prima
conversație bionică cu horațius
elisabetei
~*~
se
întâmplau lucruri ciudate
despre
care nu se putea vorbi
perpendicular
pe starea de a fi
ca
să te pot privi evadam în real
făceam
timpul să se dilate
avusesem
prima conversație bionică
cu
horațius
și
spațiul începuse să se micșoreze
mărturisesc
voiam
să te cruț fără să renunț
prea
se învârtea pământul în jurul meu
prea
trebuia să schimb lumea
prea
multă singurătate
mușcându-ne
vulpe
arămie și vulpe argintie
lătrându-și
puiandrii
înainte
să vină moartea
la
ieșirea din oborul de vite
erau
minus zece grade
și
pe
sub plăpumi de gheață
mi
se părea că viața are un singur sens
când
ai să vii cu buldozerele dragostei
și
fără mănuși
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu