă, literatura a avut mereu un rol
important. Scriitorii au fost întotdeauna vectori importanți în mersul înainte
al lumii, iar în cazul stării noastre, ei au fost chiar întemeietori ai
României moderne. Cu persuasiune și carismă, scriitorul și Profesorul
Universitar emerit Mircea Cărtărescu și-a expus pledoaria pentru lectură în
fața studenților, doctoranzilor mediciniști clujeni și nu numai.
„Motivul pentru care am dat acest nume de «Rolul
vindecător sau funcția vindecătoare a literaturii» micii mele discuții este
unul ciudat cu o mică istorie în urmă. Anul trecut, exact pe vremea aceasta, am
avut foarte marea plăcere și contrariere să fiu solicitat ca să devin Doctor
Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie din București care mi-a
făcut această solicitare.
Eu sunt filolog, nu am niciodată foarte mare contact
cu lumea medicilor, cu lumea studenților la medicină și așa mai departe. De
aceea a fost o provocare. Am acceptat foarte flatat de această invitație, dar
în momentul în care am fost făcut Doctor Honoris Causa, a trebuit să țin
discursul de mulțumire și am o clipă de reflecție. M-am întrebat pentru ce mi
s-a făcut această onoare, de ce un scriitor pătrunde în lumea serioasă și
semnificativă din toate punctele de vedere, al medicilor, prin ce am meritat
acest lucru.
În momentul acela am încercat să-mi găsesc justificări
(…) Am găsit vreo două capete de justificare și le-am vorbit liber. Faptul că
ei au înțeles foarte bine ce le-am spus m-a încurajat să reiau și să amplific
argumentele mele din acea mică alocuțiune.
Primul argument a fost că de foarte multă vreme, eu am
fost foarte interesant de tot ceea ce înseamnă lumea vie, de tot ceea ce
înseamnă biologie, medicină, de lumea creierului, de toate aceste lucruri care
înseamnă o privire asupra a ceea ce suntem pentru că în cele din urmă suntem un
organism biologic, înainte de a fi un organism cultural. Îmi aduc aminte de
primele momente când am simțit această aplecare către medicina și modul de
funcționare. Când am fost student la facultatea de litere, dintr-o întâmplare
am nimerit în centrul Bucureștiului, unde era o expoziție de carte americană.
La expoziție am găsit foarte mulți scriitori interesanți, iar mergând pe culoar
am găsit zona de medicină și am rămas fascinat pentru că erau extraordinar de
superb ilustrate și care desfăceau în bucățile cele mai mici toate procesele ”,
a declarat Mircea Cărtărescu.
Mircea Cărtărescu: „Și medicul este un poet”
Scriitorul Mircea Cărtărescu consideră că orice poate
să vadă frumusețea în lucrurile pe care le înconjoară și că până și medicul
este un poet.
„Dacă vedem frumusețea în lume în orice, într-un copac
înflorit, în orice lucru vezi frumusețea. Atunci când ești poet o vezi în orice
loc, chiar și acolo unde nu o vede nimeni. Pe vremuri, medicul și poetul erau
unul și același om, după aceea, acele funcții au început să se despartă (…)
Această despărțire nu a fost niciodată completă și nu va fi niciodată. Medicul
este și el un poet”, a adăugat Mircea Cărtărescu.
S-au făcut mențiuni și spre domeniul muzicii, care,
asociată cu literatura, poate avea puterea de a vindeca sufletul uman, ajutând
la tratarea unor afecțiuni psiho-emoționale, cum ar fi depresia. Totodată,
Mircea Cărtărescu a amintit de povestea unei prietene care a fost diagnosticată
cu cancer la creier și își alină durerea citind.
„Cunosc o scriitoare din Venezuela și a fost
diagnosticată cu cancer la creier (…) Din acel moment s-a apucat să citească
versuri, și mi-a spus că este forma ei de medicație, singura formă care o mai
ține în viață”, a transmis scriitorul.
De asemenea, la finalul conferinței, scriitorul Mircea
Cărtărescu a citit pasaje din ultima sa carte, Theodoros.
Despre Mircea Cărtărescu
Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, în
Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii
din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de
Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic
literar şi publicist.
A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine,
fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea
Românească, Bucureşti, 1982; În 1982 este coautorul unui volum colectiv
emblematic, Aer cu diamante, alături de Traian T. Coșovei, Ion Stratan și
Florin Iaru. Urmează Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul
(în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti,
1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească,
Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic,
Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman,
Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză;
Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman,
Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998;
Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I,
Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002.
Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de
Luni și în România Literară în anul 1978, coordonat de profesorul Nicolae
Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la
Cenaclul de proză „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a
publicat o proză în antologia Desant’83. A debutat în volumul individual
Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980. A
continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă
Poeme de amor sau Totul.
Activitatea literară
Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee
eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost
utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii
soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de
la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți scriitorii și criticii
contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul. Criticul Virgil
Diaconu, în revista Actualitatea literară, consideră că: „Volumul Levantul se naște
prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea
Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.
Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician
important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes,
apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat de
Marius Chivu, scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu
noutatea de viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie,
mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe
ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte
imaginare…”
Este un prozator și romancier care practică speciile
literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor
diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia
romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa
stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007.
Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon,
influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au
fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză,
suedeză, bulgară, maghiară etc.
Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba
română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi
redactor la revista Caiete Critice.[8] Din anul 1991 este lector la catedra de
Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din
București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.
Tradus în peste 25 de limbi
Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză,
suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană,
bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă, catalană..
Cărţile sale au fost premiate de Academia Română,
Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii,
ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România.
Lucian Ciuchiță:
Academia Română nu este un ONG globalist. De aceea, pentru a doua oară în doar
doi ani, Mircea Cărtărescu a fost respins de la masa academicienilor
DE
LUCIAN CIUCHIȚĂ / OPINII
/
Publicat:
Joi, 13 februarie 2025, 20:15
Eugen Mihăescu - Scrisoare către membrii Academiei
Române: După Daniel David, Mircea Cărtărescu? Vom da socoteală!
Academia Română nu este – și nu trebuie să devină – un
club al vanităților intelectuale, un loc unde prestigiul se câștigă nu prin
valoare, ci prin conformare la dogmele corectitudinii politice.
Academia Română trebuie să fie locul unde cultura se
măsoară prin forța ideilor și prin perenitatea operelor, nu prin capriciile
vremelnice sau prin impunerea unor modele fabricate.
Este – sau ar trebui să fie – ultimul bastion al
valorii autentice, al excelenței culturale care depășește interesele temporare
și care se fundamentează pe merit, nu pe jocurile de interese.
De aceea, pentru a doua oară în doar doi ani, Mircea
Cărtărescu a fost respins de la masa academicienilor.
Chelului tichie de mărgăritar îi mai trebuie. Nu i-ați
cumpărat oare toate premiile, naționale și internaționale, ridicându-l
artificial pe un soclu de carton, mai puțin unul singur, la care nu va ajunge
niciodată?
Nu ați risipit milioane de euro din banii publici
pentru a împinge în față un autor mediocru, incapabil să stăpânească arta
dialogului, dar care pretinde că este romancier?
Un romancier adevărat construiește lumi credibile, dă
viață personajelor, stăpânește ritmul, emoția, conflictul. Cărtărescu însă e
altceva: o construcție forțată, un experiment cultural supravegheat din umbră,
menit să sondeze cât de adâncă poate fi obediența unei elite care s-a resemnat
să înghită orice i se servește.
Nu, nu este romancier. Dar nici poet nu este. Poezia
lui nu este decât un strigăt forțat, o succesiune de imagini grotești, un
amestec de aberații care par să izvorască dintr-un spirit obsedat de viermi și
limbrici.
În paginile lui, literatura devine o formă de
vandalism stilistic, ca și cum un adolescent întârziat ar mâzgăli pereții unui
WC public cu versuri pretențios absurde, sperând că asta îl face artist.
Un dadaism expirat, un onirism artificial în care
autorul nu încetează să-și joace propriul rol, pierdut într-o spirală a
autoadmirației și a reinventărilor sterile. O literatură schizoidă, lipsită de
forță, de adevăr, de acea ardere interioară care face dintr-un scriitor un
reper, nu un produs al propagandei.
Acesta este idolul vostru? Un experiment ratat, o
operă de o mediocritate nemaiîntâlnită, ridicată la rang de capodoperă doar
printr-un mecanism perfid de premii și recunoașteri aranjate.
Un scrib care nu ezită să murdărească numele marilor
noștri clasici, să arunce vorbe de ocară asupra lui Mihai Eminescu și Emil
Cioran, crezând că astfel își poate contura propria statuie.
Dar stați, că parcă am mai văzut acest film. Elena
Ceaușescu nu era și ea academician, doctor inginer, distinsă cu premii
internaționale de universități vestite, deși avea doar patru clase?
Nu asistăm la același experiment, reluat după decenii,
doar cu alt protagonist? O nouă demonstrație că nu talentul sau geniul literar
contează, ci servilismul, poziționarea corectă în angrenajul puterii culturale.
Trompetele sistemului s-au pus în mișcare la comandă,
previzibile și zgomotoase ca un mecanism de propagandă bine uns. Cu o indignare
mimată, s-au grăbit să ridice bocetul colectiv: „Cum să nu fie admis
Cărtărescu?! Ce ofensă de neiertat!” Ofensă adusă cui, mă rog? Literaturii?
Adevăratelor valori? Nu. Ofensă adusă vouă, pseudointelectuali de salon, cărora
vi s-a servit ani la rând iluzia că puteți impune, prin simpla voastră prezență
în peisajul cultural, cine este „mare scriitor” și cine trebuie împins pe ușa
din dos a uitării.
Și cine strigă cel mai tare? Cine plânge cu lacrimi de
crocodil pentru acest „mare scriitor” care nu-și găsește locul în rândul
academicienilor? Ana Blandiana, eterna „disidentă” care, înainte să se
reinventeze ca luptătoare anticomunistă, scria ode partidului unic, înfășurată
în admirația pentru tovarășii zilei. Un alt „scriitoraș” mediocru, dar care se
pretinde far călăuzitor al culturii. O actriță de mâna a doua, care a ajuns să
confunde scena cu realitatea, crezând că dacă își recită replicile cu destul
patos, va convinge pe oricine că avem de-a face cu o tragedie.
Dar cine sunteți „voi”, cei care v-ați declarat
oripilați? Un pumn de servili cu pretenții de lideri de opinie și câteva
redacții și televiziuni aservite puterii. Aparatul de propagandă s-a mișcat
prompt, semn că supărarea e mare: cum de Academia Română îndrăznește să refuze
un candidat pe care ”elitele culturale” l-au împins cu atâta insistență spre
recunoaștere supremă?
Este profund ofensator că doar un vot a lipsit pentru
ca admiterea să devină realitate. Ar fi trebuit să fie 73 de voturi împotrivă
și doar unul pentru – al Anei Blandiana, care ar vrea să transforme Academia
Română într-un cenaclu sorosist. O platformă obedientă, în care meritul și
valoarea să fie dictate de sus, nu validate de posteritate.
Dar poate că tocmai aici se deschide o breșă de
speranță: Academia Română a mai arătat o dată că nu s-a predat complet.
Deocamdată.
Și acum, să-l privim pe Mircea Cărtărescu fără vălul
iluziilor, să dezgolim acest „mare scriitor” de haina strălucitoare a
elogierilor forțate, să vedem nu harul său, ci lipsa lui crasă de talent.
Să lăsăm deoparte făcăturile servite la comandă și
pupăturile lingușitoare ale criticilor trădători ai literaturii, și să ne
întoarcem la ceea ce contează cu adevărat: o analiză literară nemistificată.
