clipe senine
în casa părintească-
doar vii amintiri
legănându-se discret
în pânza de păianjeni.
x
Câţiva nori spumoşi
alunecând în grabă-n
sufletul rănit-
la fereastra iertării,
porumbelul liniştii.
x
Iarăşi insomnii-
ascultând poveştile
vântului pribeag
în care-nvingători sunt
zmeii şi balaurii.
x
Toate au un preţ,
şi casa-i de vânzare
când e prea mare-
scrisori pe hârtie roz
din ce în ce mai scumpe.
x
Binecuvântări
la cumpăna timpului-
peste fluviul de
lacrimi amare ieşind
visătorul curcubeul.
Clipa strălucind
ca o perlă-n şiragul
infinitului-
cu viteza gândului
ne-ndreptăm spre albastru.
x
Căutând calea,
alerg uşor tremurând-
speranța m-ajută
s-aud iarba cum creşte-n
tainic murmur de izvor.
x
Sub cer plumburiu
final de stagiune-
ca frunzele-n vânt
ne desprindem de ramuri
în toamna vieţii.
x
Gânduri răzleţe
hălăduiesc prin lume-n
jocul de-a viaţa,
căutând cu nădejde
pocalul mântuirii.
x
Seism în suflet,
clocoteşte pâmântu-n
vuiet nemilos-
alertă generală,
nădejdea în Hristos.
Îmi place să merg
de-a buşilea prin casă
cu nepoata mea-
bătătorim cărarea,
ea spre lume, eu spre cer.
x
O stea răsare
în adâncul inimii
şoptindu-mi cu calm-
sst! iubirea coboară
pe-arcuş de scripcă.
x
Înţelept ar fi
să vedem şi lumină-n
cioburi din viaţă-
umeri tot mai aplecaţi,
de-atâtea crizanteme.
x
Melancolie
peste casa inimii-
văl de ninsoare
din a cărui dantelă
ne croim înălţarea.
x
Liniştea din jur
acompaniată doar
de un vânt uşor-
ieşind pe prispa casei,
mă scald în parfum de tei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu