Despre
hoțiile momentului și nemernicul la vedere
Dr.
Nicolae Balaşa
09
Februarie 2025
Nu de puține ori am afirmat faptul că istoria omului
este una a vărsărilor de sânge de care, dacă nu ne este rușine, ar trebui să
avem măcar rezerve, fie și doar pentru faptul că pe parcursul conflictelor,
criminalii devin eroi, iar borfașii, alături altor ticăloși, fac averi pe seama
suferinței umane. „Omul aruncat în lume”, ființă conturată de M. Heidegger, ce
ar trebui să „ființeze întru` acum și aici, nu este unul și același, nici tot
timpul și nici la tot pasul, cu „Omul făcut după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu”, cu Marele echilibru sau cu Principiul unic, al existenței, câtă
vreme duhul lumii risipește la păcănele duhul sfânt. Altfel spus, nu poți fi
sfințenia pământului, uneori nici măcar om, cât timp joci barbut la poarta lui
Dumnezeu, apoi îi bați la ușă, cu noaptea în cap, ca să-ți meargă bine la tot
felul de învârteli și furtișaguri, pe parcursul zilei, cum fac vânzătorii de
prafuri, ierburi, chiloțăreli și alte nimicuri. Nici măcar ăia mai cu dare de
mână, cu iluzii la angro și forță în a mitui, amenința și șantaja, nu mai sunt
cine știe ce, chiar dacă, după mintea lor, se pot bate pe burtă cu Dumnezeu, în
drămuirea vremurilor. 350 De aici, din astfel de negustorii împănate cu
hârjoneli, și mizeriile omului cu el însuși! Însă, când hoț pe hoț s-a înșelat,
și dracu' s-a mirat!
Cu toate acestea, deocamdată, în această dezorientare
generală, se fură în draci, oricât, orice, de oriunde. Când ești un neica
nimeni și devenirea nu poate fi altfel, se fură până și suflete, apoi sunt
călcate în picioare. Cârdășia pare încă funcțională oriunde, la orice nivel.
Fără a generaliza, mecanismele enunțate anterior sunt
în mișcare și la nivelul instituțiilor statului. În aceste condiții, sărăcirea
populației este singura constantă garantată. Iar când ea, sărăcia, mai este și
subvenționată pentru voturi și interese obscure, cu siguranță, se dezvoltă
exponențial. Odată cu ea, evident, și prostia. Întrebarea e: cât de hoț trebuie
să fii încât să nu cazi pradă unei alte hoții? În aceste condiții, desigur,
bine ar fi să ne întrebăm mai rar, ce este omul, altfel ideea de „Omul este un
lup pentru om” (Homo homini lupus est) iese la vedere, chiar dacă nume mari,
de-a lungul timpului, au făcut eforturi în cosmetizarea acesteia. De altfel,
războaiele lumii nu au fost și nu se duc în permanență pe câmpul de luptă, ci
în marile cancelarii ale lumii, locul în care reproiectează periodic harta de
interese a celor puternici.
Prin urmare, războiul pleacă, întâi de toate, din
frustrările noastre, din a nu ști cine suntem și care ne este locul în
societate, din lipsa limitelor interiore și, desigur, din arogarea unei
libertăți exterioare în expansiune, în funcție de 351 oportunitățile din care
dacă nu curge, măcar să pice. Apoi, din nebunia cu care este cultivată ura, la
oricare pas, în orice context, de către propagandistul și obedientul plesnit de
parvenitism și de boala puterii. Comportamente bipolare, cu patologie la vedere,
organizează, învârt, dreg, pun la cale, apoi tună și fulgeră, taie și spănzură,
cât să facă valuri să fie pe ele și la vedere. În aceste condiții, frica, odată
instalată, face ravagii. Omul contingent, fără cine știe ce instrucție, devine
cârpă, cel instruit se retrage dincolo de lume, iar nesimțiții își fac
mendrele. O vreme! E vremea lor, e vremea nemernicilor! Însă iar vin și întreb:
cât de nemernic trebuie să fii încât să nu cazi pradă altor nemernici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu