Vasilica Grigoraș
Ca frunza-n vânt
mă tot frământ
pe-acest pământ.
Mă-ndoi
de prea multe ploi,
până ce în zare
curcubeu apare.
Mă îndrept agale
și pornesc pe cale,
pe-o rază de soare,
blândă arătare,
ce-adie-n voie
la orice nevoie.
După ea mă duc,
peste munţi apuc,
merg pân’ la izvor
cuprinsă de-un dor
să mă-adăp puţin
și-ndată-mi revin
ca din senin.
Am ajuns în toamnă
Slavă Ţie, Doamne!
Şi mă tot alint
ca frunza-n vânt.
Ţine-mă cu bine
până voi apune,
și-apoi să răsai
în cel dulce rai.
7 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu