Călin Kasper – De la inimă spre cer

Editura Virtuală

Anul 2014, ne-a adus în căldura sufletelor noastre, a creştinilor iubitori de Adevăr, o carte document care, înflăcărată de inimile unor conştiinţe curate, treze-spiritual, poate urca foarte repede pe catapeteasma sfântă a Neamului, ca un magistral monument.

Lucrarea-Roman a lui Moş Ilarie Bichiş/ Călin Kasper, luminată de evenimentele copleşitoare ale celui mai dramatic secol XX din întreaga zbuciumată istorie universală, concretizează tragismul nostru naţional, programat şi promovat de duşmanii străini, în colaborare cu vânzătorii de ţară.

Viaţa mărturisitorului Moş Ilarie, re-trăită în povestirile spuse ardeleanului nostru Călin Kasper, care le reunește sub forma unui roman-istoric, prin voluminoasa documentare, prin fruntea nimbată a sensului, a apelului şi a mesajului revelator transmite un mesaj de sinceră cinstire a sufletului poporului român.

Exeget de mare adâncime al profunzimii sufletelor celor Chemaţi, interpret al sensurilor spirituale ale Neamului, prieten nedespărţit al credinţei şi adevărului, Călin Kasper, călăuzit de neînfricatul erou-Moş Ilarie, încununează totodată în roman, aura suferinţei şi a jertfei celor mai aleşi Fii ai Naţiunii Dacoromâne.

Cartea-Amintiri, DE LA INIMĂ SPRE CER este un omagiu adus de cei doi mărturisitori, Vetrei Strămoşeşti, o cinstire întru slava Neamului şi o venerare a Oamenilor Aleşi de Dumnezeu ca Vizionari ai Săi pe pământul sfânt al Dacilor nemuritori.

În această lucrare, care se adaugă altor două: „Pui de ţigan” şi „Cei şapte beduini”, inginerul-naţionalist Călin Kasper se depăşeşte cu mult pe sine, dat fiind argumentele sale solide, raţionale, îndrumătoare, pedagogice, de îndreptare, de cunoaştere, de luare aminte la toate, optând însă pentru cele bune în care se oglindeşte numai Adevărul.

Eroul său, Moş Ilarie Bichiş este un profet al pământului dac, încălţat cu ţărâna sfântă, care a odrăslit milenar şi şi-a purtat paşii în oameni drepţi, în eroi, în poeţi, în dascăli, în duhovnici, în martiri, în sfinti, în Oamenii Aleşi de Atotcreatorul-Hristos, iar  întâmplările, faptele, fenomenele care l-au însoţit în viaţă, în familie, în neam, în închisori, în societate, alcătuiesc pentru noi cei de azi care le cunoaştem, un sistem filosofic de referinţă mistică demn de urmat şi de mărturisit: Modelele hărăzite şi dăruite nouă de Bunul Dumnezeu.  

Călin Kasper, prezintă parcă mai revelator ca oricând geneza spirituală a Aleşilor, peste care s-a pus mirungerea cerească a Ziditorului şi ocrotirea Maicii Domnului nostru.

Opera-Roman a lui Călin Kasper, deşi lipsită de lista bibliografică, autorizează ampla documentare, care pune în lumină realitatea faptelor şi personajelor istorice.

Romanul în sine, poate face abstracţie de bibliografie, dar un roman – istoric se adaugă izvoarelor cercetate.  

Considerând Destinul Neamului Dacoromân, ales de Dumnezeu ca o „predestinare” a mesianismului ortodox şi a vocaţiei hristico-jertfitoare, Călin Kasper îşi îngăduie să vorbească despre unele viziuni ale povestitorului, viziuni fundamentale ale împlinirii Românilor, viziuni ce se regăsesc împletite în cele trei capitole ale cărţii, astfel:

Capitolul I-Memorii şi amintiri, adună un buchet de 51 de referiri şi interpretări...

* Academia de la Aiud: „Eu mi-s ţăran, aşa cum au fost toţi ai mei de când ne ştim pe acest pământ. Deşi am urmat liceul, nu mi-am dorit mai mult... La 40 de ani, aveam să învăţ la una din cele mai înalte universităţi posibile. Timp de aproape şase ani! Am avut profesori extraordinari, cu mult mai buni ca politrucii din universităţile muncitoreşti de afară... Cei ce mai sperau că vin americanii, îşi strâmbau gura învăţând engleza, cei care lăsaseră la intrare orice speranţă, italiana (Lasciate Ogni Speranza Voi Ch’entrate!). Unii pe lângă preotul Ioan (Iovan?) sau părintele Dumitru Stăniloae, se împărtăşeau din învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi ale Filocaliei.

Cei din jurul lui George Manu învăţau fizica atomică...”   

Capitolul II-Însemnări despre Oamenii Aleşi, cu 74 de sublinieri şi medalioane...

* Mistica Naţională: „Mistica naţională a fost mereu prezentă în toate clipele de înălţare ale poporului român, de la Mircea,Vlad, Ştefan sau Mihai Viteazu, atât de fericit exprimată de George Coşbuc în poezia Paşa Hasan. Cel ce întrupează sufletul şi speranţele neamului trebuie să fie primul pe câmpul de luptă:

Pe vodă-l zăreşte călare trecând/ Prin şiruri, cu fulgeru-n mână./ În lături s-azvârle mulţimea păgână./ Căci Vodă o-mparte, cărare făcând, / Şi-n urma-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,/ oştirea română.

Această sarcină uriaşă, mult peste puterile omeneşti, plină de înălţare şi de tragism, dă eroilor un destin prin care,în calea celor Aleşi totul devine hiperbolic, potenţat de mistica, care nu este altceva decât susţinerea divină pentru a îndeplini un ideal creştin. Ne întoarcem iarăşi la Coşbuc, care cu sensibilitatea lui poetică prinde magistral această trăsătură a eroului mistic, devenit Arhanghel:

Sălbaticul Vodă e-n zale şi-n fier/ Şi zalele-i zuruie crunte,/ Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/ Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,/ Iar barda din stânga-i ajunge la cer,/ Şi Vodă-i un Munte.”   

Capitolul III-Gânduri, cu 58 de limpeziri, de reflecţie, de discernământ, de asumare, de înrolare, de împlinire şi de împletiri cu o nouă Soartă a ţării, coroborată pe Destinul prezis de Dumnezeu prin Aleşii Săi pe pământul străbun.

* Misiunea Poporului Român: „Orice popor în această lume are o misiune de îndeplinit... Unele se pare că şi-au îndeplinit-o deja. Altele încă nu şi-au spus ultimul cuvânt.

Despre poporul român se ştie că a fost urgisit.Ţara i-au luat-o pe copita cailor multe neamuri: Goţii, Hunii, Gepizii, Slavii, Avarii, Bulgarii, Ungurii, Pecenegii, Cumanii, Tătarii, şi poate şi altele. De cele mai multe dintre ele s-a ales praful şi pulberea. De români nu. Ei întotdeauna după tăvălirile barbare s-au ridicat şi s-au scuturat de praf. Toţi străinii care ne-au studiat istoria nu şi-au putut explica de unde această forţă uluitoare de regenerare... Unii oameni plini de har au vorbit mereu de o misiune cerească a poporului român. Părintele Arsenie Papacioc a spus: << Acest popor va avea un rol important în istoria omenirii.>>

Cronica acestui Roman-istoric a celor doi mărturisitori: Moş Ilarie şi Călin Kasper, atestă împlinirea unei datorii de înaltă conştiinţă şi o profundă reînnoire de angajament testamentar pentru Trecutul, Prezentul şi Viitorul naţiei noastre, care trebuie să fie nemuritoare .

Această mărturisire este o lumină din adevăr, un cuvânt de credinţă, o aleasă responsabilitate, o sacră misiune, spre împlinirea noastră.

Viziunile autorilor stăruie în a ne dezvălui succesiv caracteristicile nobile şi tendinţele eroice împlinite în Mărturisitorii aleşi ai suferinţei, aşa cum savantul creştin, la rândul său martir-mărturisitor Vladimir Dumitrescu concluziona în lucrarea sa: Mărturisirile unui „criminal politic”: „Tudor Vladimirescu a fost ciopârţit de ciocoii fanarioţi, dar România modernă s-a născut din sacrificiul lui; Cuza-Vodă a fost alungat de liberali, dar el va rămâne veşnic simbolul unităţii noastre naţionale; Corneliu Codreanu şi Mişcarea Legionară au fost crucificaţi, dar renaşterea viitoare a neamului românesc şi a unei Românii a Românilor va avea ca piatră de temelie credinţa legionară şi ca ciment de unitate sufletească înălţătoarea lor jerfă.”

Autorii desprind crâmpeiul sacru al unei analize profunde a naţionalismului creştin, remarcabil prin promovarea unei societăţi ecumenice a valorilor spirituale având ca temelie Neamului zidită în Jertfa lui Hristos.

Orice carte care avansează ideea demnităţii şi continuităţii unui popor ortodox în sânul unui viitor stat naţional creştin, de altfel valabilă pentru toţi Românii moştenitori ai Marilor Români restaurează adevărul şi revenirea Naţiei spre făgaşul mântuirii ei.

Bucuraţi-vă de această carte-moştenire, care acoperă prin proporţiile ei perioada cea mai tragică şi cea mai sublimă a poporului nostru!  

Cu aleasă preţuire autorilor Moş Ilarie şi lui Călin Kasper!

  

Gheorghe Constantin Nistoroiu