Gayatri - sanscrită, română
George Anca
*
Sion Sion și biblii
scrise
în carne doina
plânse-ni-se
Catolicei gratia
plena
ave Maria Magdalena
Apoi tot nebăuți ne
fie
porumbul scrumului
trezvie
Lumină harului fiind
împreunându-i-se ind
Sion Sion și
evanghelii -
în carne suflet doina
ce li-i
asat oma
*
Ziua Eminescu, torențială, se
arătase construcție a timpului, joc al tentațiilor spirituale necunoscute până
în clipa teatrului limbii române. De atunci, la cuvântul: „departe”, mai
fiecare izbucnește: ”mai departe”, recitatorul continuă: „mai încet”: „tot mai
încet”. Umilă e gramatica în fața inimii. Eminescu în sanscrită, un principial
nonsens și totuși... traducerea din românește a lui Joshi... prima lectură...
manuscrisul poemului său dedicat bătrânului dascăl în metru aria ... cu versuri
din strofă de mărimi foarte diferite, dar în plină continuitate...
Fervoarea eminesciană ce m-a
cuprins de câteva zile este legată de yoga, poate, dar și de o intuiție umilă a
invalidității metodelor în aceste zone mândre, ermetice. Indianismul fără
India, măreț la Max (Muller) poate (s)cădea la Arion (Roșu). O aud pe Amita
(Bhose) cu shanti-repaos. Cicerone (Poghirc) cu mantra supremă. Cineva tot
zicându-mi să închid ochii, să-i deschid înăuntru.
Făcând ori nu yoga, el era, el
cuprindea dimensiunea religioasă a Vedelor și Upanișadelor – doar temperându-se
prin cunoștința filologică, dovedibilă și prin mijloace descriptiv-statistice.
Am o reprezentare ciudată, o retragere într-o societate compact-germană,
medievală, îmbrăcăminte, perucă și sunet interpunându-se modului cosmic real.
Cât ar fi de greoi, prudent, la
nivelul formei, P. are o intuiție a Upanișadelor în latină citite de
Schopenhauer – de ce nu și de Eminescu, într-adevăr, spunând că nu prea sunt
citate cărțile flosofiei indiene de către pesimistul german, și lăsând,
volens-nolens, să se înțeleagă a se întâmpla la fel lui Eminescu. Taină
transmisă între inițiați, ermetizată prin reexprimarea ei neistovită. Ieri
(după ora yoga) – 22 lecturi eminesciene în clarobscur și ventilație.
*
În sfârșit, am First
Epistle în 30 de exemplare, mă aflu foarte curând în fața domnului
Harbhajan Singh, am noroc de a-l fi găsit pe masă cu Synthese, sub
direcția doamnei Bușulenga, revistă pe care ar primi-o curent și ale cărei
articole în engleză le-ar citi cu plăcere (în numărul din 1977 avea un articol
Paul Cernavodeanu despre literatura americană în România).
Am intrat imediat încă o dată în
subiect. Frumosul înțelept (șeful Departamentului de limbi moderne indiene)
deplânge moartea atât de tânăr a poetului și sfântului național român,
calculează că în 1989 va fi centenarul acelei morți, dorește să citească o
biografie a lui în engleză. Scrisoarea I va fi tradusă în punjabi,
malayalam și tamilă în ritm, nu în rimă, în telugu, sindi, gujarati, kannada,
bengali, asameză și marathi, în proză.
*
Eminescu național al lui
Călinescu nu poate fi înțeles decât în românește și în Eminescu, dar și în
destinul complicat de ciroză al profesorului pe care cei mai tineri îl vedeam
singur deși îl înconjurau, ca mănușile, discipolii de conjunctură, îl auzeam
spunând ca pe mantre strofe totuși eminesciene – căci nu părea să coboare
dincolo de strofă, în disecții și asociații, rebarbative-i. Dante, vârful de
comparație și disjuncție îmi justifică un Eminescu indian ca Dante neeminescian
și Eminescu nedantesc; teorema indianismului, asiatismului, în contextul
viziunilor eminesciene o articulează sonor, chiar retoric.
*
Csomo, Honigberger, Eliade –
himalaiții, Eminescu – modern, Budai – contemporan spiritului indian.
Alter-ego-uri romanticilor visând libertatea. Mă voi sinucide vreodată? La
țigănci de M. Eliade, Dă-mi boierule țiganca de V. Văduva. Pasiunea
indianistă este a vârstei tinere. „Poporul indian crede în mod sincer că
dorințele și scopurile majore ale omenirii sunt, pretutindeni, aceleași,
indiferent de ideologii și sistemul social” (Ashok Kumar Ray, ambasadorul
Indiei, la prezentarea scrisorilor de acreditare către președ. N. Ceaușescu în
27 aprilie 78).
*
31 mai 78 Dharamsala
Am citit ieri, cu voce tare,
pentru toți trei din Eminescu. Ne-a apărut obsedat de sine, de Atman, de
universul crud, desferecat, cu ploi de suflete și meteori, epopeic nu retoric,
ritmic nu elocvent, ritual arhitectonic nu descriptiv, cult naturist nu idilic,
trăindu-și continuitatea proprie în reînvierea chipurilor și rostirilor
dinainte, ca un istoric mistic, și așternând cadrele literelor urmașe mânate de
duhul bun dar trinitar, de guru, yogi, sigur, poetica pranei, a apropierii de
un infinit ce să spargă încântul fermecării. Ca romantic, corespunde în geniul
temei, în intuiția fantasticului reîncarnării sau măcar a strigoilor, în
muzicalitatea epopeii destinului. Clasic, cuprinde dezarmanta hipnoză a
perfecțiunii antume, trezia din intimitatea nevăzută, a antitezei propriului
spirit poetic, revanșa contra compătimitorilor geniului și împărțitorilor
creației, autoironia frigidității cosmice scârbite de refuzuri muritoare, forța
și căldura până la lacrimi a acestora din urmă, din viață. Formele artistice și
voința creatorului merg împreună. Cine l-ar plânge a nu fi avut puterea să se
deosebească de sine și a crea caractere, fie și dramatice: dar formele din
versificație, tonalitățile mistico-morale, șivaismul, etapele – tânăr să-i
citești cu toată voluptatea poezia începuturilor -, filosofia deschisă,
dumnezeul nemărturisit și netemut, kantianismul și critica lumii necutreierate,
sublimate intelectual, buddhic și herculean, libertatea față de alte culturi și
autonomia valorilor sale supraetnice, infrauniversale, robirea profetică sub
valurile vremii.
*
Anul trecut, de cum am sosit,
colam extrase pentru exerciții cu studenții: așa a fi, n-a fi așa – rămâi,
rămâi (Ram, Ram), ram (Ram) – de unde, cum, cine și pentru ce? – Tot pe aici?/-
Tot – să-i sară ochii?/-Să-i – cum te cheamă, măi copile? - nu sunt călugăr,
sunt domn – apele plâng izvorând – vii, nu vii, ce faci? - ori te poartă cum
ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul – nu pumnul ci ochii mă sperie...
lacătele tale (tale, în hindi: lacăt).
*
Let regard an instant also the
Romanian culture like a poetical universal being, evoking in this World
Institute of profound universal Bangalore some values of that Romanian
Carpathian-Danubian history and civilisation, its latinity, orthodoxy,
perpetual humanism, the philosophy of existence and the spirit of construction,
the ecuation of popular mind and universal personalities, the Romanian vocation
of synthesis, an axis between Orient and Occident, as single like miraculously
preserved Latin Oriental Country, Romanian culture of today, and last but not
least India in Romanian culture.
*
Trebuie să deschid cursurile.
Studenții, risipiți printre etaje. O comisie asistă. Câțiva s-au strâns în
sală. Îmi spun în minte fraze adânci, de efect. Am deschis cursul. Oare
castelul din fundul mării al milionarului va fi fiind la fel de umid? Ai mei
vor recita – începutul teatrului de limbă română al Universității din Delhi – Peste
vârfuri, La steaua, Facerea rigvedică în română, cor, român, apoi Eu
nu strivesc corola de minuni a lumii de Blaga, în engleză, Păunul de
Barbu – română, hindi, Shatranj de Sorescu, hindi, Cartea de
Anca, punjabi. Cântăreți de sitar și veena. Studenții se înscriu la
universitate, plătesc taxa, dar renunță, atingându-și scopul de a obține
permise de autobuz.
*
Piesă fără text. Sau Examenul.
Sikhul va fi Sică, Viki rămâne așa, Vina – la fel, Vadwa apare cu numele mic de
Yogindra, iar alte apariții o să le anunțe el. Copii și studenți, în teatrul
nostru, transformat în loc de întâlnire și de examen. Suntem în scenă, pe o
pagină, despărțiți în silabe, fără să ne dăm seama când sfârșește ori începe
paragraful. E a doua viață a mea, pe care n-o trăiesc, nu obișnuiesc să văd
piesele mele. Fiți fără grijă, o să auziți replici bine jucate, o să vedeți
chipuri și sugestii din lumea largă. Nu e un teatru de călătorie, doriți
conferințe? Vă țin una despre repertoriu, reclama, separat, veți pleca după o
mică durere de fericire.
The translations can just impress
for only first year of Study of Romanian language, also from the writer Geo
Bogza's adaptation. Geo Bogza, eu și studenții indieni, care, primii, și-au dat
examenul pentru certificat în limba română. Au tradus câteva rânduri din Tablou
Geografic – cum, ca la Cantemir, strămoșii românilor au privit Dunărea și
Marea, din Capați, la răsăritul soarelui. După autorul Cărții Oltului,
Dunărea a făcut să se vorbească cel mai mult despre România, ea însăși a
vorbit. Familiaritatea cu Eminescu a dat gafa unuia că România ar avea un
singur poet. Am revăzut împreună filmulConstantin Brâncuși, realizat pe
scenariul meu de Sorin Stratilat, în lectura Irinei Petrescu. Caragiale e
„tradus” cu „scrisoarea ei pierdută”, „scrisorile mele” „scrisoarea mea”. După
ce sursă insidioasă, Iorga a fost „reacționar omorât de copiii lui,
legionarii”, figură luminoasă a fost Luminița Filipovici.
*
Hastividyarnava – Amrita Pritam,
the reigning queen of twentieth century Punjabi literature. - D. R. Mankekar:
One way free flow. - Indian writing in English (Tagore,Sri Aurobindo, Gandhi,
Nehru, Radhakrishnan). -
Mulk Raj Anand: Album of
Indian Paintings.
*
Voi citi spaniolă, franceză,
italiană, probabil și rusă, voi căuta neapărat accesul la opere în limbi
indiene, voi (re)deveni zalmoxolog, eminescolog, brâncușolog, poate poet
greco-latin, din perspectiva eternității românești, voi traduce din Dylan
Thomas și Ezra Pound.
*
23 martie 1978
În presa românească, e la modă
jurnalul (refulat!), în care Marino se convertește, Paler e mexican (mexicanii
stau la pândă / să vâneze un curcan), Blandiana la Napoli, iar pe verso Adina
Darian în Avoriaz (avortatul titlu în ultima pagină a revistei lui Ivașcu &
Gașcu).
Caraghiaosă linearitate a
jurnalelor, narcisismul lui Manolescu în sudorile lui Simion: inși care au
știut ceva înainte de a mai fi fost nevoie de vreo știință reală – oricum,
vremea lui Iorgulescu e mai borâtă, ca și umbrosul meu coleg de grupă,
556.
*
Ce puteam face decât să-i cred pe
alții mai intelectuali gândindu-i pe-ai noștri mai trădători. Le spui ce e cu
tine și ți-o taie că au auzit ei de la prieteni ca Orlov așa și așa, îi lași să
moară proști, țipi că te dai la fund de zile mari pe care le maimuțăresc
abject. Acest sistem de impotență a lăsat satele goale și s-a făcut oficiu
diplomatic.
Că-i ofensează Eminescu,
Brâncuși, Blaga, ce tradiție reîncarnează, ce perpetuitate în dedublarea unei
societăți pe capul unui popor cântat în trompete neînregistrate? O blândețe de
ironie generalizată, o încrucișare turmentată de mâini în fața lărgirii și
trecerii timpului, un turism prin viață, istorie și antifapte, o vânjoasă –
cotropitoare din rădăcină – tristețe, înnobilată de disperare mioritică.
*
Inginerul ambasador umple table
negre cu nemaiamintite formule. Cu automatism psihologic, interzisese La
steaua și alte recitări în românește ale studenților indieni ca neatingând armonia
lălăită de excrescența sa.
Ea e din Kashmir, îi zic, va recita în hindi
„Șah”, de Sorescu. - despre ce e poezia? - despre șah, albe contra negre – dar
care e ideea poeziei? - are o anecdotică a luptei, l-am auzit citit de autor, e
dramatic, șahul e joc național indian – toate bălmăjelile alea copiii să-le
spună înainte de a recita în englezește (atât de prost!) M-a întrebat ce zic de
„interpretările”! lui,
care a fost profesor – sunteți tare, puteți fi combătut, dar sunteți tare.
*
Mihai Eminescu: Revedere (recită
Kashyap Manica); Vasile Alecsandri: Cântecul gintei latine (recită Yogindra
Vadwa); George Coșbuc: Trei, Doamne, și tiți trei (recită Devesh Mohan); Mihai
Eminescu: La steaua (recită Charanjit Singh); Marin Sorescu: Șah (recită Veena
Rani Gupta); Ashok Beri: Gândul meu (hindi:)
gândul meu sub arc de munte limpezit de râuri
sfinte peste-a ierburilor frunte izvorâtele cuvinte România gândul meu
*
29.11. 78 Delhi(r)
Ieri, la 2.15, în Deptt. of
history, invitat de P. S. Gupta, șeful deptt, mi-am susținut, în catedră,
seminarul despre Unire (1918) – conferința de pace de la Paris, aprecierea
evenimentelor interne, ecoul în India. Unirea din 1859 îi este familiară
profesorului Gupta.
Azi, la 12, în sala colegiului Khalsa, țin
conferința „Cultura română și idealul unității naționale”. Prezenți, mai mulți
profesori și 80 de studenți. Prof. Lamba s-a referit la latinitatea limbii și
culturii române. S-au pus întrebări despre stadiul dezvoltării istoriei și
culturii contemporane în România, despre elementele sanscrite în limba română,
despre poziția românei între limbile romanice.
*
I am a Romanian writer. Currently I teach
Romanian for the first time at Delhi University, preparing, too, one D.Litt. -
Sanskrit Romanian Poetics, Nirvana a.o, also a reflective book on Indian
thought and beauty.
*
To the President of Delhi
University Women's
Association. Dear Mrs. President, As homage to India we propose the
organization of an exhibition entitled Indian Flowers painted by a Romanian
girl from Romania – Alexandra-Maria Anca, student in the school of Association.
We are happy to remember that she has received the first prize in drawing
competition, last year.
*
Spirit sanscrit în Țiganiada, în cântece
țigănești sau în Sacuntala voiculesciană. Poate și în Poveste cu țigani a lui Leonida
Mămăligă? Oricum, în La Țigănci, de Mircea Eliade.
*
David e pasionat de Wagner, de
poeții din Ahmedabad, de prietenii și călătorii. Și el e de părere că un popor
nu poate fi cotat numai practic sau numai religios. Anglia ar fi acum modestă
în comparație cu Statele Unite, care ele impun limba engleză în lume.
Vorbește de o tragedie a limbii urdu, pe care o
asimilează limba hindi (care ar scrie pustak și ar pronunța kitab). Fusese
sincer curios să citească versuri în românește și-l corectase ferm pe Faruqi
care se interesa dacă româna este asemeni bulgarei sau maghiarei – nu, este
română, spusese englezul și dezvoltase tema seducător, văzuse la Londra și un
manual de învățat limba română fără profesor.
*
Am recitit seara Shakuntala de
Vasile Voiculescu, după ce, dimineață, sfârșisem Ramayana, traducerea
românească a versiunii repovestite în englezește de Rajagopalachari. Cheia
eminesciană din Luceafărul psihanalizează ortodoxist consacrarea
persoanei sau cunoașterea apofatică.
Vorbisem despre Sita ca destin
sfânt prin Rama, sacrificiu. Shakuntala românului Voiculescu este destinul
însuși . Sita concretizase absolutul, Shakuntala-Rada absolutizase realul
existenței. Persoana-Dumnezeu se realizează în stadii brahmanice, poate și
kierkegaardiene, strălucește în iluzia Shakuntalei - Maya,
Dulcineea-Shakuntala.
Gala Galaction recrease o imagine
bucureștean-constănțeană a Mariei Magdalena.
Voiculescu s-a emancipat, în
aparență, de morala evanghelică. Păcatul Shakuntalei nu există. Ea incarnează
frumusețea indiscutabilă, ca o religie în sine. Este tot atât iluzie,
halucinație sau reminiscență, cât și sens al regenerării, eroismului și
îndumnezeirii.
*
26.3. 78
Dezvoltarea artei, la fel de
importantă ca prosperitatea economică (N. S. Redy, președintele Indiei, la
acordarea premiilor Sangeet Natak Akademi). Recitalul Odissi al tinerei
Bijoilaxmi Mohanti, semănând cu Domnișoara Pogany.
24.I.78
*
La Muzeul de Artă Modernă, vedem
galeria franceză, asigurată cu 65 crore rupii, cât populația Indiei socotită la
o rupie persoana, comenta vărul lui Charanjit, din echipa de pază. Așa se face
că polițiștii indieni sunt la ora asta printre cei mai buni cunoscători ai
tablourilor franceze. Adoră un Cezanne (The Three Bathers), apoi, în ordinea
evaluării, un bătrân cu bastonul, datorat lui Gaugain, apusul soarelui de
Monet, gustă Pissaro, Renoir, Bonnard, Signac. Mai oriental - ? - Delacroix le
scapă, aparent, dar și Ingres sau David, ori Lautrec-Toulouse, Gericault...
Sunt 62 tablouri de o cumplit de rafinată frumusețe. I-am spus studentului meu,
care umbla zilele trecute cu un American Impressionism că tot nu valorează cât
acel Sunset at Lavacourt, din 1880 (Manet). Pentru plăcerea mea mallarmeeană am
întârziat asupra iernii lui Puvis de Chavannes. Sentimentul unei arte
predestinat moderne.
*
Bhagavan Shri Rajneesh. Sannyas.
Daily Ashram programme: Dynamic Meditation; Discourse by B. Shree; Kundalini
Meditation; Darshan. Special programmes, classes and therapies: Groups:
Enlightenment Intensive, Bioenergetics, Shaj, Hypnotherapy, Centering, Primal,
Soma, Encounter, Shynyam, Tantra, Satori, Tao, Vipassana, Relation Leela
Intensive, Gestalt. Other classes: Rolfing, Massage, Postural Integration,
Alexander, Shiatsu, Individual Therapy Counsselling, Prassadan Women's Group,
Tai Chi, Mime, Polarity Balancing, Neo-Rolfing, Sufi Dancing, Hatha Yoga,
Karate, African Dance, Nadam Music and Dance, Chanting.
*
Perechea era tânără, 21 și 18
ani. Părinții, foarte prieteni, asociați. Mireasa privise pe fereastră când
venise mirele, nepermis fiindu-i acestuia s-o vadă înainte de ceremonial. (Și
au pornit-o împreună, în mașină, spre orașul mirelui, în alt stat, Uttar Pradesh,
în spate cu plânsul tradițional al rudelor și părinților, înaintând prin huma
vie a cerșetorimii). Femeile zornăind brățări de aur și giuvaericale corect
anunțate în discuții, fâșâind în șalvari kilometrici, sau în sariuri abundent
sclipitoare, cu spatele, pântecul și gușa în mica slavă a plinătății de sine
familial-religios-capitaliste.
Mese bogate, meseni bogați și
flămânzi (ziua, de afară se auzeau cerșetorii implorând spre cei ce își puneau
diferite feluri iuți sau dulci pe farfuria albă). La sfârșit, se dărâmă repede
întregul cort în care câteva sute de oameni se rugaseră, plătiseră, dansaseră,
mâncaseră, se afișaseră pentru fotografi și operatorul de film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu