42
de tablouri vândute din Colecția Coroanei - De la El Greco la Van Dyck și
Rembrandt - bunuri ale statului român
Redactia
ART-EMIS
12
Februarie 2025
Vă prezentăm o expunere interesantă apărută în
„ActiveNews” [1] despre „corectitudinea fostului suveran, Regele Mihai I,
telecomandat „pas cu pas” de mama sa, Elena care a urât poporul român.
(Redacția).
În cartea „Fără drept de înapoiere în țară”, Jaques
Vergotii povestește că, în 1947, a predat directorului unei bănci din Elveția
picturi care nu aparțineau familiei regale. Acest lucru s-a întâmplat in timpul
unei scurte opriri la Zürich a Regele Mihai și a Reginei-mamă Elena, în drumul
lor spre Londra, la nunta Reginei Elisabeta a Marii Britanii
Care este adevărul privind lucrările dispărute
Propaganda comunistă a acreditat ideea că fostul
suveran a părăsit țara într-un tren plin cu aur și alte bogății. De partea
cealaltă, istoricii promonarhiști afirmau că Regele Mihai nu a fost lăsat sa
scoată din țară nimic din averea personală și că ar fi trăit modest, în exil.
Fostul suveran a păstrat întotdeauna discreția față de
acest subiect, motiv pentru care au apărut mereu, pe diverse canale, crâmpeie
de informații controversate. În ziarul de ieri am prezentat povestea
dispariției misterioase a 42 de tablouri din Colecția Coroanei, la sfîrșitul
anilor ‘40. Trei dintre aceste tablouri au fost identificate de scriitorul
Petru Romoșan în colecții din străînătate.
Scriitorul Mihai Pelin afirmă, citind documente din
arhive, că Regele Mihai este cel care a scos din țară, în 1947, zecile de
picturi din Colecția Coroanei și că a vândut trei dintre acestea, fără a avea
dreptul să o facă.
Cu toate că există numeroase indicii referitoare la
tablourile dispărute, pentru care statul român i-a intentat după '90 chiar
proces fostului suveran, guvernul Năstase a preferat să stingă orice litigiu cu
Casă Regală promovând în parlament un proiect de lege.
Guvernul condus de colecționarul de tablouri Adrian
Năstase a depus la Parlament, pe finalul mandatului, un proiect de lege pentru
clarificarea situației proprietăților Casei Regale. Noul Parlament, format după
alegerile din noiembrie 2004, a amînat discutarea proiectului de lege la
sugestia ministrului delegat pentru relația cu parlamentul, Bogdan Olteanu,
până la completarea documentației.
Dacă legea va fi adoptată în varianta propusă de
P.S.D., statul român va întâmpină greutăți în recuperarea celor 42 de tablouri
din Colecția Regală. Articolul 5 din actualul proiect de lege cuprinde o
chichiță juridică, care poate anula pentru totdeauna posibilitatea recuperării
tablourilor: „O dată cu soluționarea notificărilor și acțiunilor în justiție
prevăzute în anexă nr. 4, potrivit procedurilor în vigoare la dată formulării
lor, se sting orice obligații reciproce dintre statul român și fostul suveran
al României, Mihai I”.
Proiectul de lege propus de guvernul Năstase mai
prevede plata unei despăgubiri în valoare de 30 de milioane de euro pentru
Domeniul Peleș și restituirea în natură a Casei Cavalerilor, aflată pe fostul
domeniu Peleș. De asemenea, Regele Mihai poate folosi pe durata vieții Palatul
Elisabeta, ca reședința regală, și are acces la palatele Peleș și Pelișor
pentru diverse acțiuni publice.
De Palatul Elisabeta pot beneficia, pe durata vieții,
și Principesa Margareta alături de soțul ei, Principele Radu Duda. Dacă până în
1996 Regele Mihai se putea consideră „persona non-grata” pentru regimul
Iliescu, după 2000 relațiile acestuia cu PSD-ul s-au schimbat radical.
Proiectul de lege privind reglementarea situației juridice a bunurilor care au
aparținut fostului suveran nu este singurul act de „prietenie” între Adrian
Năstase și Regele Mihai. Principele Radu Duda, ginerele Regelui Mihai, a fost
numit consilierul lui Adrian Năstase. După 2000, fostul suveran a avut o
relație aproape cordială atât cu Ion Iliescu, cît și cu Adrian Năstase,
participînd alături de aceștia la numeroase acțiuni publice.
Testamentul lui Carol I confirmă că tablourile erau
ale României
Jaques Vergotii, fostul ofițer de ordonanță al Regelui
Mihai până în 1948, apoi profesor de istorie la o universitate din Statele
Unite ale Americii, pomenește în cartea „Fără drept de înapoiere în țară”,
editată în anul 2000 de editura Albatros, despre tablourile dispărute. Jaques
Vergotii povestește că a predat, în 1947, tablourile lui A. Lang, directorului
băncii U.B.S. din Elveția.
Acest lucru s-a întîmplat în timpul unei scurte opriri
la Zürich a Regele Mihai și a Reginei-mama Elena în drumul lor spre Londra, la
nuntă Reginei Elisabeta. Fostul ofițer de ordonanță al Regelui mai relatează
despre un lucru puțin cunoscut: faptul că pe lângă reședința de la Versoix,
fostul suveran mai deține și o proprietate în Statele Unite ale Americii, mai
precis în Palm Beach, Florida.
Cele 42 de tablouri de mare valoare, dispărute după
1947, au făcut parte din Colecția Coroanei Române, constituită în perioada
domniei Regelui Carol I și cuprinzând în total 212 picturi. Tablourile erau
expuse în reședințele Casei Regale din București, Sinaia și Bran.
Întreagă colecție de tablouri a fost catalogată și
descrisă pentru prima dată de bibliotecarul Casei Regale, Leo Bachelin în anul
1898. Un an mai tîrziu, în testamentul sau, Regele Carol I preciza. „Galeria
mea de tablouri, cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu
Bachelin, va rămâne pentru totdeauna și în întregul sau în țară, ca proprietate
a Coroanei României”.
În anul 1939, în timpul domniei lui Carol al ÎI-lea,
istoricul de artă Alexandru Busuioceanu a reactualizat catalogarea Colecției
Coroanei, făcând o distincție clară între tablourile din această colecție,
considerate bun public și cele ale familiei regale, considerate bun privat.
Istoricul Busuioceanu a insistat la acea vreme pe caracterul public al
lucrărilor din catalogul făcut de el: „Prezentul catalog cuprinde colecția de
tablouri, aflată azi în mai multe palate și castele regale din București, Cotroceni,
Sinaia și Bran. Găsim, pe lîngă tablourile descrise în catalogul Bachelin, pe
cele care au intrat în colecție după 1898. Trebuie precizat faptul că
tablourile înregistrate în acest catalog au o situație juridică specială.
Conform Testamentul Regelui Carol I a României ele constituie colecția
Coroanei, celelalte tablouri sînt proprietatea familiei regale”.
Picturile rămase sunt expuse în diverse muzee
Tablourile din Colecția Coroanei care nu au fost
scoase din țară se află expuse în diverse muzee. Majoritate pot fi văzute la
Muzeul Național de Artă al României. Conform estimării șefului Biroului de artă
europeană de la Muzeul Național de Artă, Octav Boicescu, peste 80% dintre
tablourile care au aparținut Colecției Coroanei și au rămas în țară, sunt
expuse în diverse locații, restul de 20% fiind depozitate. Directorul Muzeului
Național de Artă, Roxana Teodorescu (la vremea aceea - n.n.) a confirmat faptul
că, în afară de cele 42 de tablouri dispărute, restul picturilor se află în
colecții din țară. Potrivit scriitorului Mihai Pelin, care citează documente de
arhivă, cele 42 de tablouri lipsa, din totalul de 212 cât cuprindea Colecția
Coroanei, au fost scoase din țară de Regele Mihai.
În noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicarea sa,
fostul suveran ar fi transportat picturile în mașinile personale cu care s-a
deplasat în Marea Britanie, la nuntă Reginei Elizabeta. Contactați de
„Evenimentul zilei”, reprezentanții Casei Regale au refuzat să facă orice
comentariu în legătură cu acest subiect.
Lista tablourilor dispărute
„Madona si pruncul” de Francesco Raibolini, zis
Francia; „Aparitia Fecioarei” de Raffaelino de Garbo; „Adoratia pruncului Isus”
de Antonio Allegri, zis Corregio; „Rastignirea” de Polidoro Caldara da
Caravaggio; „Concert de ingeri” de Domenico Zampieri zis Domenichino; „Scena
cimpeneasca” de Tintoretto; „Sfintul Ieronim” de TizianoVecellio; „Sfinta
Treime” de George Pencz; „Marina” de Salvaore Rosa (doua bucati); „Peisaje” de
Andreea Locatelii (doua bucati); „Gloria Sfintei Fecioare” de Paolo Caliari, zis
Veronesse; „Bunul Samaritean” de Adam Elzheimer; „Peisaj” de Jean-Henri Roos;
„Isus in fata lui Pilat” de Hubert Goltzius cel Batrin; „Portretul unui cavaler
spaniol” de Anthonis Van Dashorst Moor zis Antonio Moro; „Arta inspirata de
Amor” de Frans Floris; „Glorificarea Fecioarei” de Frans Franck; „Scena
Taraneasca” de Cornelis Molenaer; „Peisaj” de Jan Brueghel; „Portretul unei
tinere femei” de Michael Jansz Van Mierevelt; „Flagerarea” de Anthonis Van
Dyck; „Schita” de Frans Snyders; „Aparitia ingerului in fata cibanilor de la
Bethleem” si „Cap de batrin” de Rembrandt Harmensz van Rijn; „Peisaj” de Willem
Heusch; „Peisaj” de Jan van Goyen; „La vinatoare” de Albert Cuyp; „Peisaj” de
Meindhert Hobbema; „Un buchet” de Jan van Huysum; „Portretul lui Giacomo Bosio”,
„Hristos purtind crucea”, „Sfinta Familie”, „Hristos isi ia ramas bun de la
mama lui”, „Don Carlos pe cal” si „Sfintul Sebastian” de Domenico
Theotokopoulos - El Greco; „Adormirea Fecioarei” de Francisco Zurbaran;
„Portretul unui general calare” de Diego Rodriguez de Silva y Velazqez;
„Peisaj” de Claude Gellee, zis Le Lorrain; „Portretul lui Gluk” de
Jean-Baptiste Greuze.
-----------------------------------------------
[1] CorectNews care citează un articol de
arhivă EvZ publicat și de HotNews.
Sursa -
https://www.activenews.ro/stiri/Lista-celor-42-de-tablouri-vindute-din-Colectia-Coroanei-194938
- 1 feb 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu