AnnaNoraRotaru - DEPLÂNG PE-AL MEU POPOR...

 

DEPLÂNG PE-AL MEU POPOR...

#AnnaNoraRotaru - autor

 

~*~

 

Ia te uită frate-al meu, ce-am ajuns în astă lume,

Vai și vai de capul nostru, viaț-amară ce-o trăim...

Că ne-au dispărut păstorii, cine oare să ne-ndrume,

Ca acest petic de țară, să-și păstreze al ei nume?

Cu zevzeci la cârma țării, chiar de-a merge șovăim,

Darămite să grăim...

Vai de toți pe-acest Pământ, vai de-unita Europă,

Cine oare ne conduce, cu ce gheare ne-a străpuns?

Sfâșiind sternul la toți, ca pe-o ruptă anvelopă,

Sufletul să ni-l dezghioace, inimi frânte de sincopă,

Pentr-o cauză anume, pentru ce-nteres ascuns?

Întrebări fără răspuns...

Unde sunt acele vremuri, unde fost-am cei dintâi,

Când trăiam în țară demni, fără teamă de nimic ?

Vrednici, gospodari eram și-azi mulți n-avem căpătâi,

Ci, „români de pretutindeni”, pripășiți și sub călcâi...

Ce viteji fost-am odată, de la mare pân' la mic,

Ținând piept la inamic !

Toții-n lume talmeș-balmeș, la barbut ei ne jucară,

Sărăciți azi și impotenți, la străini ajuns-am slugi...

Acum toți carne tocată, în grămadă ne-nglobară,

De-am ajuns marionete-n lumea crudă și barbară,

Că, așa poți un popor, mult mai bine să-l subjugi,

Când îl ai sub tăvălugi...

Într-o lume de scursuri, pe Pământ ce putrezește,

Prin mârșavele-i comploturi, de-a boli ca după ciumă,

Când putea-vom să vedem cerul cum se limpezește?

Când din sângerări, cangrene, iar speranța inverzește ?

Când stâlci-vom mân-aceea, ce-ncet gâtul ni-l sugrumă,

Terfelindu-ne în humă ?

Bate-n clopot, vine vremea din prăpăstii să ieșim,

Să ne îndreptăm din șale, smulgând botniți de pe gură...

Nu suntem neamul de robi, cu mâna-ntinsă să cerșim,

Să ne mustre-urmașii noștri din morminte, să roșim !

Suntem fii de basarabi, nimeni neamul nu-l vândură,

Să fim împroșcați cu zgură...

Istorie, plai, grai avem, pământul altora n-am șterpelit,

C-a cincea roată să fim azi, la un car plin de gunoi...

Am fost un popor cu cinste, eroi cu mari fapte de fălit,

Zămisliți pentru-alte roluri, noi ce-n lupte ne-am călit,

Ca să ne lasăm conduși acuma, de o gloată în noroi,

De-un abces plin de puroi...

 

~*~

__________________ NORA __________________