Această scriitură, obsedată până la paroxism de
„materia visului”, este împovărată de fluxuri verbale nesfârșite, fraze care se
întind ca niște monologuri somnambulice pe pagini întregi, într-o încercare
disperată de a impresiona prin verbiaj. Dar în spatele acestor volute
stilistice, cititorul nu descoperă decât o exasperare inevitabilă. Lipsa de
structură epică și repetiția obositoare transformă acest stil într-un mecanism
autoreferențial, un vârtej de cuvinte ce nu duce nicăieri. Cărtărescu nu construiește
narațiuni, ci labirinturi de introspecție fără ieșire.
Și, dacă totul s-ar opri la acest exercițiu de
autoreflexie sterilă, poate că am putea privi indulgent. Însă autorul nu se
mulțumește cu simple explozii imagistice – el transformă literatura într-un
teritoriu al macabrului gratuit și al grotescului programatic. Între teoriile
livrești aruncate cu nonșalanță și ritualurile scabroase care par lipsite de
orice miză artistică reală, se naște o „ficțiune” care, de fapt, refuză să fie
ficțiune. Nu avem o lume construită literar, nu avem personaje vii, nu avem destine
care să capteze sufletul cititorului. Avem doar o introspecție hipertrofiată,
un eu care se privește în oglindă la nesfârșit, fără să descopere nimic în
afară de propria umbră.
În mii de pagini, Cărtărescu nu face decât să
recicleze aceleași vise, aceleași amintiri, aceleași obsesii. Literatura lui nu
este o fereastră deschisă spre real sau imaginar, ci o cameră închisă, tapetată
cu fragmente din propria psihologie. În acest spațiu claustrofobic, granițele
dintre realitate și vis se topesc nu în numele artei, ci al unei derivații
egolatre care transformă fiecare roman într-un monolog fără ecou.
Dar ceea ce ridică cele mai mari semne de întrebare
este fascinația autorului pentru un imaginar erotic întunecat, aproape maladiv.
Scene homosexuale și lesbiene apar în mod repetitiv, nu ca parte organică a
unei construcții narative, ci ca un repertoriu de motive scandaloase,
desfășurat cu o insistență suspectă. În acest carusel al exceselor, nu lipsesc
nici insinuările incestuoase, nici explorările confuze ale identității de gen,
toate parazitate de un aer de exhibiționism literar ce pare să răspundă mai degrabă
unui program ideologic decât unei nevoi artistice autentice.
Și, inevitabil, întrebarea care se impune este: cine a
construit acest mit?
Gloria lui Mircea Cărtărescu nu este oare o creație a
rețelelor literare internaționale, un produs artificial al unei agende
culturale care își împinge cu obstinație favoriții în prim-plan? Nu este el,
mai degrabă, rezultatul unui val de promovare externă, decât rodul unei
recunoașteri?
Într-o epocă în care literatura este subjugată tot mai
des unor imperative ideologice, devine esențial să privim dincolo de aparențe.
Valoarea unui scriitor nu trebuie să fie dictată de presiunea rețelelor de
influență, ci de puterea operei sale de a rezista timpului. Literatura nu se
măsoară în premii cumpărate, ci în ceea ce rămâne când tot zgomotul dispare.
Pentru moment, Academia Română rămâne ceea ce puține
instituții culturale mai îndrăznesc să fie: un bastion al identității, un zid
de apărare împotriva valului necontenit al globalismului cultural. Dar până
când? Nu am nicio certitudine că această fortăreață va rezista asediului.
Semnalele venite din partea președintelui Ioan-Aurel Pop nu doar că îmi
stârnesc îngrijorarea, ci îmi provoacă o dezamăgire profundă. Se profilează,
tot mai clar, spectrul unei cedări, al unei infiltrări insidioase, unde măștile
cad treptat, iar ceea ce părea de neclintit începe să se fisureze.
Și avem deja acest semn revelator: un singur vot a
lipsit pentru ca Mircea Cărtărescu să pătrundă în rândul academicienilor, un
vot care, paradoxal, nu consfințește o victorie, ci prevestește o cădere. Este
dovada că zilele acestui ultim bastion ar putea fi numărate, că un asediu lent,
dar constant, își va atinge curând scopul.
În acest context, nu pot decât să-i felicit din tot
sufletul pe academicienii Eugen Mihăescu și Nicolae Breban – singurii care au
apărat cu demnitate valorile autentice, singurii care au avut curajul de a
rămâne neclintiți în fața valului. Dar tocmai acest „singurii” doare cel mai
tare. Unde sunt ceilalți? Cine mai ridică glasul? Cine mai stă drept atunci
când restul se pleacă?
Lupta nu s-a încheiat, dar umbrele viitorului sunt
grele. Academia Română rămâne, pentru moment, un simbol al rezistenței
culturale. Dar pentru cât timp?
Academicianul
Nicolae Breban a împlinit 91 de ani. Polemici memorabile: ”Dacă omul ăsta,
Patapievici, ar fi fost în Polonia și ar fi murdărit și înjurat istoria
poloneză, probabil că polonezii l-ar fi împușcat! O haimana ordinară!”
LA
MULȚI ANI!
DE
REDACȚIA / OPINII
/
Publicat:
Joi, 13 februarie 2025, 20:00 / 4 comentarii
• Scandal la Academie! Forul cultural risca să
devină UM Cacademia Română prin primirea lui Cărtărescu. BREBAN și MIHĂESCU vs
BLANDIANA și I. A. POP. MIRCEA CĂRTĂRESCU - NĂSCUT PLAGIATOR - A PICAT LA UN
VOT!
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale
și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la
buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este
binevenită. Doamne, ajută!
ascultă articolul
Academicianul Nicolae Breban a împlinit la începutul
acestei luni 91 de ani (1 februarie 1934, Baia Mare). Odată cu urarea noastră
de La Mulți Ani! ne-am gândit că e frumos să amintim și câteva dintre
polemicile sale cordiale și memorabile:
Scandal la Academie! Forul cultural risca să devină UM
Cacademia Română prin primirea lui Cărtărescu. BREBAN și MIHĂESCU vs BLANDIANA
și I. A. POP. MIRCEA CĂRTĂRESCU - NĂSCUT PLAGIATOR - A PICAT LA UN VOT!
„Patapievici a înjurat ca o haimana ordinară toată
istoria acestui popor în care noi ne-am născut, în care au trăit părinții și
bunicii noștri" - Nicolae Breban
Un COMUNICAT simpatic:
„Aflu cu surprindere că dl G. Liiceanu a publicat un
denunț calomnios, în care afirmă că, într-o ședință a Secției de Literatură și
Lingvistică a Academiei Române, eu i-aș fi menționat numele și aș fi afirmat că
el, G. Liiceanu, „ar trebui împușcat”. Pentru a clarifica situația, repet ceea
ce am comunicat zilele trecute și Agenției Mediafax. La Academie am repetat pe
scurt ceea ce am spus la Antena 3, în emisiunea domnului Radu Tudor. La
emisiunea Punctul de întâlnire din data de 10 mai 2015, am afirmat că, dacă dl
Patapievici ar fi fost în Polonia și ar fi murdărit și înjurat istoria și
identitatea poloneză, probabil că polonezii l-ar fi împușcat. Insist,
polonezii, nu eu. A fost o comparație pentru a sublinia ideea că disprețuiesc
atacurile la adresa neamului românesc și a istoriei acestui neam. Voiam să spun
că probabil polonezii ar fi reacționat foarte ferm. Pe când în România nu a
reacționat nimeni. Eu îi disprețuiesc pe cei care atacă istoria și limba
românească. N-am spus nimic de dl Liiceanu, care nu a participat la acea
ședință a Academiei Române. Cu toate acestea, el minte cu nerușinare,
inventând, răstălmăcind grosolan afirmațiile mele și lezându-mi astfel imaginea
publică.
Referitor la antiromânismul agresiv, cunoscut
publicului larg, al dlui Patapievici, înainte de a mă pronunța, reiau câteva
citate din textele d-sale:
■ „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o
umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.” „Un popor cu
substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare,
trăsături rudimentare.” „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât
o turmă”.
■ „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să
mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături … ” (H. R. Patapievici,
Politice, ediția 1996, pag. 64)
■ „Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc…
spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiară, subreptice,
tropăind vesel într-un trup inconștient, până ce mintea va fi în sfârșit
scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos.” (H. R.
Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 49)
■ „Ca poet național, Eminescu nu mai poate
supraviețui, deoarece noi iesim azi din zodia naționalului", „Poet canonic
Eminescu nu mai poate fi, deoarece revoluția sociologică din învățământul
superior care a avut loc după 1990 a adus la putere studioși care fac alergie
la auzul cuvântului canon și manifestă tendința să pună mâna pe revolver când
aud cuvântul tradiție", „Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec
spus, Eminescu nu mai este azi actual, deoarece cultura română, azi ca și ieri,
se dovedește a nu fi decât o cultură de sincronizare”.„Pentru noua tablă de
valori acceptate, Caragiale a fost găsit «politic corect», în timp ce punerea
lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon (…) a arătat fără dubiu că
fostul poet național al României clasice e «politic incorect»” (H.-R.
Patapievici, Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale,Flacara nr. 1-2,
2002, p. 86)
Uzând de un fals de logică și forțând grosolan
valoarea eseistului Patapievici, dl Liiceanu îl pune pe acest calomniator al
limbii și națiunii române alături de mari scriitori europeni, crezând că în
acest fel, prin asemenea enormități, pot fi justificate aceste scabrozități,
precum și altele, ale dlui Patapievici.
Oare prin asemenea diversiuni și provocări mediatice
grosolane vrea cumva dl Liiceanu – autorul volumului Dragul meu turnător –
să-și pregătească intrarea în Academia Română?”
1 Iunie 2015, București
Nicolae Breban
„Cantemir este depășit și a început literatura asta de
p..ă, de p…ă, de c.r (…), de prostituție, imaginea asta de mizerabilism”
"George Soros, din America, acest mare speculant
financiar, împreună cu amicii săi din România, Mircea Mihăieș, Liiceanu,
Patapievici și alții care consideră că nu mai este nevoie de statul român, că
Mihai Eminescu este un cadavru aruncat, că toate aceste lucruri trebuie
aruncate la gunoi, noi, aștia mai în vârstă, care am creat operă, suntem
depășiți, că totul este depășit, Eminescu este depășit, că Ion Barbu este
depășit, că Iorga este depășit, Cantemir este depășit și a început literatura
asta de p..ă, de p…ă, de c.r (…), de prostituție, imaginea asta de
mizerabilism.
Noi exportăm mizerabilismul care apoi se întoarce la
noi și ne uimește cum de ne văd occidentalii atât de nenorociți. Pentru că noi,
prin literatura unor tineri și prin unele filme, premiate la Cannes, (bravo, și
eu am fost ales în selecția oficială, n-am luat premiu, bravo lui Mungiu), dar
mizerabilismul ăsta noi îl cultivăm, pentru că băieții ăștia sunt foarte abili,
pentru că ei produc ceea ce cred ei că se cere în afară. Într-adevăr, afară
unii cer imaginea României mizerabile, joase. Vechiul meu prieten, marele
regizor Lucian Pintilie, el a început primul cu filmul "Balanța” să
producă de tipul violent-mizerabilist. Parcă ne-a convins și pe noi că suntem o
țară de nimica. Chipurile suntem ultimele otrepe ale Europei…”
"Eu m-am dedicat romanului, Buzura la fel, din
păcate el a fost demis la modul brutal de acest nefericit și corupt președinte
care se numește Traian Băsescu, care a numit o echipă catastrofică pentru
cultura română, o echipă de necreatori în primul rând, de comentatori doar, dar
de comentatori de prost aluat. Patapievici nu era un om prost, din păcate s-a
întâmplat cu el ce se întâmplă cu unii care sunt umflați excesiv, i s-a părut
că este un fel de guru al culturii românești. Într-una din primele lui cărți a
înjurat ca o haimana ordinară toată istoria acestui popor în care noi ne-am
născut, în care au trăit părinții și bunicii noștri, strâmoșii noști. I-am
recomandat într-un text o parafraza a lui Bertolt Brecht: dacă nu-ți place
poporul român caută-ți altul…
La fel a făcut și un fost amic de-al meu, unul care
promitea să fie filosof și între timp i s-a stricat căruța pe drum, Gabriel
Liiceanu, care după Revoluție imediat s-a dus la Paris și în Le Monde, unde
Breban și-a dat în 1971 demisia contra tiranului din România, lucru unic în
țările din Est, Gabriel s-a dus repede la Paris să spună că poporul român nu e
apt pentru democrație, consonând cu altă haimana și ticălos al politicii
românești, Brucan, căruia i s-au închinat zeci de mii de intelectuali și posturi
de televiziune… care ne spunea nouă că suntem "stupid people”, un popor de
proști. Nimeni n-a stat să spună că adevărul este cu totul altul…”
„Am intrat în librărie, pe primul raft este numai
Pleșu, cu înca doi-trei băieți deștepți, care scot niște cărțulii drăgute,
finuțe, vioaie. Cu Pleșu am fost prieten. (…) Am mai avut astfel de eseiști,
dar nu e substanță acolo”.
„E o rușine să constatăm că președintele României, dar
nici Ceaușescu, nici Antonescu, nici Zelea Codreanu, n-a făcut-o nimeni, să
creezi o mafie în fruntea statului, să folosești instrumentele statului, pentru
a fura sume faraminoase. Cred că marii producători din Cocaină din America de
Sud sunt uimiți și invidioși: că "săracii”, acolo se luptă pentru câteva
milioane iar aici se furau cu zecile, cu sutele de milioane...”.
Academician Nicolae Breban la o conferința de presă a președintelui ICR,
Radu Boroianu, din mai 2015
Gabriel
Liiceanu, despre Călin Georgescu:
„Disprețul
meu și stupefacția mea în fața acestui personaj sunt fără limită”
99+
Alex
Vlaicu
Publicat:15.12.2024
16:40
Ultima actualizare:15.12.2024 16:50
Filozoful și scriitorul Gabriel Liiceanu a spus că
scorul neașteptat obținut de Călin Georgescu, candidatul independent la
alegerile prezidențiale, se explică printr-o criză a clasei politice, fiind
cauzat de disprețul alegătorilor față de politicieni.
Prezent la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24,
Gabriel Liiceanu a vorbit și despre Călin Georgescu, despre care spune că nu a
făcut nimic pentru țara sa.
„Cuvântul stupefacție îmi vine în minte de câte ori
apare acest personaj în față. Disprețul meu și stupefacția mea în fața acestui
personaj sunt fără limită. Dar nu sunt supărat atât pe el, că el e efectul
secundar. Indignarea mea merge tot asupra clasei politice și a organismelor
care o compun, începând cu președintele României, pentru că nu cred că a
existat o jignire mai mare în acești 35 de ani decât să aduci în fața unui
popor de 20 de milioane de oameni o entitate neeligibilă”, a spus Liiceanu.
Acesta mai consideră că o persoană ca să aibă
„calitatea de candidat la prezidențiale trebuie să ai un contur”.
„Nu poți să propui celor 10 milioane de oameni care
votează în final: alegeți între neant, nimic, neclarul și persoana, să zicem,
candidatul USR, doamna Lasconi. Ca să ai calitatea de candidat la prezidențiale
trebuie să ai un contur. Conturul e dat în primul rând de o ispravă publică. Ai
făcut ceva pentru comunitate, ești cunoscut de toată lumea, ai făcut ceva
pentru țara ta. Acest om nu făcuse nimic pentru țara lui. Nimic, nimicul pur.
(...) Mă jignești, mă jignești profund. Cum îmi propui să aleg între nobody și
doamna cutare? Asta este cea mai mare grozăvie”, a mai adăugat Gabriel
Liiceanu.
„
Președintele
Academiei Române, în cazul Cărtărescu:
„Va
mai urma un vot, și scriitorul va fi primit în Academie”
Data
actualizării: 16.02.2025 16:35 Data publicării: 16.02.2025 15:45
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a
respins acuzațiile conform cărora instituția ar fi atacată de „grupări obscure”
și a explicat într-un interviu pentru Radio România Cultural (RRC) că
respingerea candidaturii lui Mircea Cărtărescu nu reflectă o opoziție puternică
în interiorul Academiei, ci doar o conjunctură procedurală. Potrivit acestuia,
va mai urma un vot, iar atunci Mircea Cărtărescu va fi primit în Academie.
Pop a amintit că scriitorul Mircea Cărtărescu a fost
la un singur vot distanță de a fi ales. Pentru a deveni membru titular al
Academiei Române, un candidat trebuie să obțină minimum două treimi dintre
voturile exprimate. Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai apreciați scriitori
români, tradus în zeci de limbi și recomandat pentru Premiul Nobel, a fost
recent subiectul unei dezbateri aprinse legate de admiterea sa în Academia
Română. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a discutat cu Anca Mateescu
despre acest subiect, în cadrul emisiunii GPS Cultural, clarificând contextul
și regulile care guvernează selecția membrilor acestei prestigioase instituții.
În contextul unui apel lansat de academicianul Valeriu Matei, care susținea că
Academia este asaltată de „grupări sorosist-progresiste”, Ioan-Aurel Pop a
declarat ferm: „Nu cred că există așa ceva. Din fericire, Academia Română este
o instituție democratică și membrii ei, ca și cei care observă din afară, au
dreptul la opinii”.
Președintele Academiei a precizat că Mircea Cărtărescu
a fost susținut de majoritatea membrilor: „A fost votat de două treimi din
membrii care au participat la vot. În mod legal, a lipsit un vot – îi trebuiau
74 de voturi ca să fie ales, iar el a obținut 73. Așa a vrut soarta, acesta a
fost destinul. Dar dacă 73 de membri ai Academiei Române l-au votat, înseamnă
că opinia majorității este în favoarea primirii sale”. Pop a atras atenția
asupra faptului că specialiștii în literatură din Academie l-au votat în
unanimitate pe Mircea Cărtărescu, iar această decizie ar fi trebuit urmată de
restul membrilor: „Cei care pot aprecia la adevărata valoare o creație literară
sunt membrii secției de Filologie și Literatură, iar aceștia l-au votat în
unanimitatea celor prezenți. Am făcut un apel în Adunarea Generală a Academiei
să ne ținem de ce spune secția, pentru că membrii secției au întâietate”. El a
oferit și un exemplu din alte domenii: „Dacă avem un candidat agronom și secția
de științe agricole îl votează în totalitate, noi trebuie să urmăm exemplul
secției, altfel se creează haos. Un chimist sau un inginer nu poate aprecia pe
deplin un literat. Ne luăm după ceea ce spun specialiștii”. În ceea ce privește
apelul vehement al lui Valeriu Matei, Pop a recunoscut la Radio România
Cultural că acesta a fost unul instigator: „Da, este adevărat. Noi nu-l putem
judeca pe Mircea Cărtărescu pentru niște cuvinte pe care le-a rostit vizavi de
Cioran, de exemplu. Un text scos din context nu poate constitui un argument
nicăieri și niciunde”. “E opinia domniei sale și noi o ascultăm și suntem
într-o țară liberă, e liber să și-o exprime. Dar Academia Română nu e atacată
de niciun fel de grupare. Academia Română e o instituție serioasă care există
din anul 1866 și are puterea ei de discernământ”, a spus Pop, referindu-se la
Valeriu Matei. Ioan Aurel Pop s-a arătat optimist că scriitorul va deveni în
curând membru al Academiei Române. „Va mai urma un vot, sunt convins, și Mircea
Cărtărescu va fi primit în Academia Română”
Citește mai mult la:
https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/presedintele-academiei-romane-in-cazul-cartarescu-va-mai-urma-un-vot-si-scriitorul-va-fi-primit-in-academie-3123429
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu